4,685 matches
-
cu altul. Vechi amintiri revin și bătrînii se strîng cu înțeles de mînă. Un dicton egiptean spune: "Toată lumea se teme de timp, dar timpul se teme de Piramide". Poate de aceea oamenii, ajungînd la Piramide, speră să ia puțin din nemurirea lor. Eu n-aveam pălăriuță și de aceea doream explicațiile ghidului mai scurte, totuși ascultam: Înălțimea era de 146 metri, acum are doar 137, sus este o platformă de 10 metri lățime. A fost construită prin anul 2650 înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prezintă accidente de circulație care mai de care mai înspăimîntătoare, mai groaznice. Fiare contorsionate transformate în capcane ale morții, sînge și suferință, lacrimi și, uneori, infirmități instalate definitiv. Neatenții de o clipă, riscuri asumate din inconștiență, bravuri pubertine, încrederea în nemurire, toate provoacă dureri insuportabile sau chiar încheierea socotelilor cu lumea asta. Dar puțini știu că, uneori, accidentele de circulație provoacă dureri mai mari chiar și decît cele provocate de moarte. Domnul Carlos Javier Gómez a terminat strălucit facultatea de electronică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
“Am ajuns să mă îndoiesc de timpuriu de mitul nemuririi sufletului, dar l-am recunoscut oarecum atunci când mi-am spus că putem trăi de-a pururi prin ceea ce introducem în circulația morală a omenirii, nu numai prin opere de seamă, dar și prin fapta de creație cea mai modestă, prin
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
înțeleagă rostul aruncării lor în temnițele comuniste. Apoi ne arată că-și înțelege și menirea de urmaș al Mântuitorului, dar și motivația suferinței, tot ca urmaș al Mântuitorului: Când am strigat ca omul să nu-și vândă Chemarea la a Nemuririi Cină, Am fost întemnițat sub grea osândă ! În „Rugăciune în robie” ne este redată istoria neamului nostru, care se repetă implacabil de-a lungul veacurilor: Ajuns-am robi la slugi cu pofte grase De sângele din trupul nostru suptă Cu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ceva util pentru noi, de pildă interferon sau insulină, deși n’avea de gând așa ceva... Urma firesc, În vârtejul descoperirilor, un vechi vis: clonarea, adică construirea unui organism identic cu altul, prin care acela să obțină, din aproape În aproape, nemurirea. Treabă curentă la plante, grație culturilor in vitro, dar Încă inabordabilă la animale. Până acum vreo doi ani, când s’a clonat o oaie...Ar urma chiar omul? Adică ca’n scrierile SF să - cu ghilimele - producem oameni cu calitățile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
două componente schimbate de un - Încă - „ucenic vrăjitor“. Și, implicit, responsabilitatea și efortul de a suplini ceea ce a făcut până acum Natura, fără a ne Întreba: păstrarea echilibrului ecosistemelor, adică al lumii. „Milenium“, 17 iulie 1999, ora 15,33 40. Nemurire Există o lume paralelă? Deși impalpabilă, decât poate doar pentru puțini dintre noi, iar eu nu fac parte dintre aceia, dar o percep indirect, grație experimentării și desigur tocmai de asta, eu pun mâna’n foc pentru existența ei. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să confundăm viața, În ansamblul ei, cu o specie. Căci În evoluția ei tot mai grăbită, viața sacrifică pe cei, speciile, care nu mai corespund; iar specia, și nici cea umană nu face excepție, caută să se conserve. Ea vrea nemurirea, și e destul să constatăm consecvența, istorică și geografică, a miturilor care o menesc. Și, firesc, specia elimină Întotdeauna indivizii care fac excepție, fie că sunt Înapoiați, fie că sunt Înaintați față de normalul speciei. Doar că legea variabilității Îi naște
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sunt încă... Motto: Presărați pe-a lor morminte Ale laurilor foi, Spre a fi mai dulce somnul Fericiților eroi. Sufletele lor curate Către ceruri își iau zbor, Căci muriră-n luptă sfântă Pentru neam și țara lor. Ridicați pe piramida Nemuririi, faima lor. Scriți în cărțile de aur Sufletul nemuritor ! (versuri: Iuliu Roșca, muzica: Ionel Brătianu) De-a lungul secolelor, oamenii satului nostru n-au pregetat nici o clipă și n-au precupețit nimic din al lor, atunci când au fost puși în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe care Hera i le va pune în cale, îi dă numele de Heracle, care nu este altcineva decât Hercule, eroul din mitologia greacă înzestrat cu o forță fizică uriașă, cel care a fost înălțat de zei în Olimp dobândind nemurirea, în momentul când voia să se urce pe rug pentru a scăpa de chinurile pricinuite de cămașa otrăvită trimisă de soția lui. Heracle este cel care se întâlnește cu Prometeu și îl ajută să se elibereze din lanțurile în care
