KorAP: Find »[drukola/base=naiba & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...157 158 159 ...186 >

4,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Își schimbă poziția, se rostogoli pe spate și nu-și găsi locul. Acum că totul era atît de liniștit, cînd Își trecu mîna peste bărbia nerasă, cînd Își frecă ochii, chiar cu buricele degetelor - Duncan auzi... și suflă brusc. — La naiba, spuse el Încet. Aș vrea să fiu c-o fată, Pearce, chiar acum. O fată obișnuită. Nu genul de fată cu care mă Întîlneam - tipul cerebral. RÎse și cadrul paturilor tremură. Dumnezeule, zise el, nu-ți Îngheață sîngele la expresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ai putea intra În ea... Glasul i se stinse treptat. CÎnd Începu din nou să vorbească, vocea i se schimbase, era simplă, deloc lăudăroasă. Am avut așa o fată. N-am uitat asta niciodată. Nu era o frumusețe. Tăcu. — La naiba, zise el după aceea Încet. La naiba. Se foi, și sîrma care-i sprijinea salteaua se Îndoi și se strînse, iar Duncan Își retrase repede degetele. S-a răsucit pe partea lui, se gîndi Duncan, dar deși stătea liniștit, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se stinse treptat. CÎnd Începu din nou să vorbească, vocea i se schimbase, era simplă, deloc lăudăroasă. Am avut așa o fată. N-am uitat asta niciodată. Nu era o frumusețe. Tăcu. — La naiba, zise el după aceea Încet. La naiba. Se foi, și sîrma care-i sprijinea salteaua se Îndoi și se strînse, iar Duncan Își retrase repede degetele. S-a răsucit pe partea lui, se gîndi Duncan, dar deși stătea liniștit, era Încordat - avea ceva Încărcat, tainic de parcă Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Începu să se miște doar după o clipă. Se auzea fîșÎitul așternuturilor și Duncan bănui că Își ștergea sperma de pe el cu cearșaful. Dar fîșÎitul continuă, deveni aprig, aproape sălbatic, și, În cele din urmă, Fraser Își lovi perna. — La naiba cu locul ăsta, zicea el În timp ce o făcea, care ne-a transformat pe toți În școlari! Mă auzi, Pearce? Presupun că ți-a plăcut. Nu-i așa, Pearce? Hei? — Nu, zise Duncan În cele din urmă - dar avea gura uscată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și lipicios pe obraz. Probabil că Fraser se aplecase pe marginea patului și azvîrlise cu spermă În el. — Ți-a plăcut, zise Fraser cu amărăciune. Vocea i se auzi aproape o clipă. Apoi reveni sub pătură. Ți-a plăcut, poponarul naibii! 4 — Dumnezeule, zise Helen, deschizînd ochii. Dar ce-i asta? — La mulți ani, iubito, spuse Kay, punînd o tavă pe marginea patului și aplecîndu-se s-o sărute. Fața lui Helen era uscată, caldă și moale, frumoasă, Într-un cuvînt; părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
O strigă. Ce vrei să facem azi, Helen? Ce ți-ar plăcea ție să facem? Nu știu, răspunse Helen. — Te-aș putea duce la un restaurant elegant să luăm prînzul. Ce zici? — Deja ai cheltuit mult cu mine! — O, la naiba! cum ar spune Binkie. Nu ți-ar plăcea un prînz sofisticat? Nu veni nici un răspuns. Kay Închise portțigaretul și-l vîrÎ În buzunar. Mai turnă cafea În ceașca lui Helen și o duse În dormitor. Helen Își pusese sutientul, juponul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
panglici, și zidăria neagră. Pe ușă era o tăblie pe care scria, Bombardată sîmbăta trecută. Sub tăblie, cineva fixase un steag britanic din hîrtie arătînd jalnic, unul dintr-acelea pe care le puneai pe castelele de nisip Înainte de război. — La naiba, spuse Kay. — N-are-a face. Chiar nu doream nimic, zise Helen. Ar trebui să fie altundeva. — Dac-o să beau ceai, o să am nevoie să mă duc la toaletă. Kay rîse. — Iubito, tu ai nevoie de toaletă indiferent ce faci. Și, pe deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ce ești! — Dumnezeule! spuse Helen, după ce cîinele trecu. Își aplecă fruntea să-și pună cercelul la loc, cu mîinile pe maxilar și cu degetele umblînd furioase În jurul micului șurub. Kay, În schimb, rîdea. — Ei, și ce-i cu asta? La naiba, nu sîntem În secolul al nouăsprezecelea. Dar Helen nu era dispusă să zîmbească. Gura Îi era strînsă, aproape aspră și bîjbîia În jurul cercelului. Iar cînd Kay făcu un gest s-o ajute, se trase brusc. Kay renunță. Ce vînzoleală, Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
