4,587 matches
-
Cartierul General al Forțelor Aeropurtate a susținut ulterior că 20 de separatiști au fost uciși și 2 luați prizonieri. Curând, forțele rusești au ocupat și ultimele localități care mai rămăseseră centre ale rezistenței organizate. Armata rusă a lansat o nouă ofensivă împotriva ultimelor bastioane separatiste din munți, în decembrie 2000. Președintele rus Vladimir Putin a stabilit controlul direct asupra Ceceniei în mai 2000. Luna următoare, Putin l-a numit pe Ahmad Kadîrov ca șef interimar al guvernului pro-moscovit. Aceste măsuri au
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
La 10 mai 1940, după atacul german împotriva Belgiei și Țărilor de Jos, a izbucnit o criză guvernamentală prin demisia lui Paul Reynaud. Daladier și generalul Gamelin erau adversarii lui Reynaud care dorea să-l înlocuiască pe Gamelin. După declanșarea ofensivei germane, președintele Lebrun a refuzat demisia guvernului. Daladier, care în zilele precedente avea intenția să ducă la Bruxelles în scopul de a convinge guvernul belgian și pe rege să declare război Germaniei, a fost împiedicat să-și pună planul în
Édouard Daladier () [Corola-website/Science/323720_a_325049]
-
sau vest-europeni. Ioan al V-lea Paleologul a fost obligat să semneze un tratat nefavorabil cu Orhan în 1356, prin care recunoștea pierderile teritoriale din Tracia. La scurtă vreme după moartea lui Orhan (1361), Murad I a devenit sultan. Prima ofensivă majoră a lui Murad a fost bătălia de la Adrianopol. Adrianopol era cel mai important centru militar, administrativ și economic din Tracia. După cucerirea Adrianopolelui, sultanul a transferat capitala imperiului de la Bursa din Anatolia în nou cuceritul oraș, pe care la
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
turci condusă de Yusuf Kemal a sosit la Moscova pentru continuarea discuțiilor. În toată această perioadă, Armata Roșie a continuat campania de recuperare a teritoriilor care făcuseră parte din Imperiul Rus. Pe 14 februarie 1921, trupele bolșevice au lansat o ofensivă împotriva Georgiei Democrate. Zece zile mai târziu, Armata Roșie ocupa Tiflisul, iar pe 25 februarie a fost proclamată Georgia Sovietică. Guvernul legal georgian a fost obligat să se refugieze în Batumi, care fusese ocupat încă din 11 martie 1920 de către
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
uzarea inamicului” și „asigurarea coastei belgiene și conectarea cu frontiera olandeză”. Haig se aștepta la trei faze, capturarea dealurilor Passchendaele, înaintarea spre Roulers și Operațiunea Hush — o debarcare de amfibii combinată cu un atac de-a lungul coastei de la Nieuport. Ofensiva a servit și la distragerea atenției armatei germane de la francezii din Aisne, care sufereau din cauza revoltelor soldaților.
Bătălia de la Passchendaele () [Corola-website/Science/324105_a_325434]
-
În același timp, Liza lucrează ca asistentă medicală pe frontul rusesc. Ea se întoarce cu timbre valoroase luate din casele evreilor polonezi care fuseseră deportați în lagărele de concentrare. Pe măsura trecerii anilor de război și a retragerii germanilor din ofensivele militare, femeile sunt mutate din fostul hotel, în locul lor fiind aduși soldați răniți și invalizi. La sfârșitul războiului, clădirea este atacată, iar soldații și personalul evacuați. Liza încearcă să-și salveze colecția de timbre pentru a o folosi după război
În slujba regelui Angliei () [Corola-website/Science/324355_a_325684]
-
vânătoare Mitsubishi A6M Zero, 27 de bombardiere în picaj Aichi D3A și 27 de bombardiere torpiloare Nakajima B5N. "Shōkaku" și "Zuikaku" au făcut parte din Kido Butai ("Unitatea Mobilă", grupul de portavioane din cadrul Flotei Combinate) și au participat la prima ofensivă navală a Japoniei, inclusiv la atacul de la Pearl Harbour și la bătălia de la Rabaul din ianuarie 1942. În raidul din Oceanul Indian din martie-aprilie 1942, pe 5 aprilie, avioanele de pe "Shōkaku" și de pe celelalte portavioane din "Kido Butai", au atacat orașul
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
parte din grup, și de ce i-a fost cruțată viața. În 1922, V. Chaikin, un ziarist eser, a publicat o descriere a momentelor care au precedat execuția. În timpul evacuării orașului Baku, în condițiile în care forțele otomane se aflau în ofensivă, bolșevicul Anastas Mikoian a recurs la amenințări pentru ca să obțină custodia membrilor Comunei, aceștia urmând să fie cercetați și judecați la Astrahan, unde se îndreptau toate forțele evacuate. Pe timpul deplasării cu vaporul spre Astrahan, oraș aflat sub controlul „roșiilor”, marinarii și
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
un prezentator de obicei imperturbabil. În ultimii ani Cronkite a realizat o serie de emisiuni speciale de interviuri asupra principalelor evenimente petrecute în cursul carierei sale, sub titlul „Omul cel mai de încredere din America” După editorialul lui Cronkite asupra Ofensivei Tet în războiul din Vietnam, în care a afirmat că nu cu putință de câștigat acel război, presedintele Lyndon Johnson a afirmat: Dacă l-am pierdut pe , înseamnă că am pierdut America moderată. La scurt timp după aceea Johnson a
