4,294 matches
-
sfârșit zilele în temnița de la Kufstein, jertfindu-și viața pentru credința ortodoxă, câștigând însă cununile muceniciei. Pentru mărturia lor ortodoxă și moartea lor martirică, Sfinții Preoți Martiri Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, sunt cinstiți ca sfinți de către obștea credincioșilor de pretutindeni și mai cu seamă de cei din Transilvania, din mijlocul cărora s-au ridicat. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinți dacoromâni și români, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași,1994, pp. 121 123.
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
de 10 m, o lățime de 3,5 m și o grosime de 30 de cm se află acele oseminte. Biserica "Sf. Voievozi" din Războieni a funcționat ca biserică parohială până în anul 1734, când a fost înființată Mănăstirea Războieni, cu obște de călugări. În anul 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a schimbat statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici. Printre starețele Mănăstirii Războieni este de menționat schimonahia Suzana Ștefănescu (1830-1925), sora episcopului Melchisedec Ștefănescu al Romanului. Ea a stărețit aici între
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici. Printre starețele Mănăstirii Războieni este de menționat schimonahia Suzana Ștefănescu (1830-1925), sora episcopului Melchisedec Ștefănescu al Romanului. Ea a stărețit aici între anii 1906-1925, lăsând în Mănăstirea Războieni, la moartea sa, o obște de peste 50 de călugărițe. De-a lungul timpului, biserica a suferit unele modificări constructive. Astfel, în secolul al XIX-lea s-au adăugat două turnulețe, fără legătură cu bolțile, precum și un mic pridvor care a încadrat ușa de intrare de pe
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
descoperite, se presupune că ele au fost depuse sub altar. După căderea regimului comunist, mănăstirea a fost redeschisă în anul 1990, aici sosind un grup de maici și surori de la Mănăstirea Văratec, precum și cele patru călugărițe care făceau parte din obștea mănăstirii la momentul desființării. După reînființarea mănăstirii, obștea monahală de acolo a fost îndrumată de egumena Glicheria Mănăstireanu (1990-1994), stareța Olimpiada Neagu (1994-1998) și stareța stavroforă Acachia Căuș (din 1998). În prezent, Mănăstirea Războieni are o obște de 26 de
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
sub altar. După căderea regimului comunist, mănăstirea a fost redeschisă în anul 1990, aici sosind un grup de maici și surori de la Mănăstirea Văratec, precum și cele patru călugărițe care făceau parte din obștea mănăstirii la momentul desființării. După reînființarea mănăstirii, obștea monahală de acolo a fost îndrumată de egumena Glicheria Mănăstireanu (1990-1994), stareța Olimpiada Neagu (1994-1998) și stareța stavroforă Acachia Căuș (din 1998). În prezent, Mănăstirea Războieni are o obște de 26 de monahii și surori. Aici funcționează ateliere de croitorie
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
făceau parte din obștea mănăstirii la momentul desființării. După reînființarea mănăstirii, obștea monahală de acolo a fost îndrumată de egumena Glicheria Mănăstireanu (1990-1994), stareța Olimpiada Neagu (1994-1998) și stareța stavroforă Acachia Căuș (din 1998). În prezent, Mănăstirea Războieni are o obște de 26 de monahii și surori. Aici funcționează ateliere de croitorie, sculptură, litografiere icoane, țesut covoare și tâmplărie. Biserica "Sf. Voievozi" are un plan dreptunghiular, asemănându-se cu bisericile ștefaniene de la Piatra Neamț și Borzești. Ea este construită din piatră, are
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
a condus în Manhattan o comunitate călăuzită de ideile sale, numită "Kehilat Orakh Eliezer". În cele din urmă, opunându-se hotărârii enoriașilor de a permite femeilor să urce la citirea Torei în sinagogă în aceleași condiții ca bărbații, a părăsit obștea în semn de protest. Pe de altă parte, Halivni s-a pronunțat pentru și a încurajat promovarea cercetării Talmudului și de către femei. După pensionare, în anul 2005 s-a stabilit definitiv în Israel, țară de care s-a simțit legat
David Weiss Halivni () [Corola-website/Science/312659_a_313988]
-
sau țăran sau de al vreunui lăcuitor, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jertfească: însă al cărora nu vor urma nouă - precum sunt făgăduiți - numai al acelora să să ia pentru folosul de obște!"” Fragment din , surse: manual de clasa a XII-a , Zoe Petre, editura Corint 2007.
