11,594 matches
-
grație lui Montesquieu, că există persani; dar În ceea ce privește omul, declar că n-am Întâlnit așa ceva În viața mea; dacă există, eu n-am cunoștință despre asta” (de Maistre, 1988, pp. 64-65). De fapt, Maistre nu face decât să reia aici obiecțiile lui Edmund Burke (chiar dacă există În gândirea lui Maistre și elemente critice care nu fac parte din tematica lui Burke), așa cum le-a exprimat acesta În Reflecții asupra Revoluției franceze (1790). Succesul considerabil al acestei lucrări se datorează fără Îndoială
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Acest mod de a privi lucrurile decurge, În mare parte, din preceptele faimoasei Gestalttheorie, care arată că percepția este un act structurat, câmpurile de forțe și mecanismele de echilibrare fiind În centrul raționamentului. Toate aceste investigații, deși necesare, ridică două obiecții majore. În primul rând, li se reproșează lipsa de realism. În laborator, miza și implicațiile nu sunt aceleași ca În realitatea cotidiană. Pe de altă parte, subiecții se văd pe ei Înșiși ca pe niște „cobai”, resimt de aceea o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
frumosul sau binele nu constituie decât simple referințe factuale și țin de „arbitrarul cultural”). Oricare ar fi proporția lor de adevăr (nu putem nega nici variabilitatea normelor, și nici exigența unei anumite proporționalități Între retribuții și contribuții), aceste construcții stârnesc obiecții, pentru că se bazează pe o viziune naturalistă sau sunt prea puțin compatibile cu paradigma weberiană a Înțelegerii. Teoria lui Rawls, mai ales, a făcut obiectul a două tipuri de critici: primele, venite din partea lui Robert Nozick și a curentului libertarian
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu-și proclamă tigritudinea, ci Își sfâșie prada și o mănâncă!” (Kesteloot, 1967, p. 259), dând de Înțeles că este nevoie să se ducă o luptă concretă Împotriva colonialismului pe care Îl denunță În operele sale. De fapt, rezervele sau obiecțiile vizează adesea negritudinea promovată de Senghor, autorii având grijă să facă distincție Între aceasta și cea a lui Césaire, considerată mai incisivă. Este adevărat că Senghor se va angaja Într-o carieră politică ce nu va fi scutită de criticile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În această situație, deliberarea concretă Între perspective rezonabile reprezintă un răspuns adecvat. Schimbul de argumente nu presupune neutralitatea (În procesul sau rezultatul său) soluției provizorii pentru un conflict moral fundamental. Autorul consideră, În schimb, că ne putem modifica poziția În funcție de obiecțiile care ni se aduc. El multiplică deci „posibilitățile de a găsi o soluție care, actualmente, nu este Încă Întrezărită” (ibidem, p. 56). Astfel, domeniul politicii se deschide pentru o serie de dezacorduri rezonabile. Avantajele deliberării se aplică, Într-adevăr, tuturor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unanim al diverșilor colegi sau organizatori față de Franța, fapt care m-a cam revoltat, mai ales că ironiile și glumițele veneau din partea reprezentanților unei națiuni care a adulat Franța, timp de aproape două secole. În plus, una este să ai obiecții serioase, în cunoștință de cauză și alta este să-ți bați joc de o Mare Cultură, față de care vlahii nu sunt altceva decât paysans de Danube, bădărani, nemanierați, neserioși, ne-europeni... Codruț 7 decembrie 2005, Predeal Ce m-a enervat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
frastice, construind structuri suprafrastice (textuale), prin intermediul conectorilor pragmatici care orientează interpretarea intențiilor comunicative ale locutorului. De obicei aceste intenții sînt asigurate de intensificarea, prin intermediul "indicatorilor de forță" de tipul În ciuda A, totuși B, în funcție de context, a unei contra-opinii, a unei obiecții formulate într-un segment al discursului, obiecție care reprezintă atitudinea locutorului în raport cu o realitate obiectivă sau cu argumentul anterior formulat, ori în raport cu opinia interlocutorului. În această ultimă situație, concesia exprimată de locutor se situează la nivel metadiscursiv, opoziția stabilindu-se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pragmatici care orientează interpretarea intențiilor comunicative ale locutorului. De obicei aceste intenții sînt asigurate de intensificarea, prin intermediul "indicatorilor de forță" de tipul În ciuda A, totuși B, în funcție de context, a unei contra-opinii, a unei obiecții formulate într-un segment al discursului, obiecție care reprezintă atitudinea locutorului în raport cu o realitate obiectivă sau cu argumentul anterior formulat, ori în raport cu opinia interlocutorului. În această ultimă situație, concesia exprimată de locutor se situează la nivel metadiscursiv, opoziția stabilindu-se între ceea ce se comunică și expresiile performative