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
într-una din cele douăsprezece porunci pe care avea să le împlinească, va pieri negreșit. Nici n-a sosit bine voinicul în cetate și regele care se temea de el, știind că printr-un vicleșug al lui Zeus supsese laptele nemuririi de la sânul Herei, pe când aceasta dormea, l-a și trimis să îndeplinească anumite sarcini. Nu de laptele nemuririi este legată povestea cu Calea Lactee? Deci laptele nemuririi supt de Heracle de la zeița Hera ar fi după cum spune legenda, Calea Laptelui. Se
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
sosit bine voinicul în cetate și regele care se temea de el, știind că printr-un vicleșug al lui Zeus supsese laptele nemuririi de la sânul Herei, pe când aceasta dormea, l-a și trimis să îndeplinească anumite sarcini. Nu de laptele nemuririi este legată povestea cu Calea Lactee? Deci laptele nemuririi supt de Heracle de la zeița Hera ar fi după cum spune legenda, Calea Laptelui. Se povestește că Hera când s-a trezit și l-a văzut pe Heracle la sân, l-a smuls
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
se temea de el, știind că printr-un vicleșug al lui Zeus supsese laptele nemuririi de la sânul Herei, pe când aceasta dormea, l-a și trimis să îndeplinească anumite sarcini. Nu de laptele nemuririi este legată povestea cu Calea Lactee? Deci laptele nemuririi supt de Heracle de la zeița Hera ar fi după cum spune legenda, Calea Laptelui. Se povestește că Hera când s-a trezit și l-a văzut pe Heracle la sân, l-a smuls furioasă. Atunci mai multe râulețe de lapte s-
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
iubirea ideală dintre Ieronim și Cezara din utopica insulă a lui Euthanasius ar fi avut corespondent în aceasta. Numai că n-a fost așa, căci nu rămâne în urma creatorului decât tot ceea ce numim noi creativitate, adică ceea ce constituie partea de nemurire ce-i revine omului, întrucât acționează și dăinuie dincolo de moartea lui8. Realitatea strictă, pe de o parte, și sublimarea ei în operă, pe de altă parte, rămân, însă, un mister. Or, misterele se revelează doar, nu se și comunică. NOTE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
contaminează, în vis, de un halou marial, amintind de frescele mănăstirilor din Bucovina: poetul a avut viziunea unei scări întinse de la pământ la cer, Într-a cerului mărire/ Scara de-aur se prindea, iar din ceruri, pe-un tron de nemurire,/ [...] Maica Domnului zâmbea 181. Printre imagini luminate altfel decât pe întunecatul pământ, învăluit într-un blând Ave Maria sufletu-i se abătu și văzu minunea: Acel înger ai fost tu182 conchide Eminescu. Frumusețea cea mare a poemului (Basmul ce i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
indefinitum 228(s.n.), adică să facă după propria sa expresie ruptura dintre lumea bulgărului și lumea ideii 229. De acolo, din lumea bulgărului ipoteștean, și-a tras poetul sevele, identificându-se cu tot ce vedea în afară, întrucât copilăria este nemurirea însăși, în al cărei cerc de atracții magice omul s-a aflat de când lumea 230. *** Conform afirmației lui Eminescu, din manuscrisul 2262, referitoare la faptul că fiecare om e-o-ntrebare pusă din nou universului, un loc aparte în textul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Am coborât cu-al meu senin (s.n.); Și se tot duce... s-a tot dus. Numai că aceleași aripi, însemn esențial al zborului-plutire, devin în poem un cutremur nervos și o concentrare de sine, căci hotărârea de-a cere Demiurgului nemurirea este o faptă de ordinul celor care transgresează însăși imuabila ordine a universului. De data aceasta, zborul lui Hyperion are măreție: Porni luceafărul. Creșteau/ În cer a lui aripe. Timpul se concentrează și el: Și căi de mii de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