Proclamația de la Padeș () [Corola-website/Science/312048_a_313377]
-
fapt puțin cunoscut este că sistemul instituțional românesc a persistat, într-o anumită măsură, și după reanexarea din 1878. În Bugeacul fost românesc s-a păstrat ca diviziune administrativă județul (județele Cahul și Ismail), cu consilii, în loc de "zemstve", comune, în loc de obștii și "voloste". S-a păstrat și codul civil al României, în vigoare la data anexării. În Moldova, vestea retrocedării către Moldova măcar a unei părți din Basarabia a stârnit o mare bucurie. Vasile Alecsandri a scris atunci marșul " Drum bun
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
-ul rămânând mai departe mănăstire de maici. La 1864 mănăstirea este deposedata de averile sale, rămânând cu mici suprafețe de teren, insuficiente pentru acoperirea nevoilor curente. Statul se obligă să plătească o parte din cheltuielile de întreținere, dar viața de obște este practic desființată, maicile fiind nevoite să se întrețină singure. Biserică a fost grav avariată la cutremurele din 1869, 1940, si 1977. Între 1860 și 1885, mănăstirea a administrat și un spital de boli neuropsihice, care funcționa în apropiere, mutat
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
Casian al Dunării de Jos.În această perioadă, mănăstirea funcționează că mănăstire de călugări, sub îndrumarea p.cuv.protos. Mihail Nare, duhovnicul Mănăstirii Buciumeni După această dată, edificiul a redevenit mănăstire de maici, stareța fiind maica Anastasia Cimbru, care, alături de mică obște de 11 maici. Întreaga activitate se revigorează, realizându-se consolidarea bisericii, restaurarea picturii, construcția unui nou și modern corp de chilii, alimentarea cu apă curentă și amenajarea anexelor gospodărești.
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Schitul s-a extins în timp pe culmea dealului și pe coastele sudică și nordică ale versantului din localitatea Agafton, la marginea pădurii Baisa. Schitul întemeiat de Agafton a avut obște de călugări până la începutul secolului al XIX-lea. După alegerea ca mitropolit al Moldovei a lui Veniamin Costachi (1803-1842, cu întreruperi), a avut loc o reorganizare a activității monahale din Moldova. În anul 1803, acesta a înființat Seminarul de la Socola
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
mitropolit al Moldovei a lui Veniamin Costachi (1803-1842, cu întreruperi), a avut loc o reorganizare a activității monahale din Moldova. În anul 1803, acesta a înființat Seminarul de la Socola, mutând maicile de acolo la Mănăstirea Agapia (care avea pe atunci obște de călugări). Cum în acea perioadă existau în Moldova puține mănăstiri de călugărițe, în principal cele de la Agapia și de la Văratec, mitropolitul Veniamin Costachi a dispus prin 1814 transformarea Schitului de călugări de la Agafton în mănăstire de călugărițe, ""unde au
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
arhimandritului Veniamin Velișcu, prin osârdia stareței Agapia Curt. În anul 1878 s-a construit un turn-clopotniță la vest de biserica nouă. După desființarea schiturilor Balș, Unsa și Orășeni, călugărițele de acolo au fost transferate la Mănăstirea Agafton. În anul 1860, obștea mănăstirii era formată din 156 de călugărițe. În anul 1860, potrivit legii votată de Adunarea Electivă și sancționată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Mănăstirea Agafton trebuia să se desființeze. În urma protestelor înaintate de călugărițe și de credincioșii din Botoșani către
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
mănuși pentru soldați. În chiliile mănăstirești au fost adăpostiți aproape șase luni femei și copii refugiați din zonele ocupate. În anul 1912, mitropolitul Pimen Georgescu a înființat aici primul atelier mănăstiresc de covoare, unde lucrau 30 de eleve alese din obște. În anii următori au fost înființate aici și alte ateliere: unul de tricotaj (1913) și unul de pânzărie (1922). În aceste ateliere nu lucrau numai călugărițe, aici fiind pregătite și fetele de săteni care terminau școala primară. Elevele școlii de
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
călugării de demult și călugărițele. La intrarea în curtea cimitirului se află și un turn clopotniță de lemn. Biserica "Pogorârea Sf. Duh" a fost construită între anii 1838-1843, ca urmare a faptului că vechea biserică de lemn devenise neîncăpătoare pe măsură ce obștea monahală de la Agafton a crescut numeric. Piatra sa de temelie a fost pusă la 1 iulie 1838. Deasupra ușii dintre pronaos și naos se află o pisanie cu următorul text: ""Ziditu-sa aceasta sfântă biserică cu hramul Pohorârea Sfântului Duh
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
