7,995 matches
-
descriere de mai sus, sunt foarte greu de onorat concomitent. Personal, cred că, preocupați mereu de gândul de a nu greși oferind sfaturi, argumente raționale, ori de a răni cumva sensibilitatea partenerului, ajungem la ceea ce s-ar putea numi o neputință rogersiană în comunicare. Observațiile formulate de Rogers au, desigur, o valoare orientativă, actul concret al conversațiilor presupunând adaptare la situație și partener, constituind, în fond, o artă, de unde și expresia cu mare acoperire cotidiană „arta conversației”. 3.1.3. Structuri
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în cadențe clasice - asemenea unor psalmodieri argheziene închinate zborului („Promit, urmându-mi rădăcina/ pe sub pământ, pinten stingher/ pe unde s-a-ngropat lumina, să șterg tot praful de pe cer”, Copacii frați). Melancolia eului, purtând vagi sugestii eminesciene, pare izvorâtă din neputința integrării în ordinea naturală și din conștiința simulacrelor care înconjoară ființa („eu însămi - o ceață/ o ceață de viață”), cu atât mai mult cu cât pământul este deseori receptacol al luminii. Poetica ar consta la S. în „numirea” prin nelămurire
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
ordine și să redacteze acel material, Chiril s-a străduit timp de doi ani, fără să reușească, pînă cînd într-o zi, în timp ce lucra, a adormit și i-a văzut în somn pe Eftimie și pe Sava care, mișcați de neputința lui de a duce la bun sfîrșit nobila sarcină, i-au uns gura cu un balsam; aceasta i-a permis, la trezire, să se apuce de treabă fără întîrziere și să scrie una după alta viețile celor doi sfinți părinți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cristian Preda. Se simte, însă, din plin, suficiența agresivă a unui Dorin Marian, acest ober ce acaparează tot mai multe funcții în menajeria prezidențială. Și se mai simte aerul în care a respirat superbolidul Truțulescu.) Să fim lucizi până la capăt: neputințele d-lui Constantinescu sunt neputințele electoratului român. Dacă tot ce suntem în stare să producem sunt eternii Iliescu și Constantinescu, dacă singura prospătură pe lista prezidențiabililor e un diplomat al lui Ceaușescu, reciclat pentru uzul cucoanelor impresionate de materialul textil
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
din plin, suficiența agresivă a unui Dorin Marian, acest ober ce acaparează tot mai multe funcții în menajeria prezidențială. Și se mai simte aerul în care a respirat superbolidul Truțulescu.) Să fim lucizi până la capăt: neputințele d-lui Constantinescu sunt neputințele electoratului român. Dacă tot ce suntem în stare să producem sunt eternii Iliescu și Constantinescu, dacă singura prospătură pe lista prezidențiabililor e un diplomat al lui Ceaușescu, reciclat pentru uzul cucoanelor impresionate de materialul textil al îmbrăcăminții, și nu de
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
văd de ce n-ar trebui să fiu", adaugă el consolator, cum l-a mîngîiat Beckett ca pe un om iremediabil pierdut. Se îndepărtase, recunoștea, de creștinism și îmbrățișase, într-adevăr, budismul (" După ce-ai frecventat o vreme budismul, e cu neputință să revii la dulcegăriile creștine..."). Și, totuși, în ciuda tuturor argumentelor invocate, era profund nemulțumit că nu lucrează. Era, de fapt, un singuratec sceptic și disperat, bîntuit rău de ideea sinuciderii. Ideea sinuciderii m-a însoțit în toate împrejurările, grave sau
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
ultimele pâlpâiri tăinuite ce presimt ezitarea din gânduri. Nici bucurie, nici tristețe. În așteptarea atingerii, o umplere în acorduri de tăcere. UN NU ROSTIRII POTRIVNICE Uneori rostirea lovește neiertător, de ai vrea să provoci furtuna în deșertul liniștii murdărite de neputință. Rostirea devine capabilă de orice, din nebănuite direcții, întotdeauna în căderea unei alte rostiri. Spusele, otrăvitoare săgeți care se înfig în zona suportabilității, pironite în veșmântul invidiei, acoperind sumar goliciunea verbală. Zadarnic cauți liniștea apoi... În așteptarea unui zâmbet întârziat
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
Îl pedepsesc sau Îl ignoră. În aceste familii au loc frecvente conflicte, iar copilul este antrenat În disputele dintre părinți. În situații de eșec ale copilului, părinții reacționează prin reproșuri și chiar pedepse repetate, care duc la apariția sentimentului de neputință, incapacitate și inutilitate a efortului, alimentând sentimentul de inferioritate care va determina și alte eșecuri, instalându-se un cerc vicios În care principala victimă este copilul deficient. Părinții exagerați prezintă drept caracteristică de bază supraprotecția; acest comportament ajunge să-și
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
