4,208 matches
-
Ți-amintești, Esesistule, ce frumos era și când tăiați porcul? Cunoscându-l pe Titi prea bine, micuțul îi răspunde, fără să-l deranjeze numele conspirativ din copilărie, cu aceeași monedă și cu glasul muiat: Îmi amintesc, Americanule... Dar ce-am pățit într-un an când ne-au crescut purceii în bostani, îți amintești, băi Esesistu’ tatii? Ha, ha, ha! Asta-i tare de tot! Ia mai povestește o dată, să audă și ăștia! Să se mai culturalizeze o țâră și ei, proletarii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el adăpost pe una dintre acele bănci lungi, în așteptarea zorilor, dar un bărbat cu o uniformă uzată și un chipiu roșu ieși din gară, trecu pe lângă el și, când ajunse pe ultima treaptă, se întoarse să-l privească. — Ai pățit ceva? vru să știe; și în fața negației mute, schiță un gest de înțelegere. Am priceput, spuse. E prima dată când vii la oraș... Ai unde să dormi? — Nu. — Știu un loc aproape de casă... Poate te primesc acolo... Văzu că celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dreapta. Sincer, mă bucuram că știu acum unde este buda. Nu trebuia să mai pierd timpul căutând-o. Bronzatul, respectuos: se conformează. Nu zice pâs. Liniște de mormânt. Intră o duduie. E clar că-i profesoară. Se miră: "Ce-ați pățit? Nu v-am găsit niciodată atât de cuminți"... Joc ultima carte. Din Ferentari unde Dumnezeu să mă mai arunce?... Mă ridic. Tot cu moaca aceea sobră de ins care n-are dubii, temeri sau probleme cu atingerea țintei: "Astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
te trezești la Mitropolie, aici?"... Mama insistă. Pălărioșii cu husa înjură și-l întorc pe nea Onuț cu picioarele înainte. Nici eu nu știam de moda asta. Burtă Mare vede întunericul de pe casa scărilor și țipă: "Atenție la picioare! Am pățit-o de câteva ori pe-aici!"... N-apucă să termine și sunt deja în culmea fericirii. Unul dintre pălărioșii grăbiți se rostogolise deja pe trepte. Prietenii mei de hârjoană își făcuseră treaba cu sârma-capcană. Simt că râde și nea Onuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de câteva ori pe-aici!"... N-apucă să termine și sunt deja în culmea fericirii. Unul dintre pălărioșii grăbiți se rostogolise deja pe trepte. Prietenii mei de hârjoană își făcuseră treaba cu sârma-capcană. Simt că râde și nea Onuț. O pățise și el, cândva. Pălărioșii își schimbă strategia. Merg în șir indian, cu Burtă Multă pe post de detector de capcane. Ajung în fața blocului, lângă țarcul No 11. La toate apartamentele din jur luminile sunt aprinse. Curioșii sunt la ferestre. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dus în Creta, unde fu scos la vânzare. Când l-a întrebat crainicul licitației ce se pricepe să facă, el a răspuns: "Știu să poruncesc!" Ființă cu simțul umorului, crainicul ar fi întrebat: Cumpără cineva un stăpân?" Cam așa am pățit și eu. Voi bate la porțile mănăstirilor și voi întreba: Aveți cumva nevoie de un reformator?" Dar eu nu sunt Diogene, omul despre care Alexandru cel Mare însuși ar fi spus că "dacă nu eram Alexandru, aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
oho! Mă uit la tata. Îl liniștesc. Sar peste condiția mea de plimbător de frunze și frizer vegetal și îndrăznesc: "Nu asta e problema. Tata se simte jignit și s-a blocat. Nu mai poate vorbi. E mai sensibil. Așa pățește mereu când este supărat. Ar vrea să vă spună că pubela în care am aruncat ferfenița cu pătrățele de mate nu este în apartament la noi, ci în fața blocului. Așa-i la noi la bloc, nu ținem pubela în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Molly, conversez cu pisica și, din când în când, iau lecții de echitație de la un spaniol ciudat rătăcit prin insulă, care, de fiecare dată când calul calcă pe vreo piatră mai mare, intră și el în panică: "Vai, să nu pățească EL-Zorab cum l-am botezat eu ceva!" Nu l-am văzut însă niciodată pe spaniol disperat la gândul că s-ar putea să cad eu de pe cal și să-mi rup gâtul. Acum am început să mă gândesc nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că te-ai întrebat, și pe bună dreptate. De unde atâta bănet? Dar mai știi cum se