7,269 matches
-
trup ficțiunii sale. A Înțeles că ultrarealitatea faptului că ea avea grijă de trupurile de prisos ale orașului ar putea să apese pe relația lor, că ea nutrea o neîncredere profundă În munca lui, pe care ea o considera și murdară, și lașă. Pentru un doctor, „spațiile ascunse“ erau o adevărată anatemă, căci profesia ei cerea să scotă la lumină ce era ascuns În trupuri, să localizeze boala sau rana și să o vindece. Ca femeie, ar fi preferat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield, făcînd portofelele să dispară și să apară. Dar Wakefield habar nu are: el a pus strigătele disperate ale oamenilor după propriile portofele și chei pe seama unor răspunsuri imaginare la speculațiile lui despre bani. Îi aruncă lui Paulee o căutătură murdară. — Ah, a sunat ea, spune Sherrill. A intervenit ceva, dar o să vină curînd. Wakefield Își dă seama că Sherrill este probabil prietena lui Maggie; Îi ține partea și o acoperă. Se pare că acel „ești de rahat“ se referă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
baterii În mașina ei hipiotă. — Mama e-acasă? Domnul Petrovici se uită la ea de parcă ar fi de pe altă planetă. Dar unde ai vrea să fie? E Întotdeauna sus, cu prietenii ei, dușmanii mei. Întoarce capul și scuipă În zăpada murdară. Deci, tu ești tipul care a venit să ne vorbească despre pace și armonie. Nu poți șterge o mie de ani de istorie cu niscai artă. E-un căcat. Așteaptă cu mîna În șold răspunsul lui Wakefield. — Iar Începe, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sub vînt, fiecare o entitate care pare că se bucură de intimitatea și vecinătatea semenilor. Din arcul sub care stă el, țîșnește un gargui căruia i-a căzut o ureche. Wakefield privește În jur. În urechea de piatră, ciobită și murdară, s-a strîns zăpadă. Cu gesturi iuți ia de jos urechea, o ține un pic În mînă, apoi Îi dă drumul În buzunar, lîngă lingura de lemn pentru sare. Urechea unui gargui din cel mai vechi zgîrie-nori din Wintry City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-o pe OhMy; o gigantică pălărie de cowboy deasupra unei stații de benzină din Texas de unde și-a luat jerky și bere; o lumină care Înmuia totul În jur, În deșert, În zorii zilei. Și autostopista aia, o fată brunețică, murdară care a făcut o baie Îndelungă la motel și a rămas cu el peste noapte. A lăsat-o la ieșirea de la Second Mesa către Old Oraibi, În Arizona, lîngă o pancartă care Îi avertiza pe albi să nu se aventureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de vultur țînÎnd În mînă niște cărți de joc, flancat de două reprezentante sexy ale raselor asiatică și caucaziană. E doar la cîteva mile distanță. Never Stop scotocește Într-unul din orificiile lui și scoate un cristal de quartz cam murdar. — Mulțam, omule. Wakefield Îl pune pe bord. Diavolului s-ar putea să-i placă ceva din Gatobilis. — Fii binecuvîntat, omule. CÎteva ore mai tîrziu, Wakefield frînează În praful din fața unui han numit La Măgarul Mort. În parcare mai este doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mînă un pește ce scuipă apa. Pune În CD player o compilație de Bach și se apucă să despacheteze Încet, punînd pe polița șemineului trofeele călătoriei sale: paharul de whiskey din Casa Viitorului, urechea de gargui de la Tribune Tower, quartzul murdar de la Gatobilis, săpunul fin de ovăz și eucalipt din paradis, o monedă de aur din epoca lui Pericle. Își scutură chilimurile și le pune pe balustrada balconului la aerisit, mătură podeaua, șterge de praf rafturile de cărți, schimbă cearceafurile, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca și cum ar veni din propria lui minte. Merg la matineuri, cînd afară este Încă lumină și ies din sală după căderea Întunericului și totul pare schimbat. Realitatea este atît de ieftină În comparație cu ecranul; melancolia și tristețea guvernează trotuarele umede, pereții murdari și chipurile tîmpe. Se simte dezorientat, alungat din lumină În această lume ciudată și solidă. Și nici nu e obișnuit să meargă alături de cineva care, din cînd În cînd, Îl ia de braț și se sprijină de el și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o acuză Fran. Credeam că o să ieși imediat după mine când Jack Allen a avut tupeul să primească premiul nostru. Sau ai stat să-l faci de ocară în bar? Dacă da, sper că insultele tale au fost atât de murdare pe cât o merită. — Doar nu era să-l vorbesc de rău de eroul zilei, după omagiul pe care i l-a adus tatălui tău, nu? — Ce omagiu? — Oh, Francesca, îmi pare rău că n-ai fost acolo. I-a dedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
