5,351 matches
-
Nu există nicio forță în lume capabilă să oprească înaintarea omenirii pe calea progresului”. Limba de lemn este impulsionată nu de voința locutorului de a exprima o idee personală, ci dimpotrivă, de aceea de a-și etala în mod demonstrativ ortodoxia, conformitatea cu ideologia și, înainte de toate, cu dualitatea maniheistă care articulează: „Două linii, două tendințe istorice apar din ce în ce mai clar în evoluția socială. Una este linia progresului social, a păcii și a creației. Cea de-a doua este linia reacțiunii, a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partidului și biroului său permanent al cărui șef este Stalin. Acum regala este aceea a unanimității, definită printr-un oximoron: „centralismul democratic”. După moartea lui Lenin, Stalin publică Principiile leninismului (1924), o teoretizare a bolșevismului dinainte și după 1917. Definirea ortodoxiei* leniniste devine una din mizele luptei pentru putere între succesori. Astfel, în 1925, Zinoviev publică Leninismul, în timp ce Troțki revendică numai pentru sine adevărata filiație. Curând apare expresia „marxism-leninism”, destinată să precizeze interpretarea leninistă a marxismului - transformată de Stalin în ortodoxie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ortodoxiei* leniniste devine una din mizele luptei pentru putere între succesori. Astfel, în 1925, Zinoviev publică Leninismul, în timp ce Troțki revendică numai pentru sine adevărata filiație. Curând apare expresia „marxism-leninism”, destinată să precizeze interpretarea leninistă a marxismului - transformată de Stalin în ortodoxie - și să se stigmatizeze ca eretice pe toate celelalte. în 1924, Stalin își impune propria teorie asupra „construcției socialismului într-o singură țară”, care ia act de neizbucnirea revoluției bolșevice în Europa. Odată cu întorsătura pe care o iau lucrurile în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PCI, la Madrid, pe 2 martie 1977. Va fi apogeul eurocomunismului intrat ulterior într-un declin pe care nu va mai reuși să-l frâneze, sovieticii punând între timp la punct un plan în mai multe etape de revenire la ortodoxie*. Răbdător, aceștia profită de câteva ocazii: moartea în 1978 a lui Jean Kanapa, consilier al lui Georges Marchais în probleme de politică internațională, apoi cea a lui Enrico Berlinguer, în 1984. Moscova își multiplică presiunile financiare - amenințarea de a întrerupe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Săracul vede astfel cum îi sunt atribuite virtuoasele prerogative ale proletarului, forță de distrugere și totodată purtător al unei societăți bune. Ideea unei necesare redistribuiri egalitare a bogățiilor mondiale între nord și sud a apropiat - cu excepția celor câțiva susținători ai ortodoxiei* leniniste - sfere de influență care, la prima vedere, erau ireconciliabile - marxiști, neomarxiști, libertari și chiar creștini -, împrăștiați sub diverse stindarde ale multiculturalismului, declinului, tiers-mondialismului, troțkismului, neozapatismului și chiar ale câtorva fracțiuni ale islamismului radical. Identificații marxiști rămași leniniști formează mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
speciale, este asasinată, împreună cu tovarășul ei, Karl Liebknecht. Apare atunci un curent de idei, mai încrezător decât Lenin în spontaneitatea revoluționară a maselor, luxemburghismul. începând de la mijlocul anilor 1920 și la îndemnul lui Stalin*, marxism-leninismul* este erijat într-o intangibilă ortodoxie, dar, deși rămân legați de leninism și de partidul comunist, mai mulți lideri emit o serie de critici. Unii sunt pur și simplu expulzați din mișcare, ca Troțki* - fondator al troțkismului*, activ și astăzi - sau ca șeful PCI*, Amedeo Bordiga
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
