4,121 matches
-
și chip colinzile maramureșene (sau cele transilvănene în general)” . Orice efort de decriptare a mesajelor nu se poate circumscrie decât unor realități de ordin etnografic, în primul rând. Într-un bocet consemnat de folcloristul V.T. Doniga e relatat cazul unui păstor, pe nume Mihai, care a murit în munți - în circumstanțe neprecizate, dar avem toate motivele să credem că a fost vorba de un accident - lăsând în urmă o soție și patru copii. Conform cutumelor, păcurarul a fost îngropat de fârtați
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
sat: “Vai de mine, măi Miha`, / Unde ți-o fost moartea ta? / În vârfuțu muntelui, / În bătaia vântului, / Unde în veci soare nu-i. / Și în loc să fii în sat, / Fârtații te-au îngropat / În strunguța oilor, / În bătaia ploilor” Moartea păstorului Mihai - fiind o certitudine - nu suportă un plan virtual; aceasta reflectă cu fidelitate o realitate incontestabilă: îngroparea la stână. Secvența corespondentă din versiunea-baladă dă naștere, cu adevărat, unei anomalii, ieșind din tiparele autenticului; dorința lui testamentară de-a fi îngropat
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
dezvoltat probabil tot dintr-un bocet, reflectând un eveniment real, deja petrecut. Balada a fost culeasă și publicată de folcloristul Tit Bud (1908) și aparține în exclusivitate spațiului și eposului maramureșean. Ideea centrală este aceiași: moartea reală, accidentală, a unui păstor aflat cu oile în munți și îngroparea lui, după datină, în același perimetru. Și cu aceasta ne îndepărtăm definitiv de o altă ipoteză construită în jurul acestei secvețe, respectiv “înmormântarea în spațiul familial”, caracteristică unui stadiu îndepărtat al evoluției societății umane
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
caracteristică unui stadiu îndepărtat al evoluției societății umane. Într-o zi de marți, stâna unui oarecare Dunca a urcat la munte fiind condusă de păcurarul Ion Berciu. Însă în acel an ploile au fost abundente, încât au umflat izvoarele, iar păstorul s-a înnecat “la Luha mai sus de sat” și a fost găsit mort în aval de Luha. Datorită împrejurărilor în care a survenit decesul, trupul lui Berciu e îngropat, în mod necesar, în locația fatală: nici în cimitirul din
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
suporta vreun comentariu: “La mormântul lui au pus / Trâmbița lui de-a dreapta, / Și fluieru de-a stânga; / Vânturi mari că și-or sufla / Trâmbița și-a trâmbițá, / Fluierul și-a fluierá, / Mare jele-n lume-a fa`.” Unde este înmormântat păstorul mioritic? „În mici un caz la stână” , conchide V. Latiș. Stâna rămâne în mod necesar un spațiu sacru și el nu poate fi pângărit, prin introducerea în interiorul cercului magic, a unui cadavru. Indiferent că este vorba de o moarte reală
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
santificată de Dumnezeu, când e găsea încă în pântecele mamei sale? Opera lui Zurbarán ilustrează această dezbatere, tabloul este pictat în tehnica"sfumato" și, grație trecerilor discrete între nuanțele culorilor, se poate admira delicatul clarobscur al întregii compotiții. Tabloul ""Închinarea păstorilor"" (1638, în prezent în "Musée de Peinture et dela Sculpture" din Grenoble) face parte dintr-un ciclu destinat decorării bisericii "cartusiene" "Nuestra Senora de la Defension" din localitatea Jerez de la Frontera. Din păcate, în prezent ele se găsesc împrăștiate prin muzeele
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
lucrării, până ce mi-a atras atenția (versul) «Că l-apus de soare...». Și așa am ajuns să mă decid asupra imaginii fântânii. Nimeni n-a băgat de seamă că ciobanii mei se află pemanent pe un fond negru, iar numai păstorul cu mioara este făcut alb pe alb; el rămâne de aceeași puritate și după apusul soarelui, aureolat de lumina lui interioară. (...) Și astfel păstorul meu a devenit personaj solar, idee care-mi trebuia pentru a da un sens dramatic monumentului