poate...“ „Nu, pentru carte, scot o carte.“ „Nu, dacă vreți pentru ziar...“ „Bine, pentru ziar...“ „Acum e prea târziu, v-am sugerat eu. Nu merge așa.“ Apoi, fără legătură cu nimic: „Domnucumvănumiți, domnia și prostia se plătesc“. Lumină egală și murdară în încăpere. Cherecheș zice: „Luați-mă!“. A spus: „Luați-l!“? Comandantul se mira. Sau nu. Îmi rămăsese să-mi bag în cap că trăiesc într-o stare de grație pentru a-i intervieva. Ei nu erau în nici o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o afacere, se vorbește de milioane de dolari. Și nu toți banii, cred eu, sunt curați sau, în afacerea aia, totul e legal. Acuma nu mă inspir după filme, mă inspir din ce văd la televizor. Cu contrabandă și afaceri murdare și toate prostiile. De ce nu sunt pedepsiți? Pedepsesc, dar nu ei... ăia mai mici. Deci haide să luăm un caz... Facem o comparație între un mesevist oarecare și un general, pe care... nu-i dau nume. Care avea vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de lei și o bilă de drog pur, între două sute cincizeci și trei sute cincizeci de mii de lei. Majoritatea deținuților preferau droguri injectabile, deși erau mai scumpe. Mulți au sfârșit-o cu mâinile și picioarele amputate datorită infecțiilor provocate de acele murdare. Alții se îmbolnăveau de hepatită. Alți toxicomani orbeau sau își pierdeau părul. Un deținut tânăr a leșinat după ce a inhalat vapori de vopsea dintr-o pungă. După șase luni a murit și pentru că nu avea pe nimeni, a fost îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
turnase în pahar. — Câine-san, răspunse Gaston arătând spre farfuria lui, vrea să mănânce. — Câine-san? Tomoe a înțeles imediat ce voia Gaston, amintindu-și-l în chimonoul de noapte și încălțat cu pantofii lui vechi, însoțit de potaia aceea bătrână, hămesită și murdară. — A, da, câinele acela vagabond. Câinele acela bătrân vagabonda prin împrejurimi. Uneori le intra și lor în bucătărie sau răsturna găleata de gunoi, stârnind furia lui Mă-chan. Gaston se ridică și deschise fereastra. Câinele tușea afară. Se pare că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
I s-a făcut inima cât un purice când și-a dat seama că n-aveau nici o scăpare și că nu le rămânea decât să-i înfrunte pe cei de la ușă. — Vă place Tokyo, domnule Gaston? E un oraș tare murdar, nu? Parisul este un oraș minunat... centrul artistic al întregii lumi... castanii, Sena... Tokyo e îngrozitor. Nu se poate compara cu Parisul, nu? Adresându-i-se lui Gaston și Tomoe, Ōkuma nu mai contenea cu critica la adresa orașului Tokyo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
poată decide. — E singur? — Are un câine cu el. A auzit vocea femeii în capul scărilor. I s-a părut că mai sunt două-trei femei cu ea. La lumina lanternei, Gaston a văzut pe trepte niște picioare albe în pantofi murdari și saboți jerpeliți. — Ești nebună? Aduci aici un Ame-kō? Stai liniștită. Tipul e cumsecade. Vocile au încetat brusc. Femeile au îndreptat lanterna spre Gaston, care stătea ghemuit. Parcă se uitau la o pisică abandonată. 5 Pustnicul Orientului — Ăsta e? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și tu din încurcătură astă-seară? Măcar puțin oden pot să-ți ofer și eu. Gaston nu știa încotro o să-l ducă. Au trecut peste un pod de cale ferată și au ajuns la un râu îngust, cu o apă îngrozitor de murdară și rău mirositoare. Pe malul râului se întindeau, unul lângă altul, câteva bărulețe ieftine, șubrede, care arătau ca niște cutii de chibrituri, desprinse dintr-o secvență de film. Nici unul nu era deschis la ora aceea din noapte. Femeile, care cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deja ce spusese. — Sunt niște pături pe raftul acela. Ia câte vrei. Nici n-a apucat bine să-i explice totul, că a și început să sforăie. Gaston a stins lumina și s-a învelit cu o pătură. Era cam murdară și mirosea urât. Bătrânul uscățiv de lângă el nu s-a mișcat deloc în somn. Gaston a simțit ceva pe picioare și apoi o mâncărime. Erau păduchi, probabil. Cine naiba era omul acesta? se întrebă Gaston. O fi vreunul dintre pustnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