negative referitoare la regimurile comuniste și decalajul crescând dintre ideologia* comunistă și evoluția societății* de după Mai 1968* provoacă o îndepărtare rapidă de organizațiile de masă, în timp ce, în democrațiile populare*, societatea civilă cunoaște o renaștere care va duce la prăbușirea regimurilor. ORTODOXIE Ortodoxia - proiect de rostire a adevărului pe plan universal - implică definirea unui ansamblu de moduri de gândire și de acțiune, de practici politice și sociale, de ritualuri care se aplică la toți membrii comunității comuniste și pe care puterea comunistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
referitoare la regimurile comuniste și decalajul crescând dintre ideologia* comunistă și evoluția societății* de după Mai 1968* provoacă o îndepărtare rapidă de organizațiile de masă, în timp ce, în democrațiile populare*, societatea civilă cunoaște o renaștere care va duce la prăbușirea regimurilor. ORTODOXIE Ortodoxia - proiect de rostire a adevărului pe plan universal - implică definirea unui ansamblu de moduri de gândire și de acțiune, de practici politice și sociale, de ritualuri care se aplică la toți membrii comunității comuniste și pe care puterea comunistă încearcă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Ferdinand Lassalle lui Marx, din 24 iunie 1852: „Lupta internă îi dă partidului forță și vitalitate: cea mai mare dovadă de slăbiciune a partidului este amorfismul său și absența unor frontiere clar delimitate; partidul se întărește epurându-se”. Nașterea ortodoxiei partidului-stat O dată ajuns la putere, Lenin s-a confruntat atât cu adversarii săi într-ale socialismului, cât și cu opozițiile comuniste*. Celor dintâi le opune încă din martie 1918 denumirea de „comunist” pentru toate organizațiile care se declară de aceeași
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a sa, denumire autentificată pe plan mondial începând din 1919-1920 de Internaționala Comunistă* (IC). Pentru ceilalți, el definește „dreapta linie” și condamnă deviaționismul, de exemplu stângismul* în broșura sa din 1920, Comunismul de stânga: o boală infantilă. Această voință de ortodoxie ideologică și de disciplină politică este însoțită de o epurare organizațională. Epurarea* este instaurată în timpul celui de-al VIII-lea Congres al PCUS*, care, în 1919, impune o campanie de verificare: 150000 din 450000 comuniști sunt excluși din partid din cauza
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
numit al Opoziției muncitorești, în care îi ironizau pe conducătorii unui partid ce exercită puterea în numele unei clase muncitoare* inexistente în Rusia. Opoziția muncitorească este dizolvată și interzisă ca opoziție internă, în numele referinței la un singur adevăr în partid. Cristalizarea ortodoxiei sub Stalin începând din 1922, conducătorii PCUS construiesc o dogmă în care textele lui Lenin slujesc drept referință absolută. Recursul la ortodoxie într-o elaborare dintre cele mai rafinate și mai apropiate de expresia ei religioasă este instituit de acela
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Opoziția muncitorească este dizolvată și interzisă ca opoziție internă, în numele referinței la un singur adevăr în partid. Cristalizarea ortodoxiei sub Stalin începând din 1922, conducătorii PCUS construiesc o dogmă în care textele lui Lenin slujesc drept referință absolută. Recursul la ortodoxie într-o elaborare dintre cele mai rafinate și mai apropiate de expresia ei religioasă este instituit de acela care cucerește puterea. în 1924, Stalin* redactează Principiile leninismului, unul dintre textele sacre pe care fiecare cadru al partidului are datoria să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rafinate și mai apropiate de expresia ei religioasă este instituit de acela care cucerește puterea. în 1924, Stalin* redactează Principiile leninismului, unul dintre textele sacre pe care fiecare cadru al partidului are datoria să le fi citit. Acesta instituie fundamentele ortodoxiei doctrinale - marxism-leninismul* -, completate de câteva lucrări de referință care definesc doxa și epurate de unele dintre textele devenite eretice, precum acelea ale lui Troțki* și apoi Zinoviev sau Buharin de exemplu. Opoziția devine o deviație, considerată drept „oportunistă” atunci când refuză