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
a băgat de seamă că ciobanii mei se află pemanent pe un fond negru, iar numai păstorul cu mioara este făcut alb pe alb; el rămâne de aceeași puritate și după apusul soarelui, aureolat de lumina lui interioară. (...) Și astfel păstorul meu a devenit personaj solar, idee care-mi trebuia pentru a da un sens dramatic monumentului.” În anii 80, Laurence Saltzman, un artist fotograf american pasionat de temele etnografice, întreprinde o expediție în România în încercarea de a surprinde pe
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
publică volumul “Le tre ecloghe ultime - X, XI, XII”. În cea de-a treia secțiune (“Ecloga XII sive ovis perdita”) sunt descrise posibilele consecințe ale unui război atomic, de factură apocaliptică. Printre puținii supraviețiutori ai cataclismului se află și doi păstori. Aceștia, spre a-și fortifica speranța și credința că “omenirea își poate relua firul vieții din capătul uitat al civilizației”, se îmbărbătează cântându-și unul altuia “cântece bătrânești”. Primul cioban - din străvechea Indie - reproduce “ două hime vedice”, iar al doilea
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
exercită infailibilitate sînt referite ca definiții papale solemne sau învățături "ex cathedra". În conformitate cu învățăturile Conciliului Vatican I și a tradiției catolice condițiile pentru o învățătură "ex cathedra" sunt: 1. "Pontificul Roman" 2. "vorbește "ex cathedra"" ("cînd este în ipostaza de Păstor și Învățător pentru toți Creștinii și în virtutea autorității sale apostolice....") 3. "și definește" 4. "că o doctrină despre credință sau morală" 5. "trebuie primite de întreaga Biserică" (Pastor Aeternus, cap. 4) Pentru ca învățăturile unui papă sau conciliu ecumenic să fie
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
Paiațe" (debut), Almaviva din "Bărbierul din Sevilla", Rică Venturiano din "O noapte furtunoasă", Alfredo din "Traviata", Lenski din "Evgheni Oneghin", Des Grieux din "Manon", Rinuccio din "Gianni Schicchi", Hoffmann din "Povestirile lui Hoffmann", Gerald din "Lakmé", Inocentul din "Boris Godunov", Păstorul din "Oedip", de Pelleas din "Pelleas și Melisande", Tamino din "Flautul fermecat", Belmonte din "Răpirea din serai", David din "Maeștrii cântăreți din Nürnberg", Ionică din "Motanul încălțat", Eisenstein din "Liliacul", Povestitorul din "Luna" de Orf, "Albert Hering" etc. Sunt, majoritatea
Valentin Teodorian () [Corola-website/Science/314319_a_315648]
-
păstrează ideile hotărâte la conciliul precedent; - Iisus Cristos i-a trimis în lume pe ucenicii Săi, care formează Biserica, așa cum Tatăl ceresc L-a trimis pe Fiul Său; - Dumnezeu a hotărât ca succesorii apostolilor, adică episcopii, ar trebui să fie păstorii Bisericii Lui până la sfârșitul lumii; - Cristos l-a ales pe apostolul Petru să-i conducă pe ceilalți apostoli, astfel ca să asigure unitatea Bisericii, ca semn vizibil și etern al comuniunii și al unității de credință; - Conciliul sugerează cu căldură ca
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]
-
pe misionarul suedez penticostal George Steen. Mai târziu, Steen a vizitat România și l-a ordinat pe Thellmann ca pastor al bisericilor penticostale săsești (Darlos, Curciu, Boian etc.). Se pare că Thellmann avea să devină unul dintre cei mai importanți păstori penticostali ai minorităților etnice din acel moment. Autoritățile române au fost indiferente față de mișcarea penticostală din mijlocul maghiarilor. În anul 1997 Biserica Penticostală Maghiară din Timișoara și-a celebrat cei 70 de ani de la înființare (1927 - 1997). Conform lui C.