antenele până aici, răspunse Endō ursuz, acoperindu-și fața cu mâinile ca să nu-l plouă. Așa că mai bine resemnează-te... Privind în jur, Gaston a constatat că toate căsuțele acelea erau hanuri, dar foarte diferite de cele din Shibuya. Erau murdare și dărăpănate, și fiecare avea câte un geam spart prin care se putea citi: „40 yeni/noapte“. Prețul era scris cu vopsea. Nu-i venea să creadă că se găsesc și locuri atât de ieftine. Endō a intrat într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se uite prin magazine și să privească la vitrine. Întotdeauna e zgomot aici, nu? remarcă ea pe când treceau pe lângă șantierul în care tocmai dispăruse Gaston. — Da, așa e. În ultimele luni s-a construit destul de mult în Ginza. E foarte murdar Tokyo, nu-i așa? Nu se acordă pic de atenție aspectului orașului, cum e la Paris, de exemplu. Ca de obicei, Ōkuma nu avea nici o vorbă bună despre propria lui țară. Când au ajuns cei trei bărbați în dreptul clădirii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de la slujbă, luau încet-încet viteză, părăsind gara Yotsuya. „Tipul ăsta n-are pic de minte“, gândi Tomoe. „Chiar nu e în stare să-și dea seama ce fel de om e Endō? Posibil să nu fie amestecat în nici o afacere murdară pentru moment, dar e suspectat de poliție și considerat o persoană foarte periculoasă. Nu știe oare Gaston ce-l așteaptă dacă pornește atât de senin în căutarea acestui asasin? Dacă ar ști, n-ar sta el atât de liniștit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
poate spune. Gaston a dat colțul. Strada era foarte îngustă. Pe stânga se afla o farmacie a unui oarecare Takahashi, iar lângă ea un magazin unde se vindea saké. Două case mai încolo, Gaston văzu pe o ușă de sticlă murdară o plăcuță: „Kobayashi - topograf“. S-a apropiat și s-a uitat pe fereastră. În fața ochilor i-a apărut chiar omul pe care-l căuta! 11 Harta Endō aștepta pe cineva acolo, în camera de la parter. Avea haina pe mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Harta Endō aștepta pe cineva acolo, în camera de la parter. Avea haina pe mână și țigara îi atârna între buze. Stătea în așa fel încât n-avea cum să-l vadă pe Gaston, care se uita la el prin geamul murdar al ușii. După ce se fumă țigara, azvârli mucul pe jos și-l călcă cu pantofii lui de vară de culoare crem. Gaston a rămas cu privirile fixate pe umerii semeți, ceafa subțire, fața albă și nasul drept. Endō s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe o insulă din Pacific, se așteptase să vadă un om mai bine făcut, dar s-a înșelat. Omul a rămas în prag. Gulerul chimonoului nu era bine aranjat la spate, așa că îi distingea și coastele. Și-a scărpinat picioarele murdare, apoi a despăturit o bucată de hârtie, pe care i-a întins-o lui Endō ca să o privească, rămânând cu degetul fixat pe un pasaj. Endō s-a aplecat și a studiat hârtia. Kobayashi i-a explicat ceva, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
decât ar fi fost normal pentru altitudinea la care se afla. Odată, cea mai înaltă temperatură din Japonia s-a înregistrat chiar la Yamagata. Și în seara aceea era foarte cald și nu adia deloc vântul. La ferestre atârnau jaluzele murdare, iar rogojinile păreau lipicioase din pricina căldurii înăbușitoare. Casa fusese bordel, mai demult, dar de când cu legea împotriva prostituției, s-a transformat în han. Mirosul îndrăgostiților care-și petrecuseră aici nopți de desfrâu părea să mai dăinuie încă în pereți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ocaziei de care avea să se folosească. În după amiaza celei de-a treia zi l-a văzut pe Kobayashi, care stătuse toată dimineața în casă, ieșind din bârlog. Ca de obicei, i se vedea pieptul veștejit printre pliurile chimonoului murdar și lăbărțat. Endō și-a pus repede haina și a pornit în urmărire. Deși fusese senin de dimineață, spre prânz a început să se înnoreze în Yamagata. Razele soarelui pătrundeau cu greu printre norii cenușii. Kobayashi a ieșit din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]