4,124 matches
-
deoarece mai peste tot în lume ideea de a mânca ștevie la grătar (frunzele se leagă mai întâi în forma unor păpuși și, după ce s-au fript, se consumă ca un fel de zeamă primitivă, cu ardei iute, cu ulei, oțet și apă fiartă) a fost abandonată. Se știe cu certitudine că ștevia (Rumex patientia, rudă cu măcrișul, Rumex acetosa) este o plantă europeană; majoritatea istoricilor alimentației sunt de părere că, în forma sa sălbatică, era culeasă și făcea parte din
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pește alb, împreună cu câteva felii de lămâie și puțin mărar tocat. În acest context, ciorba noastră pescărească este, așa cum afirmă Radu Anton Roman, un unicat, iar aceasta nu se datorează numai specificității peștilor folosiți sau faptului că se acrește (cu oțet sau, într-o variantă „târgoveață“ deosebit de interesantă, cu zeamă de varză), ci mai ales simplității sale: este cea mai austeră zeamă de acest fel, una în care esențele de pește nu sunt afectate de gustul altor ingrediente. Iată un exemplu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nik, okroșka sau uha la ruși, barscz, kapusniak, krupnik sau zurek la polonezi, korhelyleves la maghiari... Această atracție pentru acru nu se mai întâlnește decât extrem de rar în supele celorlalte bucătării europene, iar atunci când există, gustul acid este obținut din oțet și din suc de lămâie (ca în Grecia) ori din alte fructe, niciodată din cereale ori legume supuse fermentației lactice, așa cum se întâmplă în răsăritul continentului. Reticența Vestului față de zemurile acre este relevată atât de stupoarea (identică aceleia de pe chipul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de pildă, rețetele cuprinzând ingrediente acide erau foarte răspândite, mai ales în Franța (spre deosebire de Italia). 63% dintre rețetele cărții de bucate medievale Le Viandier de Taillevent (secolul al XIV-lea) au gust acid, dar acrirea se făcea în special cu oțet, ca pe vremea Romei antice, sau cu aguridă (în 42% dintre rețete). Exista și un fel de „ciorbă“, o supă de vită acrită cu oțet și cu aguridă. Gustul pentru dulce și destul de rapida cvasidispariție a savorilor acide s-a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Taillevent (secolul al XIV-lea) au gust acid, dar acrirea se făcea în special cu oțet, ca pe vremea Romei antice, sau cu aguridă (în 42% dintre rețete). Exista și un fel de „ciorbă“, o supă de vită acrită cu oțet și cu aguridă. Gustul pentru dulce și destul de rapida cvasidispariție a savorilor acide s-a produs la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, sub influența bucătăriei italiene, mare amatoare de dulce, dar și datorită
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cazul extraordinarei ciorbe ardelenești de gâscă (o zeamă arădeană, mai precis, după cum afirmă Radu Anton Roman, care o admiră), de o complexitate inimaginabilă -, cele două gusturi se contopesc („alchimic“, pentru a folosi un termen pomenit de marele gastronom român), adică oțetul este potențat de miere și viceversa. O combinație asemănătoare poate fi întâlnită în celebra czarnina poloneză, o supă de rață la pregătirea căreia se folosește și sângele păsării, iar pentru evitarea coagulării acestuia, rețeta cuprinde și oțet; acreala lui este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
gastronom român), adică oțetul este potențat de miere și viceversa. O combinație asemănătoare poate fi întâlnită în celebra czarnina poloneză, o supă de rață la pregătirea căreia se folosește și sângele păsării, iar pentru evitarea coagulării acestuia, rețeta cuprinde și oțet; acreala lui este însă echilibrată prin alte două ingrediente: zahăr și fructe uscate. Interesantă este și bigos, tot un fel de supă poloneză, în care varza acră este contrabalansată gustativ de zahăr și de mere. Tradiția îndulcirii preparatelor culinare este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
terci și urzici cu mămăligă, ciorbă de borș cu ștevie roșie. Orășenii mâncau ciorbele de trahana, tăiței, fidea, orez, griș, linte cu căpățâni de usturoi, fasole, perișoare, muchii de burtă și ciorbă de căpățână de miel, cu borș sau cu oțet bătut cu ouă. Peștele era obștesc, mai cu seamă că se mânca în ciorbă...“ Papara (din slavul popariti, „a opări“) pare a fi cea mai veche, fiind foarte asemănătoare brouet ului din bucătăria franceză medievală, iar trahanaua, strămoașa tuturor concentratelor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