frate la Mănăstirea de stil vechi din cartierul Militari al municipiului București, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", fiind primit de Prea Sfințitul Evloghie Oța (†1979), care în acea perioadă, în ciuda amenințărilor primite din partea autorităților statului comunist, întemeiase acolo o mică obște monahală. La acea mănăstire a fost tuns în monahism și a primit numele Flavian, în cinstea Sfântului Ierarh Flavian Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, și hirotonit ierodiacon și ieromonah, în anul 1977. Apoi PS Evloghie l-a hirotesit arhimandrit. După trecerea la
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
de către Î.P.S. Mitropolit Silvestru Onofrei. În anii de după revoluție, cu toate dificultățile datorate situației economice precare prin care a trecut România, așezământul monahal a fost reclădit, Catedrala a fost pictată, iar viața monahală și-a reluat avântul. În prezent, obștea mănăstirii numără 88 de monahi, din care 15 sunt preoți și 13 diaconi. Mănăstirea dispune de un atelier de lucru în marmură, un atelier și un magazin de icoane, o tipografie etc. Mai mult de 50 de frați viețuiesc atât
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
casei s-a amenajat un paraclis înzestrat cu toate cele necesare, apoi în 1972 s-a construit și un turn mic pe care s-a pus și o cruce, semn că acolo era lăcaș de închinăciune. Odată cu întemeierea vieții de obște și cu construirea de noi dependințe, autoritățile vremii au reluat amenințările de expulzare a călugărilor și de demolare a construcțiilor. În total, au fost emise trei decizii de demolare, dintre care numai una a fost pusă în practică prin demolarea
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
la Facultatea de Fizică Atomică din cadrul Universității București (având cursuri atât la București, cât și la Măgurele). În paralel cu viața de student, în iarna anului 1994, aflându-se în anul II de facultate, este primit ca frate începător în obștea monahală a Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului din București (cartierul Militari), care se afla sub conducerea duhovnicească a unchiului său, arhimandritul Flavian Bârgâoanu (viitorul episcop de Ilfov). În anul 1996, a fost tuns în monahism pe seama acestei mănăstiri, primind numele de
Evloghie Nica () [Corola-website/Science/311694_a_313023]
-
Ortodoxe de Stil Vechi. În același an (1997), este hirotonit ca ieromonah și hirotesit întru duhovnic, fiind trimis cu ascultarea de a întemeia un așezământ monahal în localitatea Șelimbăr, din apropierea municipiului Sibiu. În calitate de stareț, el a adunat aici o mică obște monahală, punând temelia bisericii mari, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului (prăznuit în fiecare an la 1 octombrie), a paraclisului cu hramul Înălțarea Domnului, a blocului de chilii și a celorlalte clădiri anexe, aflate în anul 2008 în faza de construcție
Evloghie Nica () [Corola-website/Science/311694_a_313023]
-
primind numele de monah de Martinian. Tânărul Gheorghe a primit încă din copilărie o educație religioasă, frecventând în mod regulat slujbele mănăstirii de stil vechi de la Copăceni. Mai târziu, tânărul Gheorghe a urmat pilda unchiului său, intrând ca frate în obștea monahală a mănăstirii Copăceni, în vremea stăreției arhimandritului Martinian Comănici. Din cauza presiunilor din partea statului ateu asupra Bisericii de stil vechi, fratele Gheorghe se retrage după doi ani la Mănăstirea Slătioara, unde, după efectuarea stagiului militar, este tuns în monahism de către
Ghenadie Gheorghe () [Corola-website/Science/311711_a_313040]
-
și dulama (redingota monahală) drept binecuvântare și încurajare pe calea faptelor bune din mâinile starețului Glicherie Tănase (viitorul mitropolit). După un an, este tuns în monahism de către PS Episcop Glicherie, făgăduind a păstra cu sfințenie ascultarea față de părinții și frații obștei monahale, sărăcia de bună voie și fecioria. În anul 1956, de ziua Sfintei Cruci, este hirotonit ierodiacon, de către I.P.S. Mitropolit Galaction Cordun, în Biserica de la Copăceni-București, iar în februarie 1957 este hirotonit ieromonah, de către episcopul Glicherie Tănase. În luna următoare
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
o culeagă de pe meleagurile natale și s-o transmită mai departe. În acest sens a publicat în anul 1998, sub forma unei monografii versificate a satului Târpești, o prezentare a numeroase și diverse obiceiuri legate de momente semnificative din viața obștii. Lucrarea are titlul: Alte lucrări publicate de el:
Nicolae Popa (meșter popular) () [Corola-website/Science/311748_a_313077]
-
a manifestat înțelegere față de comunitatea evreiască din zona pe care a stăpânit-o. În anul 1740 el a invitat pe rabinul Hâim Abulafia al doilea, rabinul orașului Smirna, al cărui bunic a fost șef rabin al Tiberiei, să reînvie activitatea obștii evreiești din oraș. Abulafia a acceptat invitația și a întemeiat la Tiberias sinagoga „Etz Hâim” („Arborele vieții”). Daher a mai construit pentru evrei un cartier înconjurat de ziduri, înzestrat cu o baie publică, un târg și o moară de ulei
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]