5,491 matches
-
transmite, ci ceva străin, cu care ea nu putea să lupte. Împreună, mi se părea că se confunda cu natura ei intimă și jubila trăindu-l, așa cum jubilează cei ce iubesc, cu Silvia mi se părea că maică-sa e nefericită și că suferea urîndu-și bărbatul. Asta mă făcea să uit, ca să tresar totdeauna la întoarcere, când descopeream că nici vorbă de suferință la Matilda, și nici un caz nefericire. Clipe grele, fiindcă descopeream mereu cum de fiecare dată mi se furișa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândi eu în clipele acelea, ce-mi sugera acel surâs, pe care îl mai văzusem odată, pe vremuri, fiindcă eu nu mai mă iau după semne de-astea, care ne pot înșela, cum s-a întîmplat atunci, în acea noapte nefericită, când te-am lovit... Nu vreau să-mi aduc aminte, dar de-atunci m-am hotărât să nu mai interpretez rânjete, surâsuri, clipiri din ochi, care pot avea cu totul alte mobiluri decât ceea ce îmi pare mie. Tu vroiai să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-te (și în clipele următoare o iubii ca totdeauna pregătit să-i aud răcnetul de împotrivire, dar nu fu nici un răcnet). Sânt eu, bărbatul tău, asta n-a însemnat nimic niciodată pentru tine? O, tu, pe care te-am adorat, nefericită ființă pe care lumina soarelui te va mai lumina încă, nu mă vezi, nu mă auzi? Matilda! Pe tine te chem! Trezește-te!..." Și dacă moare? îmi trecu prin cap. Mă ridicai și rătăcii prin birou asaltat de gândul că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de riduri în jurul ochilor, cu gura care începea de pe acum să semene cu a unui bărbat, cu bărbia anunțând viitoarea babă. Și totuși o tandrețe adâncă se urcă în mine contemplând acest chip devastat nu atât de ani, cât de nefericitul ei temperament și mai ales de aversiunea pe care i-o inspiram. Deodată se uită la mine parcă prinsă de o intensă alarmă. Îmi ghicise tandrețea? Îmi văzuse chipul care o exprima? "Dă-mi cheile de la casă!", zise. Nu înțelesei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și tăcută, tânăra doamnă se făcu liliachie auzind hohotele mele, în timp ce inginerul, surâzând cu o satisfacție ironică, îi spunea abia acum că domnul Petrini a predat câtăva vreme la catedra de filozofie, alături de marele poet și filozof, și că împrejurări nefericite, care nu erau legate de pregătirea sa, îl determinaseră să ajungă într-o uzină. Soțul tinerei doamne observă la soția lui ceva care nu se observa, se ridică de pe scaun, veni lângă ea și îi șopti la ureche. Nu fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care încercam să i-o sugerez. Tu ești filozof, ai o gândire speculativă, care operează cu concepte ideale și abstracte! Eu sânt o mamă concretă, de care Silvia o să aibă nevoie oricum, că o să fie puternică sau slabă, fericită sau nefericită. Viața e grea și nesigură, nimeni nu-și mai poate permite luxul de a învinui pe altul de lucruri pe care și el le face. Dacă îmi permiți să fiu și eu filozoafă: când timpurile sânt așa cum sânt conflictele eterne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
una de fiecare perete. Acestea se adăugau celei prin care intrase el. Așadar, iată-l aici... așteptând. Gosseyn nu simți în mod deosebit nevoia de a-și pregăti dinainte răspunsurile la cel de-al doilea interogatoriu. Dar se simțea destul de nefericit - ce pierdere de vreme! Toți acești oameni, ca și el, evident implicați, ei în felul lor, el într-al lui, în niște evenimente nemaipomenite, dar așteptând acum după un băiat - rege de la care nu se puteau aștepta decât să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
care dispune de un control special asupra energiei brute. Neașteptate vorbe. Dar, pe de altă parte, nu foarte neașteptate. Predecesorii Gosseyn întâlniseră și-i observaseră pe veterani. Așa că, acum, tăcut, când auzi cuvintele pline de amărăciune, Gosseyn dădu din cap nefericit. Se gândi: "Sunt pe cale să aud o tentativă de a mă implica în politica secretă a unui grup de rezistență -- și bineânțeles că răspunsul la această discuție, conform Semanticii Generale, trebuia să fie - ei, care?" Evident, ceva legat de supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