macină făina?... Mi-ai ghicit gândul, părinte. ― Te-aș ruga să dai citire poruncii lui Ștefan <al II-lea> Tomșa voievod. ― Iaca, părinte, ce pățește un călugăr care și-a dăruit averea mănăstirii în care a fost călugărit. Asta ne-o spune detaliat Ștefan <al II-lea> Tomșa la 13 iunie 1623. Să-l ascultăm: “Io Ștefan Tomșa voievod,... domn al Țării Moldovei. Am dat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și alții s-au nimicit și s-au împrăștiat. Și adesea i-am dat, de la mănăstirile ce se află aici, în Iași, ale Sfântului Mormânt, unele vite și altele de nevoie ca s-o ridicăm; iar de relele vremuri a pățit tot așa... Neputând să facem alt chip ca să se păstreze acea biserică în locul ei,... am găsit ce e bine și am făcut să fie metoh al mănăstirii Sf. Sava, care se află aici în Iași”... ― Mai spune că tot ce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
plăcintă și câteva oase, din friptura de pui pe care o mâncase ceva mai devreme, dar, Lolica, nu a luat nimic în seamă. Se tot rotea, pe betonul care de-acum seîntărise bine, și scâncea mereu. Ce ai, ce ai pățit, tu, cățelușa lui tata? Un cineva de pe alături i-a răspuns în locul ei: tâmpiții care au turnat betonul nu au mai controlat gaura aia, pe dinăuntru, și iau îngropat acolo, de vii, puișorii. Că avea cinci. Niște dolofani, de mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sufletul său, însă, el continua să se audă, neîncetat: piu, piu, piu... Când sosi ora de culcare voi să adoarmă. Nu putu. Piuitul continua să-i bată în auz și-n suflet ca un ciocan imens. Din ziua ce urmă, păți la fel. Unde se ducea, încotro se îndrepta, indiferent pentru ce, strigătul păsării, după iubita sa pereche, ucisă mișelește, de către vânător, îl urmărea cu obstinație. Trecură ani, trecură decenii; și înnebunitorul piuit nu-l slăbi din urmărit. Îi mânca zilele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
departe, fugi! Că, m-au apucat, iarăși, hachițele. și dacă-mi cazi în mâini, și-n unghii, nu mai scapi din ele viu. Fugi! A fugit. și-a tot fugit, astfel, până a întâlnit o șatră de țigani. Ce-ai pățit, mă, de ești atât de căzut în sperietură? Vină la mama, să te descânte; și să-ți cate-n ghioc. și, pe măsură ce-l descânta și-l ghiocea, vorbea, bolborosit: hapoi peste mare păcat ai dat, dragul meu. Da. Peste mare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Le trimite pentru veșnicie în locul cel mai adânc din ocean, acolo unde e frig și-ntuneric și unde trăiesc cei mai înfricoșători monștri pe care ți i-ai putea imagina. Clatină din cap, înlăturând orice asemenea posibilitate. Și același lucru pățesc și bărbații care-ndrăznesc să se culce cu femeia unui navigator. Nu! adaugă hotărâtă. Dacă într-o zi tata o să mă dea ție, va fi pentru totdeauna. Tapú Tetuanúi rămase tăcut câteva clipe, savurând parcă gândul că o asemenea fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca să riști să fii omorât, spuse. Acum, ca Omul-Memorie nu mai e, tatuajele lui Vetéa Pitó, priceperea cârmaciului și cunoștințele tale rudimentare despre stele ar trebui să fie de ajuns ca să conduceți navă înapoi, în Bora Bora, dacăeu am să pățesc ceva. Zâmbi cu subînțeles. Nu vreau să spun că te consider un adevărat navigator, dar începi să fii un marinar acceptabil. Pe Tapú Tetuanúi îl umplu de mândrie faptul că Navigatorul-Căpitan îi dovedea atâta încredere, cu toate că el însuși nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mînă, o mîngîie pe fund. Diana rîde crispat și sufletul ei plînge discret. Servește clienții și-și înghite amărăciunea. Ce viață nenorocită! Își amintește de Rodion și i se adună altfel de lacrimi în ochi. Bietul om! Oare ce-a pățit? Ca o somnambulă, pleacă spre spital. Întreabă și i răspunde cu greu, fără pic de amabilitate. Dumneavoastră cine sînteți? Logodnica, răspunde jenată. Trebuie să-l luați de la morgă... Pune mîna la gură și parcă moare puțin. Puțin mai mult! Tovarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așteptat să văd dacă nu crapă baba. Deci, cunoșteați ciupercile! Nu, dar așa sînt eu, mai prudent. Și ai îndopat baba... Singură, nu