7,693 matches
-
o geană sau poate o lacrimă îi apare în colțul ochiului stâng. În depărtare, alb și liniște, iar undeva, într-un mic orășel de munte, o bătrânică tocmai ia de pe foc ibricul cu ciocolată caldă. Cine știe?! Poate va avea oaspeți dragi... Grigoraș Bianca-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,, Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea profesor coordonator Șerban Daniela Vacanța mare Îmi amintesc cu drag de vacanța de vară ce tocmai a trecut cu pași grăbiți. Am petrecut momente de neuitat alături de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trăind o dramă, pierderea unei persoane dragi, simțim că timpul a uitat să mai curgă. În fața unui dezastru, ziua nu se mai termină. Și acel ,,prezent” reînvie adesea, când îl chemăm ori fără dorință, vine în mintea noastră ca un oaspete nedorit, nechemat. Fericiți sau nu, depindem de timp, nimeni nu trăiește în afara lui. Timpul curge prin venele noastre, prin sânge. Latinul Horațiu a spus ,,Carpe diem!” Se putea un sfat mai bun? Dacă învățatul ne îndemna atunci să ne bucurăm
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spune, îi primeau la fel pe prinți și pe cerșetori. Așa că, în fiecare dimineață, Rebeca primea pelerini înăuntru frumosului ei cort. Stătea cu fiecare - zdrențăros sau strălucitor - și nu se grăbea cu săracii. Stăteam cu femeile ei în timp ce își primea oaspeții. Mai întâi, o femeie care nu putea avea copii s-a apropiat și a implorat-o pentru un fiu. Oracolul i-a dat o sfoară roșie pe care s-o lege în jurul unui copac din Mamre, a șoptit o binecuvântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vă forțez să veniți cu mine și nu pentru altceva decât ca să mă țineți de mână. Dar s-ar putea să aveți și voi de câștigat din asta. S-a ridicat și Zafenat Paneh-ah și-a început pledoaria. - Ați fi oaspeții mei, a zis el încet. Maestrul tâmplar ar face afaceri pentru rege. Mă voi duce să cumpăr lemn din nord și aș avea nevoie de serviciile unui artist care știe cum să aleagă cel mai bun lemn. O să mergi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uita în ochii scalvilor goi care ne serveau cu aceeași supunere ca pe Zafenat și pe cei doi fii ai lui și restul suitei. Tinerii erau destul de mari ca să le fie lăsat părul lung și erau băieți buni, curioși față de oaspeții tatălui său, dar suficient de politicoși încât să nu pună întrebări. Benia i-a încântat cioplindu-le mici figurine de lemn și punându-le nume la fiecare. M-a surprins cum mă uitam la el și zâmbetul său trist mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-l interesează, dar în momentul în care am zis asta, mi-am și dat seama că n-ar fi trebuit, fiindcă mama s-a uitat la mine cu zâmbetul ei sever și rece, spunându-mi, băiete, se pare că ai oaspeți, asta da sărbătoare, apoi a deschis din nou frigiderul și a scos tunelul de castane și l-a pus pe masă și mi-a spus să scot două farfurii și două lingurițe. Vocea îi suna așa sever că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Ne putem căsători mîine. Mărită-te cu mine. Cutioara roșie apăru ca prin farmec În mîna lui. O deschise. Cele două verighete scînteiară. - Nu. Deși fusese slab, cu toții avură impresia că strigătul se repercutase pînă la capătul digului. Acordeonul amuțise. Oaspeții plecaseră pentru a-i lăsa să-și pună lucrurile la punct În cadrul familiei. Conștientă de privirile părinților ei, ale lui Anne și ale lui Christian, Marie Îngăimă: - Voiam doar să spun că nu e momentul. - Și cam cînd crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
blândă a serii, mai mult mâncând decât vorbind, și ascultându-i pe ceilalți doi, care vorbesc. Îmi povestesc despre Eddie și Trish, despre cum au încercat mai demult să cumpere biserica satului și să o tranforme într-un conac de oaspeți, și nu pot să nu râd. Nathaniel îmi arată planurile pentru grădina familiei Geiger și-mi desenează o schiță cu bulevardul de tei pe care l-a făcut la Marchant House. Pe măsură ce se însuflețește desenează tot mai rapid, și ciotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aibă parte de puțină liniște și relaxare la țară. Are de lucru și e foarte important să nu fie deranjată, așa că domnul Geiger și cu mine am invitat-o să stea