6,179 matches
-
încît părea că-i aud bătăile inimii. Într-un sfert de oră am acoperit cu slovă măruntă toate paginile pe care le aveam la îndemînă, fără să răsuflu măcar. Ideile, frazele, les bons mots, parcă mi le dicta o prezență nevăzută și necunoscută, iar eu numai stenografiam, într-atît ieșeau de limpezi și legate de acea logică interioară care e pecetea unei lucrări bine gândite. Această constatare m-a neliniștit puțin. Numai un sentiment puternic ațâță funcțiunile cerebrale și le pune într-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Gleber, îi transmiteam în gând, cum să te fac să înțelegi că nu trebuie să pleci de acolo decât după câteva ceasuri. Mi-ai face, știi, cel mai mare bine. Robotește înainte, dragul meu!" Și bunul Gleber parcă pricepea îndemnul nevăzut. Mihaela începu să se împace cu situația. În ce mă privește, după primele clipe de buimăceală, îmi redobândii stăpânirea. În definitiv, de ce să plec așa, ca un nătîng? Numai pentru că îmi poruncește ea? Dar ce, era să-mi spună chiar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
agilitate de pisică. ― Dă-te jos, că faci buf! o rugă Novac. Ea nici gând să asculte. Se auzea numai freamătul frunzelor răscolite. ― Mă supăr, să știi... Vrei să-ți rupi gîtul? stărui el. 54 ― Nu, nu vreau, țipă Veverița nevăzută. Am nevoie de gât. Vino să mă iei în spinare. ― Coboară și singură... ― Singură nu pot... Mi-e frică... ― Cine te-a pus să te urci? ― Ne-cu-ra-tul, silabisi ea. Logodnicul ei încercă să se suie dar nu reuși; băuse vârtos
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la ea și liniștește-o, sărmana! m-a îndemnat Alexa. Vă las timp până diseară. Și vrednica femeie mi-a spus unde se mutaseră, apoi a plecat cu inima mai ușoară. Am condus-o cu privirile până s-a făcut nevăzută pe după colțul străzii. Așadar, se întîmplase minunea pe care o așteptam cu o încredere atât de nejustificată. Însă, în ruptul capului nu m-aș fi gândit la intervenția Alexei și la situația în care se afla Mihaela, deși, la drept
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care mă cuprinsese de propria-mi soartă îmi umezise ochii. O lacrimă lunecă ușor pe valea obrazului stâng, apoi alta, pe celălalt obraz. Închipuirea continuă să lucreze febril țesând noi scene. Astfel, prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevăzut. Mihaela era într-o trăsură cu mama, dinapoia dricului; mama o mângâia duios, strîngînd-o în brațe mereu și aceste mângâieri parcă îmi sporeau deznădejdea. Îi spunea: "De acum vei fi copila mea, tu ai să mi-l înlocuiești dacă n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Și într-o zi, prefăcîndu-se că pleacă în provincie chemat de o telegramă apocrifă, o pândi în preajma locuinței amantului ascuns într-o mașină de piață. După ceasuri grele de așteptare, în sfârșit a apărut grăbită, deschise poarta și se făcu nevăzută în casă. Bărbatul năvăli în cuibul îndrăgostiților și cinci gloanțe de revolver curmară viața rivalului. ...Acum se judeca procesul. Toți eram de părere că acuzatul avea să fie achitat, chiar dacă crima fusese premeditată. Doamna Bogdan însă (Amely, cum îi spuneam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
simțeam bine, negrăit de bine! Aș fi vrut ca starea mea de voluptate fizică în care mă cufundasem să se prelungească la nesfârșit. Dar o tresărire bruscă mă aduse din nou în zona realității. Din nou am îndurat greutatea aceea nevăzută. Era o apăsare materială, care-mi oprea parcă bătăile inimii și-mi sugruma răsuflarea. Și cu toate acestea inima îmi funcționa normal și de respirat ― respiram. În răstimpuri un burghiu nevăzut îmi sfredelea creierul când ici, când colo, când dincolo
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în zona realității. Din nou am îndurat greutatea aceea nevăzută. Era o apăsare materială, care-mi oprea parcă bătăile inimii și-mi sugruma răsuflarea. Și cu toate acestea inima îmi funcționa normal și de respirat ― respiram. În răstimpuri un burghiu nevăzut îmi sfredelea creierul când ici, când colo, când dincolo. Această unealtă de tortură părea că-i vie și avea glas, un glas care nu știa să articuleze decât două cuvinte, mai rele decât otrava: ― M-a înșelat! M-a înșelat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deoarece ea îmi amintea necontenit de fosta mea soție, de parcă s-ar fi integrat în ființa ei proprie. Iubirea mea (din cauza obstacolului ivit în cale prin divorț) îmi cerea acest nevinovat compromis. Și cu toate acestea, în plină dragoste, sforile nevăzute ne traseră în fața a două morminte proaspăt deschise. Nu-mi pasă dacă voi fi învinuit de moartea Mihaelei. Recunosc că eu am împins-o să facă supremul gest. Am dezagregat-o mai întîi cu abilitățile născocite de inteligență (iar când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