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
etc. Aceste liste permit definirea în negativ a heterodoxiilor politice și sociale de care partidul se simte amenințat. Aceste procese de damnatio memoriae și de răscumpărare merg mână în mână cu implementarea unei liturghii care incarnează un alt aspect al ortodoxiei comuniste: construirea unor vieți de comuniști ideale sau idealizate. Astfel, autobiografiile lui Harry Pollit - Serving My Time - sau Maurice Thorez - Fils du peuple (1937) -, secretari generali ai PC din Anglia și PCF, aduc în prim-plan edificatoarea relatare a vieții
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intensitate decât în URSS în anii staliniști. Astfel, în timpul Revoluției Culturale*, Cărticica roșie a lui Mao* devine referința obligatorie a oricărei exprimări publice. Aceste proceduri de ortodoxizare sunt aplicate, în diverse grade, de troțkiști și maoiști*. Destalinizare și fractură în ortodoxie Ortodoxizarea se bazează pe principiul infailibilității partidului și a secretarului său general. Aceasta este redusă de „raportul secret” al lui Hrușciov* de la cel de-al XX-lea Congres al PCUS și de destalinizare* și reabilitarea parțială a victimelor - mai întâi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al PCUS și de destalinizare* și reabilitarea parțială a victimelor - mai întâi doar membri ai aparatului comunist. Această critică emisă de către secretarul general în funcție împotriva predecesorului său instilează, la comuniști, îndoiala în privința caracterului sacru al partidului. Când Hrușciov opune ortodoxia „leninistă” devierii „staliniste”, Mao revendică ortodoxia „marxist-leninistă” împotriva „revizionismului” sovietic, alimentând astfel schisma dintre URSS și China, dintre pro-sovietism și maoism. P PACIFISM → Luptă pentru pace PACTE GERMANO-SOVIETICE Deși, din 1934, URSS* și Internaționala Comunistă* au promovat un antifascism virulent
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reabilitarea parțială a victimelor - mai întâi doar membri ai aparatului comunist. Această critică emisă de către secretarul general în funcție împotriva predecesorului său instilează, la comuniști, îndoiala în privința caracterului sacru al partidului. Când Hrușciov opune ortodoxia „leninistă” devierii „staliniste”, Mao revendică ortodoxia „marxist-leninistă” împotriva „revizionismului” sovietic, alimentând astfel schisma dintre URSS și China, dintre pro-sovietism și maoism. P PACIFISM → Luptă pentru pace PACTE GERMANO-SOVIETICE Deși, din 1934, URSS* și Internaționala Comunistă* au promovat un antifascism virulent ale cărui ținte privilegiate sunt Hitler
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialiști. în cadrul ședinței constitutive a Kominform*, în septembrie 1947, PCI este ținta unei critici violente care-i marchează intrarea în Războiul Rece*. Din acest moment, îi denunță pe „imperialiști”, pe democrat-creștini și aliații lor și se întoarce la o strictă ortodoxie*: susținere totală a URSS și a regimurilor comuniste, disciplină de fier, interdicție a celei mai insignifiante divergențe și excludere a opozanților. Beneficiază de sprijinul majorității PSI, singurul partid socialist european care a rămas într-o alianță cu comuniștii, în cadrul Frontului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PROCES „PEDAGOGIA INFERNALĂ” (A. KRIEGEL) Procesele politice, secrete sau în văzul întregii lumi, au fost în mare vogă în toate regimurile comuniste și, sub alte forme, în numeroasele partide comuniste și organizații de stânga. Sunt un element al aducerii la ortodoxie a partidelor comuniste și al modului de guvernare a partidelor-state prin teroarea de mică sau mare intensitate. Fenomenul justiției revoluționare și al tribunalelor populare ce judecă în grabă și pe criterii politice „dușmanii poporului” apare în timpul Revoluției