care se află o căpățână de miel, fiartă de Avraam pentru misterioșii vizitatori care i-au adus vestea cea mare. Arabii fierb și ei căpățâna de miel: çorba zelluf este o specialitate algeriană aproape identică ciorbei noastre; regăsim până și oțetul bătut cu ouă, același despre care vorbește Dimitrie Papazoglu. Mică mai este lumea! Această acreală este identică avgolemono-ului grecesc, în care oțetul este înlocuit cu zeamă de lămâie. Am pomenit ciorba de burtă; alături de cea de potroace, este unul dintre
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și ei căpățâna de miel: çorba zelluf este o specialitate algeriană aproape identică ciorbei noastre; regăsim până și oțetul bătut cu ouă, același despre care vorbește Dimitrie Papazoglu. Mică mai este lumea! Această acreală este identică avgolemono-ului grecesc, în care oțetul este înlocuit cu zeamă de lămâie. Am pomenit ciorba de burtă; alături de cea de potroace, este unul dintre principalele remedii românești ale mahmurelii, o zeamă reparatorie, ivită în farfurii la spartul zorilor, după o noapte de chef. Deși astăzi ea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Corvin, în secolul al XV-lea, era cunoscută un fel de tocană numită savanyú vetrece, adică bucăți de carne de vită prăjite în untură, alături de usturoi, apoi fierte împreună cu feliuțe de costiță afumată, frunze de dafin, boabe de piper, muștar, oțet, zahăr și coajă rasă de lămâie. Când era aproape gata, sosul se îngroșa cu smântână. Se pare că era o mâncare mai mult dulce decât acrișoară, deși pe vremuri mai conținea și ghimbir. Dacă adăugăm acestei rețete ciuperci și ceapă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
des întâlnită în târgurile de pe malul Dunării. Peștele (în special scrumbia) se taie în bucăți care se dau prin făină și apoi se prăjesc; la urmă se pun în borcane și se acoperă cu o marinată din care nu lipsește oțetul. Apicius dă o rețetă identică, dar originea marinatei noastre este turcească, iar turcii o cunosc de la arabi, care pregăteau sikbaj: „Tăiați peștele proaspăt în bucăți potrivite. Prăjiți-le în ulei de susan. Condimentați-le cu puțin coriandru și acoperiți-le
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dă o rețetă identică, dar originea marinatei noastre este turcească, iar turcii o cunosc de la arabi, care pregăteau sikbaj: „Tăiați peștele proaspăt în bucăți potrivite. Prăjiți-le în ulei de susan. Condimentați-le cu puțin coriandru și acoperiți-le cu oțet din vin colorat cu șofran și parfumat cu frunze de țelină“ (extras din Al-Tabikh, secolul al XIII lea). Acest sikbaj este la originea tuturor preparatelor de tip escabeche, cunoscute în sudul Franței, precum și în Spania și Italia, toate acestea fiind
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
citat al Elenei Niculiță-Voronca: „Ostropățul este o mâncare de vânat, dar se face și din pichere [bibilică, n.n.], având și aceasta gustul de sălbăticiune.“ Prin urmare, la origine ostropelurile erau găteli puternic condimentate (în special zdravăn usturoiate și acrite cu oțet), menite să acopere gustul sălbatic al vânatului netrecut prin etapa preliminară a baițului. Astăzi, mult împuținate (câte restaurante „românești“ mai au pe lista de bucate vreun ostropel?!), ele sunt un fel de tocănițe (dar fără cartofi!) de pasăre (cele de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mai au pe lista de bucate vreun ostropel?!), ele sunt un fel de tocănițe (dar fără cartofi!) de pasăre (cele de vânat nu mai există), care se definesc prin sosul făcut din usturoi, ceapă și bulion de tomate cu puțin oțet. Termenul muntenesc „ostropiel“ este și el foarte vechi (cel puțin din secolul al XVIII-lea), fiind prezent într-un capitol al „Manuscrisului brâncovenesc“: „Învățătură de a face multe feluri de ostropiiale“; în acest caz, „ostropiel“ desemnează sosul în sine, nu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
buni mititei și patricieni, la București, Ploiești și în alte orașe din Muntenia. Bucătarilor și gospodinelor din Moldova, însă, le revine meritul că, în afară de (fiindcă vorbim de tocături) pârjoale de pasăre, de carne amestecată (porc și vițel) [...], chifteluțe marinate în oțet de vin (nu cu tarhon, ci numai cu măsline), praz umplut ș.a., le revine meritul, zic, de a fi născocit perișoarele cu smântână, care făcute după rețeta clasică, sunt suficiente pentru a face gloria oricărei bucătării.“ Despre aceleași perișoare, tot
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
carnea se scarmănă și, așezând pe farfurie o dungă de carne, alta de albuș fiert tocat mărunt, alta iar de carne, a treia de altceva, precum măsline, gălbenuș, sfecle mărunte, capere etc., are un aspect foarte plăcut. Deasupra se toarnă oțet și untdelemn și se servește înaintea mesei.“ Dacă amestecul ar fi fost plasat într-o lipie, rețeta n-ar fi fost foarte diferită de o shaorma. În concluzie, bucătăria târgoveață, cea mai răspândită în epoca modernă și contemporană și deseori