atunci cînd trebuia... — Tată, zise Viv. Dar taică-său nu-i dădu atenție sau n-o auzi. — O vreme În armata aia nenorocită, continuă el, mișcîndu-se În scaun, de asta are nevoie. Să vorbești așa. Dacă mi-e rușine! La naiba, bineînțeles că mi-e rușine! — Duncan n-a spus-o cu intenție, tată, zise ea punîndu-i mîna pe braț. Nu-i așa, Duncan? Duncan nu răspunse. Taică-său Îl străfulgeră cu privirea. — Nu-ți dai seama ce Înseamnă rușinea aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Kay plutea o atmosferă ușor Încordată. Apoi Îi trecu prin minte ce se Întîmplase de atunci. De fapt, nu se Întîmplase nimic. Dar dacă nu se Întîmplase nimic, se Întreba ea, de ce i-am ascuns lui Kay acest nimic? De ce naiba mă aflu aici? Știa de ce se afla acolo, și i se făcu teamă. — Poate că ar trebui să plec, zise ea. — Dar abia ai venit! — Te spălai pe cap. Julia se Încruntă, de parcă ar fi fost iritată. — Ai mai văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pentru a se putea apleca și privi; acum Însă, se apropiară din nou. CÎnd Helen simți apăsarea umărului Juliei, Își aminti cu o prospețime neînchipuită, cum stătuse pe podețul acela bizar din Hampstead Heath, cu Kay, acum cîteva ore. — La naiba, zise ea Încet. — Ce s-a Întîmplat? o Întrebă Julia. Dar și ea vorbea Încet, de parcă știa despre ce era vorba. Și cînd Helen nu răspunse, o Întrebă: Vrei să ne Întoarcem? Nu, zise Helen, ușor ezitant. Dar tu? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nu era St Clement’s ci alta, St Edmund, rege și martir, scria pe tăbliță. Julia se opri În fața ei, absolut perplexă. — Fără să știm, am ajuns În Lombard Street. Își scoase șapca și Își zvîrli părul pe spate. Cum naiba am ajuns? — În ce direcție e metroul? Întrebă Helen. — Nu sînt sigură. Apoi amîndouă săriră Înspăimîntate. Apăruse o mașină, dînd colțul În goană și croindu-și drum; trecu pe lîngă ele ca fulgerul și dispăru În noapte. Continuară să meargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
doamnă, zise el. — Vă rog, spus Viv, mai lăsați să sune un minut. E teribil de urgent. — Alo? răspunse, În sfîrșit, o altă voce. Este apelul meu la Southhampton? Alo? — E un apel către noi, spuse operatorul afabil. — Du-te naibii. — Pentru puțin. După aceea altcineva ridică telefonul; cel puțin, le dădu numărul casei lui Reggie. Telefonul sună numai de două ori de data asta, apoi se auzi un zgomot asurzitor: strigăte, rîsete, muzică de la un radio sau gramofon. — Alo? urlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
c-a auzit? șopti Reggie În cele din urmă. Nu știu. Nu ascultă, nu-i așa? — Nu știu. Cum o s-o facă, atunci cînd au atîtea apeluri? — Nu, bănuiesc că n-ascultă. Urmă un alt moment de tăcere... Apoi: — La naiba, zise Reggie, de parcă ar fi fost ostenit. Ce mai noroc! Ce noroc de rahat. Și am fost atent Întotdeauna! — Știu, spuse Viv. — O să-l Întreb pe tipul ăsta despre prietena lui, despre ce-a făcut. OK? Viv Încuviință. — OK? — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
urmă fusese amendat cu o liră pentru aprinderea unei lumini, și nu uitase. Raza lanternei se plimba nebunește prin Încăpere. Ea Îl văzu cum umblă și se lovește cu capul de marginea unei uși. — Isuse! — Ești bine? — Ce crezi? La naiba! Mă doare ca dracu’! Își frecă fruntea și continuă să umble cu mai mare atenție. CÎnd Începu să vorbească, vocea Îi era Înfundată. — Aici e dormitorul. Toaleta trebuie să fie undeva dincolo, cred... Auzi un alt pocnet cînd Își lovi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
apoi Îi desfăcu pricioarele să se uite la dezastrul dintre ele. Apoi se Întoarse spre Reggie. — Doamne Sfinte, băiete! spuse ea, vorbind Împiedicat din cauza lipsei dinților. La ce ți-a fost mintea cînd ai vrut să chemi un doctor? La naiba, aici e nevoie de-o ambulanță! — O ambulanță? zise Reggie Îngrozit. SÎnteți sigură? Acum, pentru că era ea acolo, bătea În retragere. — Ai auzit ce ți-am spus, spuse femeia. Uite ce față are! A pierdut jumătate din sînge. Un doctor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cît de bolnavă ești, spuse Mickey. — Nu-i măritată, spuse Kay. Viv Începu să plîngă din nou. Nu spuneți, zicea ea. O, vă rog, nu spuneți! O văzu pe Mickey uitîndu-se la Kay. — Dacă-i o obturație, ar putea... La naiba! Ar putea fi septicemie, nu-i așa? — Nu știu. Așa cred. — Vă rog, zise Viv. Spuneți-le că am pierdut o sarcină. — E prea periculos, spuse Mickey scuturînd capul dezaprobator. — Vă rog, nu le spuneți nimic. Spuneți-le că m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