franceze; bazându-se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a atotputerniciei sale, silindu-i pe acuzați să mărturisească crime absurde. și cu cât acești acuzați sunt mai sus plasași în partidul-stat*, cu cât demonstrația este mai probantă, cu atât indivizii, în societate și în partid, interiorizează mai mult valorile ortodoxiei* ideologice, ale cultului conducătorului, ale supunerii absolute față de ordine, ale paranoiei complotului și spionajului care transformă delațiunea într-o virtute comunistă. Obligarea ansamblului populației de a-și manifesta public aprobarea față de verdicte o face complice a minciunii, crimei și terorii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este posibilă decât încadrată în economie” și văzând în psihanaliză un pas spre adevărata psihologie. în același moment, curentul „freudo-marxist”, înființat de comunistul german Wilhelm Reich - Matîrialisme dialectique et psychanalyse, 1929 -, recuză subordonarea individului în raport cu economicul. Este aspru criticat de ortodoxia* comunistă, ca și psihanaliza, percepută ca o filosofie energetistă și o sociologie ce transpune fără pertinență fenomenele individuale pe plan colectiv. O asemenea abordare este considerată reacționară, deoarece reduce aspirațiile proletariatului la o problematică de energie a libidoului, la fel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1928 mai sunt 70000, în 1936, 17000, iar în 1940, 5600 - și 29 de episcopi din 179. Desigur, în cel mai critic moment al războiului, în 1941-1942, Stalin face apel la naționalismul rus și la religie; își moderează atacurile împotriva ortodoxiei, al cărei conducător, mitropolitul Serghei, predică „apărarea sfintelor frontiere ale patriei”. Un Consiliu de stat pentru afacerile ortodoxe este creat pentru a supraveghea Biserica, aceasta promițând supunere prin vocea patriarhului Alexis în 1944. Lupta masivă împotriva religiei nu se reia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a o pierde definitiv în 1989-1991, odată cu prăbușirea sistemului comunist mondial. Nașterea social-democrației Prototipul social-democrației este Partidul Social-Democrat german (SPD). Apărut în 1877 și legalizat în 1891, el îi încredințează lui Karl Kautsky - secretar al lui Engels* și garant al ortodoxiei* marxiste - redactarea unui program care să definească o cale reformistă a socialismului, fără însă a respinge esența marxismului* - lupta de clasă și rolul istoric al proletariatului. începând din 1896, SPD este sfâșiat de disputa „revizionismului”: Eduard Bernstein, executorul testamentar al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sindicatelor* muncitorești, la sfârșitul secolului al XIX-lea, îi face pe mulți social-democrați să întrevadă posibilitatea unei ieșiri pașnice din capitalism. Eduard Bernstein, Gustav Bauer sau Jean Jaurès privilegiază urnele pentru a rezolva chestiunea socială, intrând în conflict cu susținătorii ortodoxiei* marxiste. Odată cu Revoluția din Octombrie*, fiecare este somat să aleagă între reformă și revoluție, o a treia cale neexistând, potrivit concepției lui Lenin*. Cei ce au rămas în „casa părintească” socialistă sunt stigmatizați ca trădători ai cauzei muncitorești, incapabili de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a Poporului Novocerkassk Nucleele Revoluționare O Ohrana OMC OMS ONU Opoziția de stânga Opoziția muncitorească opoziții comuniste Opoziția unificată Orchestra Roșie organizație organizația Aba Nidal Organizația Comunistă Internaționalistă Organizația pentru Eliberarea Palestinei organizații de masă Organizația Revoluționară 17 noiembrie ORI ortodoxie Osetia de Sud Ostahov OSVAG NATO SEATO Ozerlag P pact anti-komintern Tratatul de la Varșovia pacte germano-sovietice partid/partid-stat Pace și Libertate partid bolșevic Partidul Comunist Bolșevic din Rusia Partidul Comunist Chinez Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) Partidul Comunist Francez
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]