5,469 matches
-
din lectură îi întindea buzele, gura devenindu-i doar o linie orizontală. Ridicând glasul pentru a puncta sfârșitul scrisorii, își aținti întrebător privirile asupra tatălui său, care se oprise din îmbrăcat și asculta foarte atent. Într-adevăr, de cum intraseră în odaia lui, vodă băgase de seamă pe fețele lor ceva curios, un fel de îngrijorare tristă la Ștefan și de veselie forțată la Constantin. De fapt, era pentru prima oară când primejdia, pe care o simțea plutind în jurul lui, avea nume
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
delicatețe: — Cum, nu știi? De un ceas e suferindă, nici lumina n-o mai poate îndura, și Sfântul Epitaf mai are până să fie gata. În două zile trebuie terminat să fie sfințit pentru Vinerea Mare, răspunse autoritar Ilinca. — E în odaia măriei sale, cu țiganca care-i face leacuri. Stă cu ochii închiși și nu vrea să vază pe nimeni, lămuri Ancuța. Ștefan înțelese pe dată că nimeni nu știa că doamna trimisese după ei sau mai degrabă după el. — Mă duc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de mătase nu mai nimeri urechile acelor, nici un bob de mărgăritar nu se nșiră pe ața de inișor răsucit. Când una din surorile sale cernite povesti cât de bolnavă este doamna, Ștefan se oferi să-și conducă fratele în mica odaie de dormit a mamei lor. Doamna Marica deschisese obloanele grele din lemn de stejar și acum lumina pătrundea în odaie. Mă simt mai bine, spuse ea ca să spulbere îngrijorarea celui mai mare fiu, dar după panihida de nouă zile a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
una din surorile sale cernite povesti cât de bolnavă este doamna, Ștefan se oferi să-și conducă fratele în mica odaie de dormit a mamei lor. Doamna Marica deschisese obloanele grele din lemn de stejar și acum lumina pătrundea în odaie. Mă simt mai bine, spuse ea ca să spulbere îngrijorarea celui mai mare fiu, dar după panihida de nouă zile a Stancăi plecăm toate la Mogoșoaia, să facem pregătirile pentru Paște. Pe domnia ta, Constantine, rogu-te să fii ispravnic pentru ridicarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
verde și aveau ochii niște raze aurii pornind din negrul pupilei pe care mai mult le ghicise, căci fata sfioasă nu căta spre el decât pe furiș, prin zbatere de gene. Doamna vorbea, Constantin mormăia aprobativ, intră și Radu în odaie. — De data asta nu umblăm cerniți decât nouă zile, ne iartă Stanca, hotărî doamna, vine Paștele și apoi nunta... Radule, să te gândești ce daruri îi faci miresei, să chemăm la curte giuvaergii, să alegem lucruri de preț... — Da, da
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și genele mătăsoase de culoarea cojii de alună, nu văzuse nimic, nici pistruile și nici sprâncenele depărtate, drepte și subțiri ca o linie trăgând obrazul în sus ca la tătari. Dar nu era obiceiul comentariilor și nici timp, pentru că dinspre odaia doamnei Marica apărură ceilalți doi prinți care, luându-și rămas bun, părăsiră iatacul femeilor Curții împreună cu Ștefan. Se făcuse noapte târziu și tot mai lucra în spătăria mică. Documentele, fiecare copie după scrisorile trimise sau primite, erau parcurse cu atenție
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu voi! Salută protocolar și ieși lăsând boierii să intre pentru a păzi arestații. Afară se pornise o ploaie măruntă și vântul rece părea că vrea să întoarcă iarna. M-aș culca, hotărî Brâncoveanu, dacă s-ar face focul în odaia mea, ar fi tare bine, mă dor oasele... Cineva ieși grăbit pe ușă și nu peste mult timp intrară doi feciori, unul cu o găleată plină cu jeratic, altul cu un braț de lemne. Aprinseră focul și în odaia de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în odaia mea, ar fi tare bine, mă dor oasele... Cineva ieși grăbit pe ușă și nu peste mult timp intrară doi feciori, unul cu o găleată plină cu jeratic, altul cu un braț de lemne. Aprinseră focul și în odaia de dormit și în soba mare cu cahlele verzi minunat smălțuite cu flori în relief din sala iatacului. Surcele albe de brad ardeau pocnind și prin ușița deschisă a sobei flăcările jucăușe făceau să pară că pâlpâie lumina lumânărilor. Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jos, în jilțuri, fiecare pe unde apucase, zdrobiți de oboseala emoțiilor zilei, de vremea rece și umedă, de căldura focului, dormeau toți. La lumina puțină a candelei, lui vodă i se părură nespus de dragi. Cum a intrat, venind din odaia de dormit fără să-l simtă nimeni, tot așa ar putea pleca aiurea, știa bine că paza Curții domnești era inexistentă. Ce puteau face doisprezece lefegii turci? Da, putea pleca oriunde, era bogat, avea bani la Zecca Veneției și la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zgomot. Dacă o să pășească pe furiș, careva o să-l vadă, dacă întâlnește pe cineva, o să-l bănuie și o să-l recunoască, deci hai să ne ținem ca și cum nu ne-ar păsa. Culoarele văruite erau pustii, deschidea uși după uși spre odăi care altădată păreau neîncăpătoare pentru jilțurile încrustate cu pietre scumpe, sidef și fildeș, pentru scoarțele oltenești sau orientale topind în țesătura lor cele mai minunate culori, dar acum păreau imense în pustiul ce se căsca în ele. Iatacul doamnei, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să încarce carele. — De unde știi? — Am un om al meu la cuhnie. I-au luat pe boieri să-l aștepte pe imbrohor la Văcărești, ca să nu se afle ce fac ei aici și la casele noastre. Jaful de pe lume. Despoaie odăile și pun totul în care. Câțiva turci și argați de-ai lui naș Dinu. Atât am reușit, să o scot pe Măriuța și pe soacră-mea, visterniceasa Maria, să le ducă cineva la Snagov. — Și Constantin? După câte înțeleg, nevastă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gât și nu a putut să scoată din gură decât un fel de gâfâit. — Cuvioase, nu, rogu-te nu te lăsa. Roagă-te pentru noi. O să vin și eu. O să fiu alături. Cu Leu. Rămâneți cu Dumnezeu! Străbătu aproape fugind odaia, ajunse la ușă, se scotoci în traistă, scoase cartea și se întoarse la cei patru bărbați. — Na-vă! Să citiți diseară când o să auziți clopotul. Cele douăsprezece Evanghelii, e Joia Mare, să le citiți! Îi datorați asta lui Hristos. Doamne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rău după clanțe. Acum, dacă domnia sa, marele ban, ne spune că-s la locul lor, m am liniștit. Clanțele erau ciocănite la Brașov și filigranul de deasupra e de argint făcut la porunca lui Constantin Voievod după desenele mele, fiecare odaie cu altă floare și altă lucrătură, nu erau patru la fel... Fu rândul lui Constantin Știrbei, cel care în urmă cu treizeci de ani fusese în primejdie să-și piardă brațul drept pentru că furase ovăzul cailor domnești, să se mire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
curat cu apă proaspătă în sala cea mare, se auzi un glas bărbătesc. — Îl duc eu, se oferi bătrânul și luă vasul din mâinile unui aprod. Sala cea mare, o încăpere pătrată având pe toate patru laturile ziduri comune cu odăile și culoarele reședinței solilor Țării Românești, își primea lumina slabă doar printr-un fel de vitralii din tavan. Zăpușeala de afară nu putea pătrunde și nici zgomotul orașului. Pe pardoseală și pe lavițele largi din jurul pereților erau covoare mătăsoase de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
argint neînchipuit de lungă și scuturi din piele tăbăcită într-un anume fel, semănând cu cele ale bașbuzucilor cu care Mahomed al II-lea cucerise Constantinopolul. Călugărul zări într-o străfulgerare toate acestea, dar și cele două jilțuri din mijlocul odăii, pe care stăteau Constantin Brâncoveanu gol până la cingătoare și beizadea Constantin îmbrăcat într-un fel de cămeșoi de pânză albă. În jurul lor câteva femei cu fețe grave încercau să rupă bucăți de pânză. Se apropie cu ligheanul și cu greu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea a cărnii nu o mai simt. Când termini cu așchiile din picioarele mele, încearcă să-i liniștești durerile lui Constantin, coconul meu. Pe urmă să pui să mă ridice cu jilț cu tot și să mă ducă într-o odaie tainică, am să-ți încredințez suferințele cugetului meu... De dormit, nu pot dormi decât tot în jilț, pentru că după cum vezi m-au ars cu flacără și pe piept și pe spinare și nu mă prea pot culca. Atunci a intrat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am să-ți încredințez suferințele cugetului meu... De dormit, nu pot dormi decât tot în jilț, pentru că după cum vezi m-au ars cu flacără și pe piept și pe spinare și nu mă prea pot culca. Atunci a intrat în odaie doftorul