sângele în circulație. Peisajul era mereu la fel de minunat. Din nefericire, faptul că încă mai vedeau zăpadă și gheață în mii de forme fantastice. Încântătoare, atât în față cât și de jur împrejur. Însemna că mai aveau mult de mers. Gosseyn, nefericit, socoti că se aflau încă la patru sute de iarzi deasupra nivelului râului. Stând acolo, neștiind prea bine ce avea să urmeze, își aminti - din memoria lui Gosseyn Doi - că în momentul în care grupul se pregătea pentru Marea Călătorie, făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
surâs. Și tăcerea neplăcută luă sfârșit. - Am urmat sfatul tău, spuse Blayney. Am făcut un studiu elementar al Semanticii Generale și am corectat anumite, să le zicem așa, deficiențe de personalitate asupra cărora mi-ai atras atenția. Gosseyn își aminti, nefericit, că lipsa de personalitate pe care cel dinaintea sa o criticase, avea de-a face cu îngrijorarea excesivă a lui Blayney privitoare la posibilitățile viitoare. La vremea aceea, avertismentul dat puternicului Thorson era că un om care se aștepta întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Blayney, se dădu la o parte și arătă cu degetul spre scara slab luminată, roasă, care părea să fi fost cândva de marmură. Și spuse: - E acolo o ușă, mai sus de jumătatea scării, pe care scrie: "Cabinet particular". Păru nefericit când încheie: Bănuiesc că asta căutați. Gosseyn spuse: - Ne trebuie și două chei pentru ușa aceasta, ca să nu te deranjăm când ieșim. Arătă spre ușa de la intrare. Aceasta îi mai aminti de ceva. Adăugă: - Cred că-mi amintesc că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
trebui să treacă mai multe secunde până să-și dea seama că, dovada că ora vorba de fapt, de un corp Gosseyn capturat, nu era tocmai un motiv pentru el, care era cel capturat, să se simtă mai bine. Iarăși nefericit, își reluă comunicarea cu Gosseyn Doi, aflat în siguranță... acolo, departe: "Se pare că acești străini au fost în stare să parcurgă zeci de mii de ani-lumină, să pună stăpânire pe mine și să mă aducă, aici, nu știu unde." "Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și pot să aflu ce gândește, sau ce face, dacă mă concentrez asupra lui. - ...La două milioane de ani-lumină?! - Distanța n-are sens într-un univers al inexistenței. Ea spuse: - El va avea grija acolo, în universul tău? Erau niște cuvinte nefericite. Îi evocară o reacția talamică. Era ca și cum și-ar fi părăsit orașul natal, și țara natală, pe care n-avea să le mai vadă. Îi trebuiră doar câteva momente să-și revină. Adevărul era - își reaminti el - că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
incasabil, prin pasta de carne, motorină și prefabricate, strivind femeile rujate violent și îndesându-le cocurile înălțate tovărășește, fugărind bărbații neghiobi, obosiți, râgâind de spaimă și beție, terminându-le plozii pișăcioși care scuipau pe holuri și-aruncau câte-un motan nefericit de la ultimul etaj. Ce mai prăpăd aș fi făcut prin mulțimea asudată, agitându-se ca un elefant cu zece trompe... Dacă nu se înțelege foarte clar, bucureștenii lui Ceaușescu nu-mi plăceau. Oamenii ăștia întruchipau tot ce nu eram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îl păcălisem și pe el: le țineam doar pentru mine și pentru toți ceilalți care mă însoțeau, dialogurile se purtau animat, cu multe gesturi, ca într-o peliculă mută din anii ’30. Nu eram în nici un caz singur, și nici nefericit. Toate lucrurile bune aveau însă și-un sfârșit, așa că Maria pleca înapoi în pat, toropită de dragoste și oboseală, iar eu rămâneam cu urma corpului ei în brațe. Particolele se-amestecau, jucau puțin în lumina calculatorului, apoi dispăreau și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deplasau odată cu corpurile, vârstele și culoarea pereților din camere, fără a se schimba în vreun fel: le simțeam răsuflarea înfășurând-o pe Maria în zeci de îmbrățișări la care nu luam parte. Nimic nu mă făcea mai mândru și mai nefericit decât să știu asta. Cumințenia pe care o căutasem, izvorâtă din convingerea unicității splendide a corpului meu (și, mai ales, a minții care îl patrona), se-oprea aici, la porțile concrete ale desfrâului. Adolescența mea se desfășurase prudent și selectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întoarseră. În necazurile, sufiririle și duhurile lor strigară multă vreme: Mihaiu și mântuința! Dar Mihaiu numai era! Mai mult însă decât toți, rumânii din țara rumânească au plâns moartea cea fără vreme a lui Mihaiu. Născut aci, în niște vremuri