la noi. Aș dori să-i pregătești camera de oaspeți. — Prea bine, aprob din cap ascultătoare. — Te rog să-i pregătești tu patul și să aduci și un birou... cred că-și aduce laptopul cu ea. — Da, doamnă Geiger. — Melissa e o fată foarte isteață. Trish aprinde o țigară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e nevoie pentru a-mi păstra secretul. OPTSPREZECE Nu există nici un motiv să mă tem că această avocată îmi va recunoaște chipul. Dar doar așa, ca să fiu sigură, optez pentru o deghizare simplă. După-amiaza următoare, după ce am pregătit camera de oaspeți, mă întorc repede la mine în cameră și îmi prind părul în vârful capului, lăsând să cadă șuvițe artistice care să-mi ascundă fața. După care adaug și o pereche de ochelari de soare pe care i-am găsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încercat să-l păcălească pe Eddie că s-a mutat de curând în sat. Pun tava cu tarte în cuptor, adun resturile de foietaj și încep să-mi șterg bine sucitorul. — Samantha ? Trish bate ușor în ușă. Mai avem un oaspete. — Încă unul ? Mă întorc, ștergându-mi făina de pe obraz. Dar tocmai am pus aperitivele în cuptor... — E un prieten de-al tău. Zice că trebuie să-ți vorbească urgent. Ceva legat de afaceri ? Trish ridică din sprânceană către mine sugestiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de mare.) Connor Întotdeauna mi s-a părut că seamănă un pic cu Ken. Iubitul lui Barbie. CÎteodată, cînd sîntem În mijlocul unei partide Înfocate de sex, Îmi vine brusc să rîd. Pentru prima oară, am făcut sex În dormitorul de oaspeți, cu Danny Nussbaum, În timp ce mama și tata se uitau la Ben Hur, la parter. Am băut deja vinul pe care tata m-a sfătuit să-l pun la păstrare vreo douăzeci de ani. Sammy, peștișorul auriu de la ai mei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe noi, pe Krog și pe Scept adică, ce ne interesa pe noi cine avea dreptate? Eu doream Într-un fel și eram În stare să mor ca să scot lucrurile după cum doream. Scept, la fel. Dacă n-aș fi fost oaspetele lui Minos, probabil că Scept mi-ar fi aținut calea ca să mă ucidă, iar eu m-aș fi pitit precum un lup, i-aș fi adulmecat urmele și aș fi Încercat să-i pic În spate ca să-l sting eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nici eu nu știu să vorbesc ca el, dar tot nu-mi dau drumul la gură ca tine. Dupna scoase un horcăit supărat, iar oamenii lui deodată se strânseră În jurul său. - Dupna, se sumeți Gupal. Krog și ai lui sunt oaspeții noștri. - Sunt oaspeți pe cinstite, sau te porți frumos cu ei doar pentru că-s’ mulți? - Krog este scoborâtor din Tatăl. - Las’ că vedem noi când o să vină ăia de i-au luat urma, zise Dupna și, pufnind, se răsuci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știu să vorbesc ca el, dar tot nu-mi dau drumul la gură ca tine. Dupna scoase un horcăit supărat, iar oamenii lui deodată se strânseră În jurul său. - Dupna, se sumeți Gupal. Krog și ai lui sunt oaspeții noștri. - Sunt oaspeți pe cinstite, sau te porți frumos cu ei doar pentru că-s’ mulți? - Krog este scoborâtor din Tatăl. - Las’ că vedem noi când o să vină ăia de i-au luat urma, zise Dupna și, pufnind, se răsuci pe călcâie. O luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și se se prăbușească printre ele. - Vedeți de Nunatuk, am strigat dar, chiar atunci, unul dintre uriași ridică deasupra capului o bâtă cu măciulia mare cât un pepene - avea s-o abată peste țeasta meu și atunci, rămas bun preacinstite oaspete ale meu, Krog, după cum mi-ar fi urat Gupal. Dar, o săgeată Îi străpunse uriașului fruntea, trântindu-l pe spate ca pe un brad retezat. - Și vezi de blestematul ăla de Logon, Kikil! Nu-l lăsa să fugă! strigă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
serios, - mutând dintr‑o mișcare rapidă acțiunea la Paris, Într‑un apartament luxos de la etajele de sus ale hotelului „Crillon”. Început de iunie. Ora micului dejun. Gazda este bunul meu prieten, profesorul Ravelstein, Abe Ravelstein. Soția mea și cu mine, oaspeți, și noi, ai hotelului „Crillon”, avem o cameră mai jos, la etajul șase. Soția mea doarme Încă. Întregul etaj de sub al nostru (nu e un lucru absolut relevant, dar nu mă pot abține să nu‑l menționez) e ocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