spuse ea aproape fără suflare. Reggie mi-a dat o verighetă. Am pus-o ca domnul Imrie să creadă... — Taci, Vivien! spuse Kay cu blîndețe. Taci, Vivien! Verigheta nu contează. — Trebuie să mă Întorc. — Nu se poate, zise Mickey. La naiba, Kay! Ce s-a Întîmplat? strigă sora. — Trebuie să mă Întorc! spuse Viv, dînd să se lupte. Dați-mi voie să mă Întorc să-mi iau verigheta! Fără ea, n-are rost... — Uite-ți verigheta! zise Kay brusc. Iată-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vroiam eu să zic, spuse Duncan, este că, dacă e să ne lovească, ne-ar putea lovi și-aici. Fraser Își Întoarse fața spre fereastră. — Aș vrea să cred că aș putea Încerca să-mi Îmbunătățesc șansele, atît. O, la naiba! Sări din nou, pentru că se auzi o altă explozie, care făcu sticla să zăngăne și să disloce pietrele sau mortarul din jurul conductei din dosul caloriferului. Se auziră strigăte - răcnete și ovații - din celelalte celule; dar cineva urlă, pe o voce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nu au murit, s-au Înșelat puțin, crezînd că au murit, se poate Întîmpla oricui. Nu-i război... Deschise ochii. În noapte se reinstală tăcerea. — Oare a mers trucul? șopti el. Apoi zvîcni pentru că se auzi o altă explozie. La naiba! Nu prea. Încearcă mai temeinic, Fraser. Nu Încerci suficient de temeinic, al naibii să fii tu! Își apăsă tîmplele și Începu să recite din nou, mai Încet, de data asta. Nu există bombe. Nu există focuri. Nu există bombe. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Întîmpla oricui. Nu-i război... Deschise ochii. În noapte se reinstală tăcerea. — Oare a mers trucul? șopti el. Apoi zvîcni pentru că se auzi o altă explozie. La naiba! Nu prea. Încearcă mai temeinic, Fraser. Nu Încerci suficient de temeinic, al naibii să fii tu! Își apăsă tîmplele și Începu să recite din nou, mai Încet, de data asta. Nu există bombe. Nu există focuri. Nu există bombe. Nu există focuri... În cele din urmă, Își strînse pătura pe umeri, se dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
una. CÎnd tot de ce-aveai nevoie, cred... Hai să nu vorbim despre asta, spuse Duncan. — Nu, dacă nu vrei. Bineînțeles că nu. Mi se face rău, asta-i tot. Doar dacă ar fi cineva, poate tatăl tău sau... La naiba! Sări de pe scaun. Ce dracu’ a mai fost și asta? Căzuse o bombă, mai aproape ca oricînd; bubuitura fusese atît de puternică Încît ochiurile de geam fuseseră lovite sau se izbiseră de rame, ca și cum s-ar fi tras cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fuseseră lovite sau se izbiseră de rame, ca și cum s-ar fi tras cu un pistol, și se spărseseră. Duncan Își ridică privirea. Fraser sărise Înapoi, ajungînd pînă la ușă și Încerca să o deschidă. Îi căzuse pătura de pe umeri. — La naiba! La naiba! repetă el. Asta a fost o bombă cu petrol, nu-i așa? Astea schelălăie, nu-i așa? Nu știu, zise Duncan. — Le-am auzit căzînd Înainte, spuse Fraser dînd din cap. Dumnezeule! A mai căzut una. Încercă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sau se izbiseră de rame, ca și cum s-ar fi tras cu un pistol, și se spărseseră. Duncan Își ridică privirea. Fraser sărise Înapoi, ajungînd pînă la ușă și Încerca să o deschidă. Îi căzuse pătura de pe umeri. — La naiba! La naiba! repetă el. Asta a fost o bombă cu petrol, nu-i așa? Astea schelălăie, nu-i așa? Nu știu, zise Duncan. — Le-am auzit căzînd Înainte, spuse Fraser dînd din cap. Dumnezeule! A mai căzut una. Încercă din nou ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Crezi că mor de frică, zise el. — Nu, spuse Duncan. Nu mă gîndeam la asta. — Ei bine, poate că mor. Îi arătă mîna. Tremura. Uită-te la mine! — Ce importanță are? — Ce importanță? Isuse! Nici nu-ți imaginezi! Eu... La naiba! Oamenii Începuseră să strige. Aveau o voce speriată, ca a lui Fraser. Unul Îl chema pe domnul Garnish. Altul izbea cu ceva În ușa celulei sale. Ferestrele se zgîlțîiau din nou În rame, pentru că mai căzuse o bombă, mai aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]