nefericite, norocirea țării sale l-a adus ca să șază pe scaunul moșilor și strămoșilor săi. Dar duhul lui cel mare nu se putea mulțumi ca să șază pe un scaun ocărât și să cârmuiască o nație roabă. Ca un alt Temistocle se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acestea formând coloanele de susținere ale noii istoriografii romantice. Elaborând ideea enunțată inițial de Florian Aaron, potrivit căreia dihonia internă, luptele intestine pentru putere și intrigile boierești sunt responsabile pentru fărâmițarea politică a neamului românesc, Kogălniceanu găsește răspunsul pentru starea nefericită a românilor în neunirea acestora: "strămoșii noștri au vroit să fim Ardeleni, Munteni, Bănățeni, Moldoveni, și nu Români; rareori au vroit să se privească între dânșii ca o singură și aceeași nație; în neunirea lor, dar, trebue să vedem isvorul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
171. 107 Selige Sehnsucht [Dor sfânt]. "Und șo lang du das nicht hast,/ dieses: Știrb und werde!/ bist du nur ein trüber Gast/ auf der dunklen Erde." [Atâta timp cât nu stăpânești/ acel: Mori și fii!/ nu vei fi decât un oaspete nefericit/ al întunecatei lumi.] 108 Ion, în Platón, op. cît., XI. 109 Ernst Robert Curtius, Literatura europea y Edad Media latină [Literatura europeană și Evul Mediu latin], ÎI, México, Fondo de Cultură Económica, 1981, pp. 667-668. 110 CJ, § 46, p. 358
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
a uimit cât de puțin cei mari, tații și chiar mamele, își cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici și e prea devreme pentru ei să știe ceva. Ce idee tristă și nefericită! Și ce bine își dau seama copiii că părinții lor îi cred prea mici și prea neștiutori, când ei, în realitate, înțeleg totul. Adultul nu știe că, până și în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care ne vor învăța pe noi. Și cum a putut să mă invidieze și să mă calomnieze, când și el trăia printre copii! Datorită copiilor, sufletul ți se vindecă... Era acolo, la stabilimentul lui Schneider, un om bolnav și foarte nefericit. Nu știu dacă mai poate exista vreo nenorocire atât de teribilă. Fusese internat pentru a fi tratat de nebunie; după părerea mea nu era nebun, doar suferea îngrozitor și asta îi era toată boala. Și dacă ați ști ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
început să arunce cu pietre în urma mea, după ce m-au pândit și au văzut că am sărutat-o pe Marie... Nu, nu râdeți, se grăbi prințul să preîntâmpine ironia ascultătoarelor, nu era vorba de dragoste. Dacă ați ști ce ființă nefericită era, vi s-ar face milă, cum mi s-a făcut și mie atunci. Era din satul nostru. Mama ei era bătrână-bătrână și în casa lor mică, dărăpănată de tot, avea doar două ferestre, iar prin una din ele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zis să nu-și închipuie că am cine știe ce intenție urâtă și că nu o sărut pentru că sunt îndrăgostit de ea, ci pentru că mi-e foarte milă de ea și că de la început n-am considerat-o deloc vinovată, ci doar nefericită. Voiam foarte mult s-o consolez pe loc și s-o încredințez că nu trebuie să se considere atât de prejos față de ceilalți, însă cred că nu m-a înțeles. Asta am remarcat-o, deși fata tăcuse tot timpul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Odată eu era cât pe ce să mă bat cu ei. Apoi am început să le vorbesc, să le vorbesc în fiecare zi ori de câte ori aveam prilejul. Uneori se opreau și ascultau, deși încă mai ocărau. Le-am povestit cât de nefericită e Marie; curând au încetat să mai vorbească urât, se îndepărtau tăcuți. Încetul cu încetul am izbutit să stau de vorbă cu ei și nu le ascundeam nimic; le-am povestit tot. Mă ascultau foarte curioși și curând li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în această încăpere... Și dacă se poartă așa, desigur, înseamnă că are un scop al ei! Ferdâșcenko îl luă de braț pe general și-l conduse. — Ardalion Alexandrovici Ivolghin, rosti cu demnitate generalul, înclinându-se și surâzând, soldat bătrân și nefericit, capul acestei familii care nutrește fericita speranță de a câștiga o atât de fermecătoare... Nu-și încheie tirada; Ferdâșcenko trase iute în spatele lui un scaun și generalul, având picioarele întrucâtva slăbite în aceste momente de după luarea prânzului, se lăsă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]