4,258 matches
-
și se uită spre Getta 2 atât de elocvent, că roboata, înduioșată, îi mai dădu o pastilă de șnițel. Episodul 32 Zile fericite Și-ntr-acest chip, echipajul navei terestre interplanetare „Bourul”, pornită în căutarea satelitului „Veac Nou”, dispărut de pe multimilenara lui orbită, se completă cu un nou membru: micul Benga. Urmară câteva zile senine. Parcă niciodată comandantul Felix S 23 nu comandase cu mai multă limpezime ca acum, parcă nicicând robotul programator-corector al zborului, Dromiket 4, nu programase și corectase traiectoria mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
astronauți adevărați au scăpat și în voia căreia, pare-se, se lăsaseră acum roboții noștri. — Mă gândesc - spuse comandantul Felix S 23, spărgând tăcerea - că suntem destul de comici cum umblăm așa teleleu după un satelit natural care și-a părăsit orbita încredințată. Și-a părăsit-o, treaba lui, să-i fie de bine! Nu? — Sunt cu totul în asentimentul dumneavoastră, răspunse robotul Dromiket 4. În ceea ce mă privește, tot apăsând aici pe butoanele astea și corectând toată ziua traiectorii după traiectorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
au trecut la irigații, răspunse Felix S 23. Cu cine vorbesc? Recepție. — Cu Roșca 7, responsabilul satelitului. — Să trăiți, tov. Roșca! Sunt Felix S 23, de la sistematizări! Vă căutăm de opt luni! Ce s-a-ntâmplat? De ce v-ați părăsit orbita? — E o întreagă tărășenie, răspunse vocea. Da” soția tovarășului Gigi ce mai face? E sănătoasă? Recepție! Felix S 23 se uită neajutorat spre ceilalți: ce făcea soția lui Gigi? Ceilalți ridicară din umeri. Nu știm, tovarășe Roșca! strigă comandantul. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
soția lui Gigi? Ceilalți ridicară din umeri. Nu știm, tovarășe Roșca! strigă comandantul. Suntem în spațiu de mult! Vă căutăm pe voi! Unde sunteți? Ce s-a-ntâmplat? Recepție! — Am intrat în coada cometei Halley și ne-a tras de pe orbită după ea! strigă tov. Roșca. Suntem acum pe orbita Halley! Vă rog să interveniți cumva! Comandantul Felix se scărpină în cap: la așa ceva nu se așteptase. — O să facem tot posibilul! strigă el în microfon. Nu vă demoralizați! — Nu ne demoralizăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tovarășe Roșca! strigă comandantul. Suntem în spațiu de mult! Vă căutăm pe voi! Unde sunteți? Ce s-a-ntâmplat? Recepție! — Am intrat în coada cometei Halley și ne-a tras de pe orbită după ea! strigă tov. Roșca. Suntem acum pe orbita Halley! Vă rog să interveniți cumva! Comandantul Felix se scărpină în cap: la așa ceva nu se așteptase. — O să facem tot posibilul! strigă el în microfon. Nu vă demoralizați! — Nu ne demoralizăm - răspunse Roșca 7 -, dar e foarte mult praf! De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de la Colibași. — Aici „Bourul”, recepție! spuse Dromiket 4. Cine-i? — „Bourul”? Sunt „Veac Nou”! Recepție! — „Veac Nou”? sări ca ars Felix S 23. Unde sunteți, dragă? — Am ieșit din coada cometei Halley! se auzi în difuzor. Am scăpat, fraților! Avem orbita noastră! — Cum ați scăpat? — Nu ne dăm seama! Cred că prin autodotare! Cu rapița! — Cum cu rapița? strigă nelămurit Felix S 23. — Așa bine, o să vă explicăm mai târziu, când ne întâlnim! Notați-vă acum repede coordonatele noastre, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
este cazul, spuse Aciobăniței, luând o mină jignită. Pilotul îl mai privi o dată bănuitor, apoi spuse: — Sincer să fiu, tovarășe comandant, există anumite fenomene, gravitația, de pildă, cu justețe adusă de dumneavoastră în discuție, sau învârtitul în neștire pe aceeași orbită, care, analizate băbește, până la capăt, sunt inexplicabile. Cum se-nvârt sateliții, știu. De ce, cu ce scop, cui folosește asta, mie-mi scapă. Plus că mai există cazul acela ciudat din Galaxia Gutenberg, unde, în jurul unui satelit pitic, nenorocit, se-nvârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