acestea, importante părți din carte sunt adevărate pledoarii împotriva dominației rațiunii, în favoarea emoției: Când datoria și inima intrau în conflict, prea rar i-a fost dat celei dintâi să învingă (...), să acționez împotriva pornirii mele mi-a fost întotdeauna cu neputință. Oricine ar porunci: oamenii, datoria sau însăși necesitatea, dacă inima mea tace, voința mea rămâne surdă și nu sunt în stare să mă supun." Ca întreaga sa epocă, era obsedat de ideea de fericire: Numai spectacolul fericirii generale mi-ar
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
încep aproape denotativ, într-un registru nepoetic și se continuă metaforic străveziu: "Inițierea în experimentul social,/ Asumarea lui și trecerea de partea adevărului/ și a celui slab./ Inițierea în verbul incandescent/ Și el, verbul, purificîndu-ne și mai apoi/ trecerea anilor, neputința și bîlbîiala,/ simpla corvoadă de a fi." Protestul dur se vede însă bine de-abia în volumul Atelierele, publicat de-abia în 1991, dar scris în anii 1980-1984. Unele poezii au apărut în Aripa secretă și azi se vede bine
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
fi trecută cu vederea sau cel puțin nu încă. Punerea împreună a poemelor Marianei Marin, dincolo de importanța pe care o are ca gest de istorie literară, are această miză deosebit de importată: citirea cursivă a unui parcurs literar accidentat, marcat de neputința publicării, de modificarea unor versuri, de lupta continuă cu meschinăria unei lumi pe care noi azi încercăm să o înțelegem cu fiecare carte citită. Poemele inedite ar fi putut foarte bine să alcătuiască un nou volum separat. Poeta a ales
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
pagini, unde se anunță teme ale eseisticii filosofico-antropologice și, totodată, tonalitatea ei imnică din ultima fază. B. construiește, alteori, vedenii grotești și spăimoase, fantasmagorii ale unui eu dilatat, ispitit, în somn, de tentații demiurgice și, tot acolo, sistematic redus la neputință. Scriitorul fixează, de obicei, un punct critic, premergător catastrofei, căci personajele poartă, ca pe o vină tragică, păcatul necunoașterii de sine. Ele nu evoluează, ci se transformă radical sau pier. Tema eșecului, a prăbușirii este centrală în romanele Cercuri în
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
este complex. Totuși, după părerea lui, a fi excesiv de clar înseamnă a sacrifica densitatea operei de dragul unei plăcute transparențe. Sceptic întrucâtva, conștient de limitele actului critic, își spune că, uneori, în fața operei mari trebuie să și taci, mărturisind, de pildă, neputința de a scrie despre Mihai Eminescu. Dă cât poate mai mult cuvântul scriitorului, se lasă călăuzit de citatul semnificativ, încât textul critic este, pe mari porțiuni, punerea în pagină a dezvăluirii de sine a autorului avut în vedere, demers completat
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
cunoaște originea ascunsă timp de 5 decenii sub oblocul unei ideologii ce s-a dorit novatoare și transformatoare de lume, dar care în final, după ce a bulversat o generație întreagă în toată ființa sa, a ridicat mâinile în sus a neputință. Marile transformări de conștiință visate și marile fericiri de natură economică s-au dovedit o utopie. În schimb, această utopie înnobilată de către oamenii de serviciu ai orânduirii cu titlul de „epocă de aur” a tăiat adânc în firescul românesc și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
deodată, relativizarea principiului divin, singurul veșnic și universal. Aporia nu‑i este necunoscută lui Origen, care se vede obligat, în De principiis, să postuleze speranța convertirii diavolului, formulând, o dată cu aceasta, celebra ipoteză a apocatastazei. Admițând veșnicia iadului, recunoaștem implicit o neputință din partea lui Dumnezeu în a combate răul, fapt evident absurd din punctul de vedere al unei religii monoteiste. După această lungă paranteză etică și metafizică, în capitolul 28 Irineu reia tema Judecății și a Anticristului. Punctul de legătură îl constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
posteritate, figuri exemplare, repere religioase (II, 35). Pe de altă parte, dacă Dumnezeu ar fi evitat în mod constant să‑și apere credincioșii, dacă ar fi acordat deplină libertate persecutorilor, aceasta ar fi apărut ca o dovadă de slăbiciune, de neputință. De aceea, de fiecare dată când un martir scapă din mâinile persecutorilor săi, acest lucru trebuie considerat o minune. Hipolit spune lucrurilor pe nume. Pe de o parte, el dezaprobă orice compromis cu imperiul ostil creștinilor, pe de alta, lansează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale și care favorizează, care atrage după sine delăsarea în plan etic. Cele două elemente, dogma și încarnarea dogmei într‑un mod de viață, sunt indisolubil legate, chiar mai mult, sunt interdependente: „În privința adevărului, trebuie să știm că este cu neputință ca cineva care are mâinile curate și viețuiește fără păcat să nu aibă și sufletul neprihănit, neîntinat de falsele învățături. Tot astfel, este cu neputință ca cel care are sufletul neprihănit și neîntinat de falsele învățături să nu aibă mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