eu am îndopat-o. Era lacomă. Și ai omorît-o! Doamne ferește! Dar știai că ar putea s-o pățească. Asta da. Deci, ai dormit buștean în camera ta, deși știai... Cam da. Nu-ți păsa dacă crapă? Cinstit? Da, cinstit. Nu. Îți rămînea apartamentul, nu? Nu numai de asta. Era greu cu ea împreună. Deci, dacă murea, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Aceasta parcă gemea abia auzit și se vedea că este cuprinsă de panică. Ar fi fugit, dar ceva parcă o reținea. Deși omul se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apropiindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este Satana. Lasă că nici voi... Ce-i cu noi? Aveți ceva, nu știu ce anume, dar parcă, nu știu ce să zic. A trecut o lună de la ciudata conversație. Eram în vizită la spital, la un amic. Acolo era și Gheorghe. Ce-ai pățit? Tot motanul, Satana. Ce-a mai făcut? Era în bucătăria de vară și cînd a intrat Veta (adică baba) s-a izbit în ea și și-a fracturat femurul și clavicula. Același motan, adică înțăncușatul cu țepușa? Da. La biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se aud din sălile vecine Am să văd, te rog nu mă mai strînge de gît, strigă și Mihoc. Eu vă strîng? Dumneavoastră nu mai încăpeți de copilul meu. Profesorul Mihoc trîntește ușa laboratorului și vorbește singur pe culoar. Ați pățit ceva? întreabă o colegă. Cam da, răspunde acru Mihoc. Acum sosise clipa cea mai neplăcută. Studentul Ariceanu îl privea cu ochi de bovină și răspundea pe lîngă subiect. La ușă asculta laboranta Ariceanu și profesorul regreta cele spuse, deși cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trecut pe la laborator. Din acest motiv aștepta oarecum curios reacția doamnei Ariceanu. A găsit-o cam botoasă. Nu vă simțiți bine, întreabă amical. Doriți o cafea? Cu mare plăcere. Doamna Ariceanu vine cu cafeaua și începe a plînge. Ce-ați pățit? Am și eu necazurile mele. Doar nu vă pasă de ele? Credeam că ați remarcat... Ce să remarc? La golanul doamnei Popovici i-ați pus zece. Profesorul Mihoc rămîne fără glas. Simte că plesnește și iese fară să mai guste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
l-a umplut de "borș". Eu n-am furat nimic, scîncește Laurențiu. Dar ai să furi, nu? Nu știu. O altă palmă vine să desăvîrșească "botul" copilului și ca efect secundar, acesta se scapă pe el. Vezi tu ce o să pățești la pușcărie, nu ți-au povestit frații tăi? Nu. Spune, au furat portofelul? Da. Unde l-au pus? L-au dat lui tata. Ce a urmat s-a întipărit bine în capul lui Laurențiu și s-a decis să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să fiu ca să fiu deștept? Ți-a intrat în casă, prinde-o și bușește-o pe pat. Mai oleacă de zvîrcoliri, mai "nu", mai "nu vreau" și apoi se lasă moale. Dumnezeule, ți s-a întîmplat asta? Aproape s-o pățesc. De atunci mă feresc. Dar la mine ai intrat în casă. Știam de la mama că ești cam prostuț, cam pămpălău. De unde știe mă-ta asta? Păi, a fost și ea la mata, nu știi? Parcă înghițiseși un ciucălău. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
minorul asasin să fie pus la plată. S-ar putea să avem în viitor "minori asasini", dresați de organizații criminale. Un "cetățean" m-a amenințat odată, pe vremea cînd eram primar: Am carnet de nebun, vă pot omorî și nu pățesc nimic... O variantă mai modernă ar fi: "sînt minor, vă omor și nu pățesc nimic...". Asasinul este oribil, indiferent de vîrsta cînd ucide și nu-l voi absolvi niciodată de monstruozitatea comisă, indiferent de evoluția sa ulterioară. Bietul băiat Zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
minori asasini", dresați de organizații criminale. Un "cetățean" m-a amenințat odată, pe vremea cînd eram primar: Am carnet de nebun, vă pot omorî și nu pățesc nimic... O variantă mai modernă ar fi: "sînt minor, vă omor și nu pățesc nimic...". Asasinul este oribil, indiferent de vîrsta cînd ucide și nu-l voi absolvi niciodată de monstruozitatea comisă, indiferent de evoluția sa ulterioară. Bietul băiat Zilele trecute am citit o știre care m-a zdruncinat puternic. Un deținut de 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]