trimis de preafericitul Hrisant al Ierusalimului. S-a uitat atent la ce făcea ieromonahul și, fără să-l oprească, a început să se ocupe de arsura de pe spinare. Punea cârpe albe înmuiate în apă peste cojile negre și ofta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu țipe ca să nu-l sperie. Așa este, nu este bine să ții doi suferinzi în aceeași încăpere... Două slugi ridicară puțin jilțul în care sta vodă atât cât să nu atingă covoarele de pe jos și-l cărară într-o odaie ce da cu ferestrele spre miazănoapte. Doamna aduse apă în căni de porțelan, lighene de aramă curate, feșe albe din pânză de in și scamă. Își luă inima în dinți și, atentă, începu să-l ajute pe călugăr. — Prea multă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iubesc pe cei ce ne osândesc. Roagă te, măria ta, și mulțumește-i lui Dumnezeu că ți-a descoperit acest dar. O să stau prin preajma voastră, dar nu la vedere ca să nu aspresc prigoana turcilor. Preotul îl binecuvântă și ieși din odaie, se duse în sala cea mare. Acolo doctorul își făcea meseria curățând rănile picioarelor și mâinilor beizadelei Constantin. — Nu-i nevoie să le ardem cu fierul înroșit, raportă el când îl zări pe monah. Domnia sa este tânăr și este bun
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și mâinile lui Constantin, la Ștefan te-ai uitat? Radu și Mateiaș au mâncat și au băut și s-au culcat și dorm. Spune doamna că gem și tresar prin somn, de le e milă slugilor când trec pe lângă ușa odăii lor. Mersul doamnei l-ai văzut? Dar fața Bălașei? Crezi că n-a secat izvorul lacrimilor lor? Îmi spui că pot să dorm acum. Nu pot, sfinția ta, să adorm fără să mă întreb cum de nu am putut cunoaște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Doamne Iisuse Hristoase, și ce o să fie dacă o să izbândesc pe lângă turci cu aur? Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău! Facă-se voia Ta! Părintele Gherasim redeschise ușa, se strecură înapoi în odaie vinovat că trăsese cu urechea, se așeză jos pe dușumea la picioarele voievodului, îi luă mâna în ale sale. Așa i-a găsit doamna Marica, dormind amândoi cu capetele aplecate înainte, fără să se sprijine; dormeau adânc, împletindu-și respirațiile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înainte, fără să se sprijine; dormeau adânc, împletindu-și respirațiile rare, liniștite. Întrase să vadă dacă soțul ei dorește să mănânce. Își făcu semnul crucii și ieși în vârful picioarelor. Percheziția fusese de o brutalitate greu de imaginat; cele două odăi pe care le ocupa la Patriarhia din Constantinopol preafericitul Hrisant Nottara al Ierusalimului fuseseră practic devastate. Pernele de mătase roșie cu broderie din fir de aur fuseseră spintecate cu iataganele, saltelele și ele fuseseră desfăcute, lăzile desfundate pe motiv că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Aauu! Țipă din nou femeia: — Căzu și Radu. Ridică mâinile spre ochi și țipă din nou: — Aau, nu pot să văd atâta sânge! Maică Precistă, nuu! Mateiaș e doar un copil... Nuu! Arhimandritul le împingea pe maici să iasă din odaie. Ieșeau cu spatele fără să-și ia ochii de la femeia cu mințile rătăcite. Vodă plângea și-i săruta mâinile. Doamna părea că se liniștise, doar privirea o ținea țintă în același loc. Nasul i se ascuțise și se ridicase în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-ntr-o căscioara. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme: Clipește-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre amestecând Prin colturi de odaie. Cu tine doua fete stau Si torc in rând cu tine; Sunt încă mici si tata n-au, Si George nu mai vine. Un basm cu pajuri si cu zmei Începe-acum o fata, Tu taci s-asculți povestea ei Si
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
din față. Cînd segmente separate sînt dedicate prezentării unor informații exclusive despre spațiu, avem descrieri. Spațiul nu este indicat doar în trecere, ci este un obiect explicit al prezentării. Am trecut în partea cealaltă a scării și am intrat în odaia pe care mi-o arătase ea. Nici aici nu pătrundeau razele soarelui și domnea un miros închis și apăsător. În căminul umed și demodat fusese nu demult aprins un foc care acum părea că are de gînd să se stingă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]