alt om, zicînd: "Păzește pe omul acesta; dacă va fugi, viața ta va răspunde pentru viața lui, sau vei plăti un talant de argint!" 40. Și pe cînd robul tău făcea cîte ceva încoace și încolo, omul s-a făcut nevăzut." Împăratul lui Israel i-a zis: "Aceasta îți este osînda; tu însuți ai rostit-o." 41. Îndată, proorocul și-a scos legătura de la ochi, și-a împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din prooroci. 42. El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
să ne minunăm de ceea ce vedem în zborul nostru spre bulgărele acela de viață - pământul! În timp ce ne apropiam de Terra, fiecare dintre noi se gândea unde va ajunge; cei care cădeam pe pământul însetat, eram absorbiți repede de o forță nevăzută ; nu avem timp decât să ne minunăm de ceea ce vedem în zborul nostru spre bulgărele acela de viață - așezările omenești, solul, apele, plantele...! Cei ce nimereau însă pe vreo casă sau pe vreun copac, aveau existența prelungită cu încă vreo
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cu aromele și culorile lor... Niciodată nu am luat în glumă astfel de îndemnuri (chiar dacă ele sună de obicei stupid, aproape grotesc în urechile sarcasmului juvenil, copleșit de insurgența radicalismului gerontofob, impetuos asumat), convins fiind că văzutele atârnă de cele nevăzute, că inefabilul, diafanul, suavitatea și imponderabilul determină volumele, substanța și greutatea, că, vorba Chinezului, „forma vasului de pinde de golul din el“ și că, deci, ascuțimea simțurilor rotunjește armonia gândirii și cumințenia făpturii. Pe urmă - le-am mai spus frumoșilor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
citit și scris. Din biblioteci, arhive prăfoase, excerpte, manuscrise, dactilograme, șpalturi, corecturi, dedicații. Din cronici, recenzii, studii și eseuri, ca și din lene contemplativă, rumegare de idei, boiereasca (inevitabila) ardere a gazului și fantazare cât cuprinde. În cazul nostru, cele nevăzute, metafizicele, fac substanța și temeiul celor vizibile. Trebuie să te porți cu mintea ta - cu fantasmele, erudiția, reveriile și farmecul reflecției - exact ca dansatorul și fotbalistul cu gleznele, ca violonistul și pictorul cu mâinile, ca tenorul și soprana cu gâtlejul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
plăcut-sufocante de la târgul Gaudeamus, am fost abordat conspirativ de un domn înalt și umbros, care mi-a șoptit laconic: „Țineam ca această carte să ajungă la dvs. Știu că l ați prețuit pe Cornel Chiriac“. După care s-a făcut nevăzut. Rareori am norocul unor contacte așa de sobre și eficiente cu autorii. Tratat, de regulă, ca un prestator de servicii PR-istice, bietul recenzent e strivit fără milă sub un morman de bucoavne, ori, dimpotrivă, sadic pisălogit întru obligatoria hermeneutică a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ține în frâu pasiunea, sunt pseudo-clasici. Am avut o noapte rea. Abia spre dimineață am adormit. Afară plouă. Azi, n-am nici o șansă să mă simt "la mare". Nisipul de pe plajă e ud. Oribilă vreme! Undeva, la malul memoriei, valuri nevăzute aruncă, parcă, resturi dintr-o altă viață... reală? ireală? nu știu... un covor roșu, imens, pe care țopăie comic o maimuță... o tufă de dafin înflorit, la umbra căreia un bătrân își curăță plăgile de la picioare, în vreme ce, puțin mai încolo
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
M-am înșelat. Un pescăruș lansează un țipăt scurt. Mă întorc pe spate și lovesc apa cu mâinile numai cât e necesar ca să plutesc. Acum pot privi cerul. Un nor subțire, ca un pumn de praf azvârlit de o mână nevăzută... Ce se întîmplă? Un pescăruș a trecut chiar prin apropierea mea. Ridic puțin capul și mă uit, în dreapta și în stânga. Nu-l mai văd. Nici țărmul nu se mai zărește. M-am depărtat mai mult decât vroiam. Și marea e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zici că e vorba de o sminteală sau de o înclinație perversă, dar simt din tonul "declarației de dragoste" că un asemenea "diagnostic" ar fi și pripit și superficial. Pe copertă sunt desenate două mâini care cântă la un instrument nevăzut. Deasupra titlul: An die Liebe ― (Către Iubire, Iubirii) și subtitlul: Nicht nur Gedichte ― (Nu numai poezie) Poemul mă surprinde și mai mult. Templul rotund al altarelor Athenei Pronaia* Doar trei coloane au rămas în picioare din rotonda ta, Athena Pronaia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