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fac apariția multe feluri de mâncare cu sos, îngroșarea acestuia realizându-se nu cu făină, ca pe vremea romanilor, ci cu pâine (uscată, apoi pisată și înmuiată în supă). Foarte multe dintre aceste sosuri erau acrite cu aguridă ori cu oțet; gustul pentru acru rămăsese dezvoltat în acea perioadă, de-abia Renașterea stimulând dulcele. Condimentele erau foarte prețuite. Să revenim însă la strămoșii noștri... Nobili precum Dragoș din Maramureș, descălecătorul Moldovei (circa 1347), care era supus al regelui ungar, sau legendarul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
explicația este de ordin religios, turcii urmând exemplul Profetului, care nu iubea vânătoarea). Am pomenit sosurile... Iată o altă trăsătură apuseană a bucătăriei nobile românești. În 1646, misionarul Bandini, aflat în Moldova lui Vasile Lupu, pomenește „sosul de făină și oțet“, care era destinat zilelor importante, praznicelor. „Manuscrisul brâncovenesc“ consacră sosurilor (sub numele de „ostropiiale“) 11 rețete. Bucătăria turcească nu cunoștea sosurile în înțelesul lor de preparat culinar gătit separat și adăugat unei alte mâncări. Ioan Kemény, invitat la nunta fetei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sine: chipsuri de sfeclă murată. Pierre Gagnaire obișnuia, la începutul anilor ’90, să prăjească felii ultrafine de sfeclă. De ce n-am încerca noi, românii, maeștri ai murăturilor, să facem același lucru folosind rondele de sfeclă maturată în saramură sau/și oțet, așa încât gustul acrișor al murăturii să supraviețuiască trecerii prin baia de ulei încins (a nu se uita, bineînțeles, presarea rădăcinoasei înfeliate într-un ștergar, pentru eliminarea prealabilă a excesului de umiditate!)? Din nefericire pentru noi, ultima sugestie pe care o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
apoi se pune într-o terină unsă cu unt. Ceapa tocată și usturoiul se adaugă în tigaie și se călesc în 2 linguri de unt, circa 4 minute, până când ceapa devine sticloasă. Se sting cu pasta de roșii, vinul și oțetul din vin. Se toarnă amestecul în terină, peste carne. Se adaugă frunzele de dafin, scorțișoara, cuișoarele, zahărul, se sărează și se piperează. Se acoperă terina și se fierbe înăbușit timp de o oră, la foc mic. Se adaugă stafidele și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
1 kg carne de vită dezosată, tăiată în cubulețe, sau 2 kg costițe de vită 1 ceapă tocată 10 căței mari de usturoi, puțin zdrobiți 250 ml pastă de roșii (conservată sau proaspătă) 125 ml vin roșu sec 2 linguri oțet din vin roșu 2 frunze de dafin scorțișoară 4 cuișoare întregi 1 linguriță zahăr sare și piper negru, proaspăt măcinat, după gust 1 kg cepe albe mici, curățate 2 linguri stafide 1 cană miez de nucă 1 cană telemea fărâmițată
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pulpă de miel 3 lingurițe unt 1 vârf linguriță scorțișoară 1 ceapă potrivită, tocată 3 legături de ceapă verde piper sare zahăr 4-5 roșii potrivite ulei de măsline KAPAMA (Miel înăbușit) - Bulgaria Se cufundă carnea într-o marinată din apă, oțet, vin și condimente (piper, mentă, pătrunjel, frunze de dafin). Se lasă carnea la marinat cel puțin două ore, apoi se zvântă și se taie în bucățele. Se tăvălesc bucățile de carne prin făină și se prăjesc în ulei. Se adaugă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Se adaugă și două pahare de apă și se fierbe carnea la foc mic până se îngroașă sosul. Se servește cu salată de cartofi fierți. Chiar înainte de servire, se presară peste capama pătrunjel mărunțit. 400 g carne de miel apă, oțet, vin făină (cât să cuprindă carnea) piper 1 lingură pastă de roșii 1 vârf de cuțit scorțișoară 2 cuișoare pătrunjel, mentă, dafin BANSKA KAPAMA (Capama ca la Bansko) - Bulgaria Iată o capama care nu a mai păstrat din rețeta originală
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Separat, se amestecă într-un castron câteva linguri de supă cu toată cantitatea de făină și se toarnă în oala cu supă, amestecând permanent. Se fierbe încă 15 minute, apoi se adaugă carnea de burtă. Alături de această ciorbă se servește oțet amestecat cu mujdei de usturoi și unt amestecat cu boia de ardei. 500 g burtă (de vițel sau de miel) 1 lingură sare 1 ceșcuță oțet 1/2 linguriță boia de ardei 1/2 pahar făină 2 linguri unt 3
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]