indisolubil legate, chiar mai mult, sunt interdependente: „În privința adevărului, trebuie să știm că este cu neputință ca cineva care are mâinile curate și viețuiește fără păcat să nu aibă și sufletul neprihănit, neîntinat de falsele învățături. Tot astfel, este cu neputință ca cel care are sufletul neprihănit și neîntinat de falsele învățături să nu aibă mâinile curate și să nu trăiască în curăție. Aceste două lucruri sunt legate unul de altul și nu pot fi despărțite: un cuvânt neîntinat în suflet
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care a cunoscut mai apoi o mare dezvoltare pe parcursul unei perioade atât de îndelungate și prin oameni atât de valoroși și care a fost, în sfârșit, consolidat prin atâtea bogății, va putea să dispară într‑o zi. Căci este cu neputință ca ceea ce este făcut prin putere omenească să nu fie distrus prin putere neomenească. Cu adevărat, lucrurile pieritoare sunt lucrare a celor pieritori” (7, 15). Imperiul Roman va urma pur și simplu destinul altor mari imperii care l‑au precedat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să fugă de Anticrist, de teama apostaziei, și grupul credincioșilor care vor rezista până la capăt. Admițând că este cu mult mai folositoare fuga din fața dușmanului decât înfruntarea lui, de vreme ce miza este mântuirea spirituală, Chiril legitimează dezertarea. Cel care își simte neputința să renunțe și să se retragă; dimpotrivă, cel care se consideră suficient de puternic pentru a înfrunta Răul în persoană, diavolul întrupat, să rămână și să‑și încerce puterea. Domnia Anticristului nu va dura mult timp (trei ani și jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
remaneant foris. Sed de uoluntate sua quisque aut antichristus, aut in Christo est. Aut in membris sumus, aut in humoribus malis. Qui se in melius commutat, in corpore membrum est: qui autem in malitia permanit, humor malus est. Este cu neputință ca cei ce nu sunt anticriști să stea în afară. Căci prin voință fiecare este fie împotriva lui Cristos, fie în Cristos. Fie suntem printre mădulare, fie suntem printre umorile rele. Cel care se schimbă făcându‑se mai bun este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ușor textul paulin. Iată care este aceasta: „Unii au înțeles cuvântul «ceea ce oprește» (6∀ϑΞΠ≅<) ca referindu‑se la Imperiul Roman; alții, la harul Duhului. Căci, se spune, atât timp cât harul Duhului îl oprește, el nu poate veni. Dar este cu neputință ca harul Duhului să înceteze cu totul a mai lucra. Într‑adevăr, cum ar fi posibil ca uneltirile aceluia să fie dejucate, dacă ar lipsi ajutorul Duhului? Pe de altă parte, nici un alt imperiu nu va urma celui Roman. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la vremea lui” (2Tes. 2,6). Unii au înțeles cuvântul „ceea ce oprește” [6∀ϑΞΠ≅<] ca referindu‑se la Imperiul Roman; alții, la harul Duhului. Căci, se spune, câtă vreme harul Duhului îl oprește, el nu poate veni. Dar este cu neputință ca harul Duhului să înceteze cu totul să lucreze. Într‑adevăr, cum ar fi posibil ca uneltirile aceluia să fie dejucate, dacă ar lipsi ajutorul Duhului? Pe de altă parte, nici un alt imperiu nu va urma celui roman. Dumnezeiescul Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este alungită; nu are genunchi” (76). Cea din urmă trăsătură introduce o a treia încercare, capitală: „Într‑adevăr, un creștin îi va spune: Dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu, pleacă genunchii și te roagă. Dar lui îi este cu neputință să îngenuncheze” (77). Cele trei încercări ale Anticristului, mai ales cea din urmă, amintesc cunoscutul episod al ispitirii lui Isus (Mt. 4,9; Lc. 4,7 ): așa cum adevăratul Cristos refuză să se supună diavolului, în ciuda ofertelor foarte generoase ale acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o moarte sigură -, poate fi citit ca o efigie a vieții ca moarte, definind intelectualul în ceaușism. Cei trei bărbați din aceste cărți - Octavian Șteflea, Pavel Mamina și Iuliu Brendea - sunt tot atâtea figuri ale destinației existențiale inconsistente, pseudonime ale neputinței, adevărate „monografii ale singurătății”, cum li s-a spus, unde numai în parte eșecul are drept cauză ocultele subterane ale istoriei politice (mai ales în Ierarhii ), fiindcă, în esență, catastrofa pare înscrisă definitiv - și din capul locului - în chiar codul
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]