Walter Cronkite () [Corola-website/Science/326613_a_327942]
-
Moritani au fost completate de către trupele [[Casă Harkonnen|Casei Harkonen]], dușmanii de moarte ai [[Casă Atreies|Casei Atreides]]. Războinicii sardaukar ai Împăratului padișah se vor implica pentru a preveni un război pe scară largă. Vicontele Hundro Moritani a planificat această ofensiva tot că un mijloc de a aduna Casele Ecazi, Atreides, și forțele imperiale să îi anihileze cu ajutorul unui dispozitiv apocaliptic. Complotul este dejucat când Hiih Resser, Maestrul de arme al casei Moritani, dezactivează armă. După căderea Împăratului Padișah Shaddam Corrino
Paul of Dune () [Corola-website/Science/326739_a_328068]
-
un ordin de exterminare a tuturor armenilor și a amenințat să îi execute pe orice musulman care i-ar fi ajutat pe armeni. În regiunea Vaspurakan locuiau aproximativ 185.000 de armeni, iar în orașul Van cam 30.000. În timpul ofensivei otomane, numeroși armeni din regiunile rurale din jurul orașului s-au refugiat în Van și au participat la luptele de apărare. Luptele au început pe 20 aprilie 1915, cu Aram Manukian organizator al rezistenței, și au durat aproximativ două luni. În
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
otomane ocupate după războiul din 1877-1878 și să reocupe orașele Kars și Batumi. Enver se considera un mare conducător militar. În același timp, consilierul militar german al ministrului, Liman von Sanders, îl considera doar un bufon. Enver a organizat o ofensivă complexă împotriva rușilor, a preluat personal comanda Armatei a 3-a, dar a suferit o înfrângere grea în bătălia de la Sarikamish din decembrie 1914 - ianuarie 1915. Strategia ofensivei arăta bine pe hârtie, dar nu a luat în considerație condițiile externe
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
Liman von Sanders, îl considera doar un bufon. Enver a organizat o ofensivă complexă împotriva rușilor, a preluat personal comanda Armatei a 3-a, dar a suferit o înfrângere grea în bătălia de la Sarikamish din decembrie 1914 - ianuarie 1915. Strategia ofensivei arăta bine pe hârtie, dar nu a luat în considerație condițiile externe - terenul accidentat și starea vremii. Armata lui Enver cu un efectiv de 90.000 de oameni a fost învinsă de cea rusă, care număra aproximativ 100.000 de
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
nu numai că nu a ajutat la înfrângerea revoltei, dar a luat legătura cu liderii rebelilor și, împreună cu câțiva acoliți, a dezertat în tabăra basmacilor. Obiectivul său a fost unirea numeroaselor grupuri de basmaci sub propria comandă și organizarea unei ofensive coordonate împotriva bolșevicilor, pentru realizarea visului său panturcic. După înfăptuirea cu succes a unei serii de operațiuni militare, el a reușit să fie recunoscut drept comandant suprem al unei forțe mici, dar bine organizate și instruite. Structura de comandă pe
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
dublu al musulmanilor. Din Siria, el a fost atacat de selgiucizi și din Egipt de fatimizi. Cu toate acestea, Balduin a fost în stare fără vreo luptă să-i elimine pe musulmani de pe teritoriile lui. În 1119 musulmanii au continuat ofensiva, de această dată încalcă granițele principatului Antiohiei. Balduin cu întăriri se îndreptă în nord, însă regentul Antiohiei Roger de Salerno, nu a așteptat ajutorul și a trimis o armată înaintea musulmanilor. Ca urmare armata creștinilor a fost învinsă de emirul
Balduin al II-lea al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326798_a_328127]
-
în luptele dintre musulmanii anticomuniști și autoritățile bolșevice după victoria Revoluției Ruse și înfrângerea otomanilor în Primul Război Mondial. CUP a avut o poziție particulară față de armeni, în care nu avea încredere și împotriva cărora a luat măsuri represive. Prima ofensivă importantă a turcilor din timpul Primului Război Mondial a fost o încercare eșuată de alungare a rușilor din regiunea Armeniei istorice pe care Moscova o ocupase la sfârșitul războiului din 1877-1878. După această înfrângere, liderii CUP au dat vina pentru eșec pe
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
devină cel mai rapid avion din prima generație de avioane cu reacție. Alte nume purtate de acest tip de avion: "Salamander" ("Salamandra") sau "Spatz" ("Vrabie"). Când la începutul anului 1944 SUA și-a redeschis campania de bombardament asupra Germaniei prin ofensiva Big Week, bombardierele americane au apărut pe cerul Germaniei escortate de Mustanguri. Acest lucru a schimbat natura războiului aerian. La începutul războiului unitățile de avioane de vânătoare puteau ataca nestingherite bombardierele Aliaților, iar în acești ani "Luftwaffe" a făcut îmbunătățiri