celor ce or să vină după noi că, acolo, au fost ucise și s-au preschimbat în mucava cărți fundamentale pentru cultura română. Unică șansă pentru "ruinurile" din noul val să revină cât de cât în atenția contemporanilor. Că, altfel, nemurirea prin literatură nu-i cu putință: nici o potrivire cu tiparul străvechi. Care "soare dulce și mult mai fericit"? * M ircea Sântimbreanu a scris, de-a lungul a sute de ședințe, mii de pagini în carnetele devenite, încă de pe atunci, faimoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prin procese de desfacere în bucăți, sfârșesc inevitabil prin a muri. Am ajuns la convingerea că, în realitate, nimic nu reușește să treacă de limită. Prezența mea la Tomis e motivată și de lucrul acesta. Am venit să caut temeiurile nemuririi geților despre care a vorbit Herodot. Am venit să mă instruiesc. În moarte. Agresivitate Piatra nu-i deloc atât de mută cum se crede. Ea reușește să vorbească și să-mi comunice o senzație dureroasă de leșin, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ăsta mă regenerez spiritual. Îmi încarc sufletul cu o nouă energie. Nu știu de ce îmi aduc aminte de cuvintele puține schimbate cu ea în acele câteva zile. Ea mi-a vorbit în chip foarte simplu despre dragoste, despre moarte și nemurire. A strecurat în mine dorința uriașă de a ajunge în patria lui Zalmoxis. Duioșie La Roma, pe timpul nopții, motanul meu mieuna uneori atât de tare, împins de nevoia aprigă a acuplării, încât ar fi putut să deștepte și morții din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mea nu-i decât o licărire a nimicului înlăuntrul nimicului. Cred că singurul lucru care-mi mai rămâne de făcut este să dispar cât mai repede în abisurile uitării. Dar, orișice-aș face, nu pot să-mi ogoiesc foamea de nemurire. Răzgândire Nu mai simt nici o nevoie, n-am nici măcar o umbră de dorință de-a mai scrie versuri. Am dobândit darurile binefăcătoare ale singurătății și ele mă răsplătesc din plin. Gândurile mele - înconjurate de tăcere și de tihnă - îmi sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
alunecat dincolo de trupul meu, tăindu-mi respirația, și s-a pierdut în iarba înaltă. Ea, care se afla în curte, a asistat concentrată la scenă; pe urmă, foarte mulțumită, a spus că, de-acum, ar trebui să fiu sigur de nemurirea mea, precum Hercule Curinul. Lupii ancestrali Ca stindard de luptă, geții folosesc un cap de lup înfipt într-un vârf de lance și, atunci când merg în galop, aerul trece printre oasele tigvei lupului, producând un șuier înspăimântător. Azi-dimineață am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mori ca să cunoști sau ca să te faci acceptat ca mesager al lui Zalmoxis? Ce zeu îngrozitor! Cum s-ar putea imagina ceva mai crud? Poate că tocmai această inițiere secretă a fost cea care i-a făcut să mediteze asupra nemuririi atât pe Pitagora, cât și pe Platon. Ei vizitaseră desigur Geția. Firmament Cerul, noaptea, aici, pe Kogaion, pare mult mai aproape decât la Roma. Am senzația concretă că aș putea să ating stelele... numai să întind mâna în direcția lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
rătăcit din nou calea; și totuși, odată cu trecerea timpului, îmi dau seama că mi-am înfipt rădăcinile tot mai adânc în pământul ăsta. Frisonez cuprins de nerăbdare, râvnind o participare mai intensă la actul integrării cosmice. Mă complac: simt frisoanele nemuririi. Simulacre Considerasem întotdeauna amorul ca pe un soi de întrecere între doi parteneri; cine atinge primul plăcerea, luând-o înaintea celuilalt, fiind satisfăcut sexual, poate să abandoneze partida. Acum am înțeles că plăcerile fizice sunt doar niște biete simulacre. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
moară de bunăvoie. Pe drumul de întoarcere meditez zdrobit la cruzimea ritualului. Aia îmi dezvăluie că tânărul sacrificat e întotdeauna un ucenic al școlilor zalmoxiene. Fiecare ar dori să fie trimis la zeu, atât de mare este printre ei convingerea nemuririi. A fi mesager devine deci aspirația lor absolută, acesta fiind drumul cel mai scurt pentru atingerea condiției maxime a inițierii. Cu cât existența e mai scurtă, cu atât mai devreme se poate ajunge la purificare. Reîncarnare Să revii - ca om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la Roma, ca soție a lui Tiberiu. Această situație încurcată m-a împiedicat să am vreun succes diplomatic; și totuși, vizita a fost, într-un anume sens, plăcută. Regele get cunoștea perfect latina și greaca și scria versuri inspirate. Motivele nemuririi și ale voluptății morții erau dominante în poemele lui; în timpul declamării versurilor, Cotys se acompania din fluier sau din liră, improvizând melodii triste. Mi s-a părut o contradicție: tristețea muzicii aceleia se îmbina greu cu ideile lui despre nemurire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]