răspunse tânăra mediocră. — Așa, da, tocmai discutam cu domnișoara BȚ 3 despre activitățile de-aici din timpul liber. Știi ce multe, ce atractive cercuri au? Am putea să ne înscriem și noi într-unul. — Eu m-aș înscrie pe-o orbită și-aș întinde-o, mormăi, cu privirea în zare, Amărășteanu. — De ce vorbiți așa? întrebă tânăra BȚ 3, uitându-se la pilot cu vie simpatie. Sunteți tânăr, aveți toate șansele s-ajungeți ca noi. Trebuie numai puțină silință. — Și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cort, sfâșiată de gelozie. Dar cum orele treceau una mai grea decât alta, invidia mi se topea și eram îngrozită de durerile Leei, Lea cea puternică, iapa asta de neînvins, care acum se zvârcolea pe jos cu ochii ieșiți din orbite. Eram îngrozită că aș fi putut fi eu în locul ei, că aș fi putut să urmez eu. Și sunt sigură că la asta se gândeau și Zilpa și Bilha, pentru că tremurau și stăteau tăcute în timp ce sora noastră se chinuia. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
moarte, dar Inna i-a spus să nu-și dezlipească picioarele de pe cărămizi. Asta era bine, a zis ea. Însemna că copilul era pe drum. Lea a împins, cu fața congestionată, cu ochii ei albaștri și verzi strălucind ieșiți din orbite. Îi tremurau picioarele de parcă aveau să se îndoaie în orice clipă și Zilpa și Rahela au trebuit să-și adune toate forțele ca s-o țină. Apoi Inna i-a spus Bilhei să-i ia locul Rahelei, pentru ca Rahela să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
A spus rugăciuni necunoscute, deși nu era inițiată în lumea cuvintelor magice și a incantațiilor. Nici Rahela nu s-a lăsat și a luptat pentru visul ei de o viață. S-a luptat ca un animal, cu ochii ieșiți din orbite și transpirația șiroind. Chiar și după trei zile și trei nopți, n-a strigat că vrea să moară ca să scape de chin. „Merita s-o vezi”, spunea Zilpa. Până la urmă Inna a reușit să întoarcă copilul. Dar efortul parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
altceva. Lipsa lor de atenție mi-a deschis ochii. Înainte de călătoria la Salem, eram sigură că mamele mele îmi citesc gândurile și văd direct în inima mea. Iar acum descopeream că sunt o ființă separată, opacă și prinsă pe o orbită despre care ele nu știau nimic. Eram încântată că-mi descoperisem singurătatea și mi-o protejam, îmi făceam de lucru la capătul livezii și chiar dormeam în cortul improvizat la marginea câmpului împreună cu nevestele fraților mei. Mă simțeam bine singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
totodată. - Ah, a zis ea, ridicându-și vălul dintr-odată. Buzele nu-i erau atinse, dar restul feței era rupt și plin de cicatrici. Nasul îi fusese spart și sfâșiat, obrajii îi erau căzuți și marcați de tăieturi adânci, iar orbitele ochilor îi erau albe ca niște pietre lustruite. Părea imposibil ca cineva să supraviețuiască unei asemenea distrugeri. - Plecasem din Tyr cu o sticlă de vopsea purpurie pentru ea, pentru Bunica. Era la răsărit și cerul ar fi făcut de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să sară la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi spinteca buza. Dacă s-ar fi ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt decât mine și, masiv cum era, m-ar fi putut doborî cu un singur pumn. Unde este...? am mai îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimântată de moarte. „N-ai nimerit, n-ai nimerit”, râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învârtea ca un titirez în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse să schelălăie. Apăru atunci din senin, cu bascul Hingherului pe cap, doctorița Sonia, luă cățelul în brațe, îi șterse cu grijă sângele, bolborosindu-i ceva la ureche, ca un descântec. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nouăsprăzecea, un înger-îngeraș, cum a și scris nenorocitul mai târziu, a ajutat să alunece, ca pe o coadă de zmeu, unsă cu săpun, în interiorul trupului lui Cristi, sufletul său. Dar, din sforțarea aia, i-au ieșit lui Cristi ochii din orbite. De la efort îi tremurau lui Cristi brațele de la încheieturi. Din încordare, un sfert din spiritul lui Cristi a rămas să adie pe afară. Îl simți, când te apropii de el, cum te înalță 20 de centimetri de la caldarâm și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-se că nu ascultase de-un ordin. Domnul Volgoride nu-i arunca, câteodată, când se abătea pe la el, escaladând două