Heinkel He 162 () [Corola-website/Science/325690_a_327019]
-
între Imperiu și franci împotriva longobarzilor, coaliție cu care regele Guntram a fost de acord în jurul lui 571. În general, se crede că Alboin nu încuviințase acțiunile din Burgundia, însă, potrivit lui Gian Piero Bognetti, Alboin s-ar fi implicat în ofensiva împotriva lui Guntram ca parte a alianței sale cu regele franc din Austrasia, Sigebert I. Acest punct de vedere este privit cu scepticism de alți cercetători, între care Chris Wickham. Un rezultat al slăbirii autorității regale poate l-a reprezentat
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
vedere este privit cu scepticism de alți cercetători, între care Chris Wickham. Un rezultat al slăbirii autorității regale poate l-a reprezentat faptul că longobarzii au cucerit mare parte din sudul Italiei fără ca Alboin să fi jucat vreun rol în ofensivă, fiind vorba de inițiative independente din 570-571 ale lui Faroald și Zotto în Spoletium (Spoleto), respectiv în Beneventum (Benevento). Ticinum a căzut în mâinile longobarzilor în mai sau iunie 572. Între timp, Alboin alesese Verona ca reședință. S-a stabilit
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Marinei Militare Imperiale Japoneze și garnizoana japoneză de pe insulă. În 19 aprilie 1943, amiralul Koga Mineichi i-a succedat lui Isoroku Yamamoto la comanda Flotei Combinate. Sub conducerea lui, Cartierul General al Marinei Imperiale Japoneze spera să se întoarcă la ofensiva japoneză de la începutul anului 1944; cu toate acestea, acest lucru s-a dovedit în curând imposibil. Planul de război japonez presupunea de la început să provoce pierderi atât de grave și dureroase americanilor, încât publicul american să solicite negocieri. Progresele tehnologice
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
foarte similară cu cea prevăzută de amiralul Yamamoto în Bătălia de la Midway. Mulți dintre ofițerii care au planificat bătălia de la Midway erau încă în Statul Major al Flotei Combinate. În planurile lor, japonezii porneau de la supoziția, că lipsa puterii aeriene ofensive de pe portavioane poate fi înlocuită prin implementarea unei puternice forțe aeriene cu bază terestră de pe insule. Japonezii au depus eforturi uriașe să construiască baze cu care să poată controla liniile de comunicații maritime din jurul Imperiului Japonez. Planul inițial a fost
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
Cobasna, sub jurisdicția Federației Ruse. Până în iunie 1992, situația a escaladat la o bătălie militară deschisă. În contextul unei Armate a 14-a în curs de dezintegrare și a luptelor intense din regiunea și pe străzile orașului Tighina generate de ofensiva coordonată a forțelor moldovenești, General Maiorul Aleksandr Lebed este trimis la cartierul general al Armatei a 14-a cu ordinul de a opri conflictul prin orice mijloace necesare, de a inspecta armata și a de preveni furtul de armament din
Implicarea Armatei a 14-a în Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/325204_a_326533]
-
sale, armata israeliană a folosit tancuri, cum ar fi M4 Sherman, AMX-13, M48 Patton și Centurion. Caracteristica principală a războaielor care implicau Israelul a fost mobilitatea mare de unităților terestre. Unitățile de blindate au jucat un rol important atât în ofensivă cât și în contraatacuri. Armata israeliană a învățat repede (și uneori cu pierderi grele) să utilizeze cu maximă eficiență blindatele sale. Pentru a compensa inferioritatea sa cantitativă, și-a modernizat constant blindatele sale pentru a restabili echilibrul față de armatele arabe
Merkava () [Corola-website/Science/325277_a_326606]
-
cult ai cărui adepți fac un pelerinaj anual acolo, fiind mulțumiți cu conducerea reptiliană atâta vreme cât nu interferează cu cultul lor. Naționalistul pământean Russell Tymball decoperă un plan de evacuare și distrugere a Pământului, ca prim pas al unei a doua ofensive reptiliene împotriva oamenilor. El o convinge pe conducătoarea cultului de pericol și împreună cer ajutorul celorlalte lumi umane. Războiul se desfășoară pe muchie de cuțit, dar oamenii înving în cele din urmă. Povestirea are reputația de cea mai proastă creație
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
început prin atacul, debarcarea japonezilor în primele luni ale anului 1942, care au ocupat câteva insule din Insulele Solomon și Bougainville din Noua Guinee. Japonezii după ocuparea acestor insule au început să construiască baze navale și aeriene pentru a proteja flancul ofensivei japoneze în Noua Guinee și totodată să întrerupă liniile de aprovizionare dintre Aliați: SUA, Australia și Noua Zeelandă. Aliații, în scopul de a-și apăra liniile de comunicare și de aprovizionare în Pacificul de Sud, au organizat o contraofensivă în Noua
Campania din insulele Solomon () [Corola-website/Science/325296_a_326625]