auzit un foarte depărtat sunet de clopot. La cel de al treilea ceas al dimineții, a pornit la drum. A înfruntat stâncile colțuroase și mărăcinișurile ghimpoase, ghidat doar de misterioasele sentimente proprii. Dar și de sunetul tot mai slab al nevăzutului clopot de mănăstire. După un drum lung și extrem de anevoios, Seine a ajuns într-o vâlcea înverzită, dominată de umbra unor stejari seculari. Brusc, semnalul nevăzutului clopot s-a stins. Ca și cum ar fi fost o ființă vie, acesta
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
ghidat doar de misterioasele sentimente proprii. Dar și de sunetul tot mai slab al nevăzutului clopot de mănăstire. După un drum lung și extrem de anevoios, Seine a ajuns într-o vâlcea înverzită, dominată de umbra unor stejari seculari. Brusc, semnalul nevăzutului clopot s-a stins. Ca și cum ar fi fost o ființă vie, acesta i s-a arătat călugărului de parcă ar fi vrut să-i transmită dorința Domnului: „Acesta este locul pe care va trebui să ridici propria mănăstire”. în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
tot pe apă? Pe apa întinsă, monotonă, nesfârșită, ale cărei margini se confundă cu cele ale pământului. Cum să cred că vom ajunge vreodată la Amsterdam? Nu vom mai ieși niciodată din acest uriaș agheasmatar. Ascultați! Nu auziți strigătul pescărușilor nevăzuți? Strigă spre noi, dar către ce ne cheamă? Sunt aceiași care strigau, trimițându-și chemarea peste Atlantic, în ziua în care am înțeles pentru totdeauna că nu sunt vindecat, că eram încolțit din toate părțile și că trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pașii obosiți mă poartă către turn de clopotniță închingat în zid de mănăstire. Pășesc din ce în ce mai anevoie. Vreau să ajung cât mai repede la capătul drumului pe care am de gând să-l urmez astăzi, dar mi se pare că ceva nevăzut îmi zădărnicește dorința. Nu-mi dau seama ce anume. Gândurile încep să mi se învălmășească și îmi este foarte greu să le astâmpăr. În urma mea simt călcătură de om vlăguit. Pași târșiți. Încerc să-mi întorc privirea pentru a mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mare ai să ai...” „Așa am să fac.” - m-am învoit eu, fără să bag de seamă că țiganca a dispărut deja și doar vorbele ei mai pluteau în aer... Am pornit cu pas timid. Mergeam împins parcă de ceva nevăzut. Ușile se deschideau pe rând și, în cele din urmă, m-am trezit în sala tronului curții domnești...Mi se părea cunoscută. Așa era...și totuși părea schimbată. Ceva se afla în plus. Ceva ce știrbea din măreția ei. Dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
eu, sfinția ta. Abia am terminat de citit și, în timp ce îmi trăgeam sufletul, din obișnuință îmi purtam ochii pe o hotărâre judecătorească a lui Gheorghe Ștefan voievod, din 8 iulie 1654 (7162). Pe măsură ce citeam, mă cuprindea tristețea. Din locul lui nevăzut, bătrânul m-a întrebat: „ De ce ești așa întristat, fiule?” Citeam o hotărâra judecătorească a lui Gheorghe Ștefan voievod și... „Aș vrea să aud și eu cele ce te-au neliniștit. Spun asta, pentru că mie mi-au obosit ochii.” Caut bucățica
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de colbul adunat de pe hârțoagele iestea. O bucurie mai mare nu-mi puteai face, sfințite părinte. Numai că... „Te văd întunecat. Ce s-a îtâmplat cât am lipsit eu?” Păi, cum să nu fiu supărat? M-am obișnuit cu prezența nevăzută a sfinției tale și când nu te am mai auzit a căzut așa, într-o stare de...nici nu știu cum să-i spun...un fel mohoreală vecină bună cu delăsarea. „Mi-am dat eu seama că lipsa mea o să te tulbure
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
evenimentelor din țară. Și-a stabilit un fel de a trece mai modest, oarecum estompat, neguraliv, în așa fel încât să nu bată la ochi, în felul acesta putând lupta mai acoperit împotriva comunismului; pe această linie curajoasă, de front nevăzut, ia legătura cu preoții catolici, care erau mai fermi în opoziția la comunism, mai discreți și mai uniți dar și cu legături în apus, cu mai multe relații în occidentul de unde se aștepta salvarea noastră. Cum K.G.B-ul controla
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]