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
a văii largi a Mureșului. Ceramica culturii Coțofeni, descoperită la Stremț și Geoagiu de Sus, arată că în ambele așezări „proprietarii” pământurilor erau agricultori și crescători de animale. Perioada de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, când valurile succesive de păstori nomazi de origine indo-europeană provoacă dezagregarea vieții neolitice, este atestată sub Măgură (Fântâna Mare, Fântâna Mică, etc) prin urmele culturii Coțofeni, constând în resturi de vase, decorate cu benzi incizate cu liniuțe paralele. Epoca bronzului este reprezentată în zonă prin
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
s-a întors în Norvegia câțiva ani mai târziu a fost condamnat la închisoare pentru conducere în stare de ebrietate, lucru care i-a dat motiv să critice de data asta sistemul penitenciar. Rezulatatul a fost romanul "Den onde hyrde" (Păstorul cel rău) (1960). În 1960 Bjørneboe o întâlnește pe actrița Tone Tveteraas. După ce a divorțat în 1961 de Lisel Funk, s-a căsătorit cu Tveteraas în anul următor. S-au mutat la Enebakk, și au avut mai mulți copii împreună
Jens Bjørneboe () [Corola-website/Science/313412_a_314741]
-
precum și cu familia rămasă în vatra satului, a și construit o casă pe strada Românilor, ulița copilăriei, pe jumătate din vechea curte a bunicului său Iosif Blaga (pe linie maternă). Cronica satului Ungra menționează originile familei Șchiopu și amintește de păstorul Schiopu Iohan sosit în sat în jurul anului 1664 din zonele de munte. Tatăl său, Ioan Șchiopu, a rămas orfan de mic, fiind crescut de o mătușă. Acesta nu a avut frați. Mama sa, Ana Blaga, a fost singura fiică a
Bucur Șchiopu () [Corola-website/Science/313969_a_315298]
-
bucăți lirice din eglogele lui Vergiliu a devenit o sursă de inspirație pentru alți scriitori care au continuat conceptul, în special scriitorul portughez de limbă spaniolă Jorge de Montemayor (1520-1561), care a scris romanul pastoral "Diana" (1559) despre dragostea dintre păstorul Sireno și păstorița Diana. În loc să copieze viața pastorală din Antichitate, lucrarea este o alegorie a regulilor de dragoste complicate ale nobilimii contemporane. Scriitorul însuși se pare că a fost omorât datorită unei intrigi amoroase după puțin timp. În Anglia, Philip
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Vadak, madaraktól igen oltalmazza,/" "És melegségével gyermeket táplálja./" "Onnat a gyermeket pásztor el-felvevé,/" "Város felé pásztor ütet vinni kezdé,/" "A kamondor addig ugatva követé/" "Míg házacskájában pásztor el-bevivé". Comenius în "Orbis sensualium pictus quadrilingvis" din 1685 descrie folosirea komondorului de către păstori. Creșterea și selecționarea rase s-a început în jurul anului 1841, iar astăzi în Ungaria rasa este declarată patrimoniu național prin lege, fiind interzise orice ameliorări și transformări (Decizia OGY, anexa 32/2004 (IV. 19)). Aspectul său ieșit din comun, dat
Komondor () [Corola-website/Science/323507_a_324836]
-
Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova; Trei păcurari urcă cu oile la munte ("Sus în vârfu muntelui, / Sub crucița bradului, / Mărgu-și trei păcurărei / Cu oile după ei"), primăvara, după "Ruptu Sterpelor" ("Sâmbra oilor", "Măsuriș"), pentru a constitui stâna de vară. Doi dintre păstori sunt mai mari și între ei există o relație de rudenie ("Cei mai mari îs veri primari"). Al treilea este mai mic și este străin - de grupul profesional, de neamul celor doi ("Cel mai mic îi străinic"). Cel mic este
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