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s c u r s u l u i, concesia ca tehnică de diminuare a exigențelor locutorului față de poziția interlocutorului este considerată momentul esențial al negocierii, determinînd obținerea unui acord între protagoniști, capabil să atenueze posibilele conflicte. V. conector, frază, obiecție, polifonie. LO CASCIO 1991; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN CONCLUZIE. Cuvîntul concluzie semnifică, în general, ceea ce rezultă în mod firesc din anumite date sau din anumite situații. Din punctul de vedere al folosirii limbii în vorbire, ar trebui, prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opiniile sînt diferite, această perspectivă restrînsă asupra contradicției este depășită prin cuprinderea și a aspectelor ce țin de contrarietate, încît prin contradicție se înțelege de fapt orice opoziție sau chiar orice activitate lingvistică care reprezintă o reacție de combatere, respingere, obiecție, negare și altele de acest tip, adică o raportare la categoria binară afirmație-negație. Ca atare, contradicția este relația care se stabilește între doi termeni, dintre care unul, afirmat sau susținut deja, este contestat, încît, la nivelul conținuturilor date, prezența unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unui nume propriu în cadrul unei paradigme de apelative, clasamentele sociale și cunoștințele despre individul căruia i se asociază și categorizarea individuală constituie mărci ale semnificației lui. V. antonomază, categorizare, nominație, semnificație. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004. RN O OBIECȚIE. Din punctul de vedere al conținutului, obiecția s-ar putea defini ca expresie a unei opoziții pe bază de argumente în vederea respingerii, dar, foarte pe scurt, obiecția este punerea unui obstacol, respingerea, înlăturarea. Se pot face obiecții la toate tipurile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apelative, clasamentele sociale și cunoștințele despre individul căruia i se asociază și categorizarea individuală constituie mărci ale semnificației lui. V. antonomază, categorizare, nominație, semnificație. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004. RN O OBIECȚIE. Din punctul de vedere al conținutului, obiecția s-ar putea defini ca expresie a unei opoziții pe bază de argumente în vederea respingerii, dar, foarte pe scurt, obiecția este punerea unui obstacol, respingerea, înlăturarea. Se pot face obiecții la toate tipurile de argumentare, care vor să convingă sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
antonomază, categorizare, nominație, semnificație. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004. RN O OBIECȚIE. Din punctul de vedere al conținutului, obiecția s-ar putea defini ca expresie a unei opoziții pe bază de argumente în vederea respingerii, dar, foarte pe scurt, obiecția este punerea unui obstacol, respingerea, înlăturarea. Se pot face obiecții la toate tipurile de argumentare, care vor să convingă sau să susțină ceva. Obiecția și respingerea au totuși statut interacțional diferit. Pe de o parte, obiecția este prezentarea unui argument
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2004. RN O OBIECȚIE. Din punctul de vedere al conținutului, obiecția s-ar putea defini ca expresie a unei opoziții pe bază de argumente în vederea respingerii, dar, foarte pe scurt, obiecția este punerea unui obstacol, respingerea, înlăturarea. Se pot face obiecții la toate tipurile de argumentare, care vor să convingă sau să susțină ceva. Obiecția și respingerea au totuși statut interacțional diferit. Pe de o parte, obiecția este prezentarea unui argument care nu conduce în sensul concluziei vizate de partenerul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
defini ca expresie a unei opoziții pe bază de argumente în vederea respingerii, dar, foarte pe scurt, obiecția este punerea unui obstacol, respingerea, înlăturarea. Se pot face obiecții la toate tipurile de argumentare, care vor să convingă sau să susțină ceva. Obiecția și respingerea au totuși statut interacțional diferit. Pe de o parte, obiecția este prezentarea unui argument care nu conduce în sensul concluziei vizate de partenerul de dialog, dar menținînd această concluzie ca fiind implicită, semnalează, de exemplu, o consecință negativă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dar, foarte pe scurt, obiecția este punerea unui obstacol, respingerea, înlăturarea. Se pot face obiecții la toate tipurile de argumentare, care vor să convingă sau să susțină ceva. Obiecția și respingerea au totuși statut interacțional diferit. Pe de o parte, obiecția este prezentarea unui argument care nu conduce în sensul concluziei vizate de partenerul de dialog, dar menținînd această concluzie ca fiind implicită, semnalează, de exemplu, o consecință negativă a ei: "Este bun traseul aleii, însă lumea va merge pe traseul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pretinde că discuția este închisă, cel care obiectează menține dialogul deschis, argumentul lui este ca un răspuns și este accesibil contestării. Etosul și stările emoționale se manifestă diferit în cazul celor două operații: respingerii îi este asociată agresivitatea și fermitatea, obiecției, însă, spiritul măsurii, dialogul și deschiderea. V. concesie, respingere. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN OPINIE. În mod obișnuit, prin opinie se înțelege o "credință discutabilă, de cele mai multe ori, avînd un grad ridicat de subiectivitate, care nu se bazează pe dovezi științifice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nivelului superior al povestirii și apoi încercînd să coborîm în cadrul ierarhiei, analizînd pentru a separa părțile ce au fost legate într-un mod complex? Sau această opoziție dramatică „de sus în jos - de jos în sus” este ea însăși înșelătoare? Obiecția lui Culler la modelul lui Barthes este simplă, dar fundamentală: Este ciudat, dar modelul rămîne atomistic, prin lipsa oricărei specificări cu privire la încotro ne îndreptăm în timp ce adunăm nuclee și sateliți, grupîndu-i în secvențe...Iar Chatman poate să indice ca nucleu propoziția
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
aspect de competență literară: aptitudinile cititorilor de a recunoaște și rezuma intrigi, de a grupa intrigi similare, etc. Aceste cunoștințe intuitive constituie faptele ce trebuie explicate. (Culler, 1975 b: 127) Acestei caracterizări ar trebui să îi adăugăm o serie de obiecții. Prima ar fi că o competență literară, chiar mai evident decît noțiunea de competență lingvistică pe care se bazează vag, pare a se dobîndi în urma unui proces de învățare - ea nu este înnăscută și este marcată de specificul cultural. Astfel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ținem seama că vorbim doar de aptitudinile dobîndite și dezvoltate ale unui anumit grup de cititori, și nu de o aptitudine mentală universală, cum ar fi de exemplu aptitudinea de a merge, de a aduna ori a scădea. A doua obiecție privește neclaritatea a ceea ce înseamnă „cunoștințe intuitive”. Oamenii pot fi mai buni sau mai slabi la rezumate, dar se pot perfecționa: sugerează aceasta o facultate intuitivă? Aș fi înclinat să merg pe o abordare mult mai comportamentală și să argumentez
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
atât de amănunțit descrise în cărțile de specialitate. Prototipurile medicamentoase homeopatice (în general policrestele) au fost menționate în partea consacrată cunoașterii remediilor. Acestea sunt principiile de bază ale tipologiei medicamentoase homeopatice, căreia i s-ar putea totuși aduce două principale obiecții: 1. Prima obiecție s-ar putea referi la legitimitatea motivelor capabile de a justifica stabilitatea de corespondențe între tipurile toxice, provocate de medicamente, și tipurile morbide, întâlnite în practica medicală curentă. Acestei obiecții i s-ar putea răspunde simplist și
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
descrise în cărțile de specialitate. Prototipurile medicamentoase homeopatice (în general policrestele) au fost menționate în partea consacrată cunoașterii remediilor. Acestea sunt principiile de bază ale tipologiei medicamentoase homeopatice, căreia i s-ar putea totuși aduce două principale obiecții: 1. Prima obiecție s-ar putea referi la legitimitatea motivelor capabile de a justifica stabilitatea de corespondențe între tipurile toxice, provocate de medicamente, și tipurile morbide, întâlnite în practica medicală curentă. Acestei obiecții i s-ar putea răspunde simplist și totuși concret, că
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
s-ar putea totuși aduce două principale obiecții: 1. Prima obiecție s-ar putea referi la legitimitatea motivelor capabile de a justifica stabilitatea de corespondențe între tipurile toxice, provocate de medicamente, și tipurile morbide, întâlnite în practica medicală curentă. Acestei obiecții i s-ar putea răspunde simplist și totuși concret, că analogia dintre cele două categorii de tipuri morbide (medicamentoase și clinice) este o constatare obiectiv înregistrabilă de către orice observator mai atent, și că ea ar rămâne un fapt real, cert
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
este același cu tabloul morbid (patogenezia) provocat de remediu, în doze toxice. În ambele cazuri organismul este factorul comun ce exprimă atât simptomele bolnavului, cât și acelea ale remediului. 2. S-ar putea aduce tipologiei medicamentoase homeopatice și o altă obiecție: dacă homeopatia este realmente o medicină de individualizarea clinică și terapeutică a bolnavilor, este oare compatibilă această afirmație cu descrierea de tipuri umane medicamentoase, proprii nu unui singur individ ci unei întregi categorii de indivizi? Această obiecție ar putea fi
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
și o altă obiecție: dacă homeopatia este realmente o medicină de individualizarea clinică și terapeutică a bolnavilor, este oare compatibilă această afirmație cu descrierea de tipuri umane medicamentoase, proprii nu unui singur individ ci unei întregi categorii de indivizi? Această obiecție ar putea fi întemeiată, dacă noțiunea de individualizare ar avea în homeopatie un înțeles absolut. În realitate nu există nici o contraindicație între tendința individualizantă a homeopatiei și stabilirea de prototipuri medicamentoase, tocmai pentru că noțiunea de individualizare nu poate avea în
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]