i‑a spus cândva să nu se aștepte să‑l mai invite vreodată la masă. Era o doamnă foarte bogată, care făcea mare caz de cultură și invita la ea acasă toate celebritățile care conferențiau la universitate. Îi avusese ca oaspeți pe R.H. Tawney, Bertrand Russel, pe câțiva tomiști francezi de vază al căror nume Îmi scapă (Maritain?), și o sumedenie de literați, mai cu seamă francezi. Abe Ravelstein, pe atunci un tânăr membru al catedrei, fusese invitat la un prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o varietate moale, galbenă. Nu erau nici mari, nici frumos ornate, și se roteau Între mare și vegetație. Rosamund coborâse și folosea de zor telefonul proprietăresei, la care nu avusese acces până atunci. Proprietăreasa refuza să preia mesaje pentru noi. Oaspeții nu aveau voie să dea telefoane. Dar acum eram bolnav și femeia nu voia să crăp În casa ei. Îmi spuneam că și lui Rosamund trebuie să‑i fi fost clar acest lucru și, curios, aproape că nu mă afecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Câinii pot Înțelege o glumă. Pisicile, Însă, nu pot râde niciodată. Vela, când vedea lumea râzând, râdea și ea. Dar dacă nu i se indica În mod expres („Chestia asta‑i nostimă”) nu schița nici un zâmbet. Iar eu, când amuzam oaspeții la cină, eram bănuit că fac din ea ținta glumelor mele. După toate probabilitățile, În timp ce mă imaginam Într‑o bancă, cu un ban de zece cenți și un dolar uriaș Încrustați În marmura șlefuită, nu eram conștient că fusesem salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ales restul. „Hamlet” În Shakespeare - Antologie bilingvă alcătuită de Dan Duțescu și Leon Levițchi, Ed. Științifică, București, 1964 (n.t.). * Am scris cea mai mare parte a acestui text și l‑am Încheiat În luna mai 2001, la Viena, ca oaspete al primitorului Institut für die Wissenschaften vom Menschen. Inițial, aceste pagini trebuiau să fie prefața ediției românești a romanului, planificată de Editura Univers la inițiativa Denisei Comănescu. Soția mea, Mona Antohi, a citit mai multe versiuni preliminare, făcînd utile sugestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Așa de pildă în seara asta, ușa pitită în zidul cărămiziu se deschide fără zgomot și prin ea își fac apariția Pascal Ciortea și Aurora Martinescu. ─ Salutare, spune volubilă Martineasca. Pascal murmură și el ceva potrivit cu ocazia. Pictorul își invită oaspeții să șadă pe ce se poate. Nici una din piesele de mobilier din atelierul pictorului nu este întru totul susceptibilă de a fi numită. Sigur, seamănă cu acele obiecte pe care limbajul omenesc le desemnează în mod obișnuit prin scaune, lăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
portiță, Că te cheamă Talion, Talion fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu pană de ciocârlie.” ─ Tiri tiri tangarana? se miră Pascal cu voce tare. ─ Chiu-hiu! îi răspunde dintr-un colț o pasăre ținută în colivie, vietate pe care oaspetele abia acum o bagă de seamă. Închide cartea, o pune la loc pe raft, se apropie de pasărea care-l privește cu ochii ei perfect rotunzi. Stingherită, ea se foiește, dă din aripi și zburătăcește de pe stinghie pe cutia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ea, cu botul vârât între labe și coada împăturită dedesubt. E dulău de treabă, cu o fire blândă. Chiar întărâtat prin vreo haită de maidan, acest câine care latră gros și rar nu va mușca totuși niciodată, nu el, pe oaspetele întârziat ce cutează să o pornească prin noaptea de iarnă, singur, mult după trecerea ultimului autobuz. E de mirare cum izbutește să doarmă cu burta pe zăpadă, pe gerul ăsta, fără să-i pese. Răsuflarea i se încheagă în perii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
puțină glicerină în niște ceară de parchet. Soră-sa, cu aerul inocent al fetițelor, obținuse accesul în sala de festivități. În loc de cârpe, și-au folosit șosetele. Iar acum se ațineau împreună după canaturile ușilor și râdeau în lege, în vreme ce invitații, oaspeți oficiali și demni la supeul de adio, se căzneau să stea în picioare pe parchetul alunecos ca gheața. Unu, doi, hop, trei. Patru, și așa mai departe! Da, se gândește Pascal, merită spectacolul! Dar musai să pară serios și supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]