trâmbița, fluierul, tilinca, toporul etc.; este invocată plângerea oilor ("Oile cele cornute / Mîndru m-or cânta pă munte"). În unele variante, "testamentul" păcurarului continuă cu prefigurarea sfârșitului anului pastoral (" Și-a zini Ziua Crucii, / Voi la țară-ți coborî"). Mama păstorului va întreba de soarta fiului său ("Măicuța v-a întreba / Coborăsc și eu ori ba?"), însă aceasta trebuie să știe doar că a rămas mai înapoi cu oile ("C-am rămas mai înapoi / Cu cele șchioape de oi") și va
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
mireasă") - tema "alegoria nuntă-moarte". La baza cântecului mioritic (versiunea colind) stă un "ritual de inițiere a tinerilor", ritual specific societății arhaice. Raportul dintre personaje (tema marilor vs. tema micului), corvoada muncilor la care e supus "cel mic și străinic", soborul păstorilor și simulacrul judecății (omor nemotivat, ipotetic), definesc episodul testamentar ca o prefigurare a probei supreme (moartea inițiatică), după vechi cutume pastorale. De-a lungul istoriei exegetice, s-au distins trei filoane principale din care cercetătorii au presupus că s-a
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
Jules Michelet publică prima traducere a baladei într-o limbă străină, la Paris, în "Légendes démocratique du Nord". În 1859, la Pesta, apare culegerea "Poezia populară. Colinde," culese și corese de A. M. Marienescu. Una dintre aceste colinde poartă titlul "Judecata păstorilor", fiind o variantă a Mioriței și se dovedește a fi similară cu textele care circulă în partea de nord-vest a Transilvaniei (Năsăud - Lăpuș). "Varianta Alecsandri" (versiunea baladă) este socotită o variantă virtuală, deoarece în această formulă și alcătuire textul nu
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
culegeri, studii, cărți sau publicații (reviste) socotite decisive în impulsionarea cercetărilor din domeniu. Aceste lucrări au impus direcții noi de interpretare, au emis ipoteze și teorii privind istoria și geneza Mioriței, au tratat într-un mod original atitudinea paradoxală a păstorului în fața morții sau, în unele cazuri, au indus antologii ample ale variantelor mioritice - acestea devenind o bază solidă pentru noi aserțiuni. Tema fatalismul mioritic se constituie într-un capitol decisiv al istoriei exegetice, însumând totodată răspunsurile semnificative la una dintre
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
în unele cazuri, au indus antologii ample ale variantelor mioritice - acestea devenind o bază solidă pentru noi aserțiuni. Tema fatalismul mioritic se constituie într-un capitol decisiv al istoriei exegetice, însumând totodată răspunsurile semnificative la una dintre întrebările fundamentale: de ce păstorul își acceptă soarta cu atâta seninătate?; de ce, în aceste condiții, Miorița s-a bucurat de „adeziunea” fără precedent a românilor practic din toate colțurile țării? „Cercetătorii de până acum s-au lăsat fascinați în primul rând de comportamentul ciobanului amenințat
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
bucurat de „adeziunea” fără precedent a românilor practic din toate colțurile țării? „Cercetătorii de până acum s-au lăsat fascinați în primul rând de comportamentul ciobanului amenințat cu uciderea; ei au căutat răspunsuri la întrebarea dacă felul în care reacționează păstorul în fața morții iminente reprezintă o dovadă de optimism sau pesimism? Dacă poporul român e un spirit resemnat sau unul luptător?”. Această istorie a interpretărilor, cu evidente conotații filosofice, e marcată de câteva puseuri acuzatoare urmate de fiecare dată de replici
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]