etaje, că-l găsește prea palid, că este un amploaiat prea cu ochii beliți sau, dimpotrivă, prea înfundați în orbite și se mira, așa zeflemitor și subțirel că, din pricina plăcerilor solitare, cum de nu-i tremură mîna? Cu atât nu se pricopsise, atâta tot îi mai lipsea, să-și și mânie superiorii! Un coleg îi destăinuise că tocmai ăia de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încă ține foarte mult la tine, așa că viața lui ar fi mai ușoară dacă noi două am fi prietene. —Prietene? Pentru o secundă expresia impasibilă a lui Deborah a dispărut, iar la auzul respectivei sugestii ochii i-au ieșit din orbite. Vrei să fim prietene? Glumești, nu? Julia arăta și se simțea stânjenită. Nu, nu glumesc. Nu văd nici un motiv pentru care n-am putea să devenim prietene. Deborah a schițat un zâmbet și a tras adânc și prelung aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
minute. Fiona a tras adânc aer în piept. Pentru efect. —Jake a luat Ecstasy și-a ajuns în spital, unde i-au făcut spălături stomacale. —Vai, Doamne! Alison și-a pus o mână peste gură, în vreme ce ochii îi ieșiseră din orbite din cauza șocului. — Acum e bine? Da, e nevătămat. Mă rog, cu excepția demnității rănite probabil. Dar, având în vedere relația noastră destul de tulbure, chestia cea mai interesantă e că le-a zis celor de la spital să mă sune pe mine. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care Vultur-în-Zbor nu și-l explică. Ajunse lângă balansoar și rămase în picioare alături de omul pe care venise să-l vadă de atât de departe. Grimus tricota. Asemănători și totuși diferiți. Da, chipurile lor semănau: nasul acvilin, ochii înfundați în orbite, grumazul ferm și colțuros. Dar Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori, în timp ce ai lui Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
amară. De fapt, nu i-am pus niciun gram de zahăr. Pe fată o știu mai bine. Se numea Noemi. Era evreică. Maică sa, o femeie voinică, era spălătoreasă la un sanatoriu. Noemi era urâtă, cu ochii ieșiți exagerat din orbite și cu fruntea teșită, ca la oamenii primitivi. Iar pentru asta, cred, toți o evitau, și băieți și fete deopotrivă. Se Îmbrăca mereu În culori Închise și stătea deoparte, privind cu vădită dorință la jocurile noastre. Într-o vară, Noemi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
desprindea În straturi foarte subțiri și se Împrăștia pretutindeni, ca o cenușă Împrăștiată după un ritual de Înmormântare. Cuprins din nou de valul acela de greață, se ghemui bicisnic și vomită de mai multe ori, electrizat, cu ochii ieșiți din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zvâcnind În globii ochilor. M-am ridicat cu greu, sprijinindu mă de rotunjimea chiuvetei. O secundă, mi-am zărit În oglindă, ca printr-o pânză fumurie, chipul. Mi s-a părut că, de fapt, era imaginea unui craniu găunos, cu orbitele adâncite. Aș fi vrut să ies imediat, dar ușa se blocase Într-o Înțepenire curioasă, nerăspunzând efortului meu de a o deschide. Aveam fălcile Încleștate și simțeam fierbințeli tăioase pe brațe și glezne. Cu o sforțare care mi-a antrenat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai extraordinare lucruri, cum ar fi să iasă la un pahar după serviciu, să se ducă la baie În weekend fără să fie urmărită de un copil curios de cinci ani sau să vină la serviciu cu ochii adânciți În orbite din cauză că a stat trează toată noaptea și a făcut sex, În loc să vină la serviciu cu ochii adânciți În orbite din cauză că a stat trează toată noaptea cu produsul urlător al actului sexual. Candy a fost la un moment dat logodită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
weekend fără să fie urmărită de un copil curios de cinci ani sau să vină la serviciu cu ochii adânciți În orbite din cauză că a stat trează toată noaptea și a făcut sex, În loc să vină la serviciu cu ochii adânciți În orbite din cauză că a stat trează toată noaptea cu produsul urlător al actului sexual. Candy a fost la un moment dat logodită cu un consultant de la Andersen. Din păcate, a fost atât de ocupată cu o prezentare finală pentru un fond de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]