5,611 matches
-
o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de zăpadă spre acoperișurile de paie, smulgându-le într-un iureș smocuri compacte și folmoștoace, repezindu-le spre înălțimile înghețate ale unui Bărăgan mânios și răzvrătit. Șfichiuituri puternice directe și razante lovesc cele două geamuri ale camerei. La un moment dat, șuvoiul de zăpadă proiectat spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
deplină siguranță. Mă aflam sub protecția fratelui meu puternic și iubitor. Era minunat! Cât timp am stat ca deportați în Bărăgan, noi cei patru frați am dormit în același pat: Mircea și Lică își odihneau capetele pe aceeași pernă de paie, iar eu cu Sandu pe cealaltă. Dormeam picioare la picioare. Acum, când scriu aceste rânduri, fratele meu la spatele căruia m-am încălzit noapte de noapte șase ani de zile a plecat de aproape un an "pe drumul fără întoarcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în picioare -, se așezase frântă pe o legătură de tulpini de bumbac, iar lampa o pusese pe pământ în fața ei. Încerca să judece limpede și constructiv. Da. Casa era cuprinsă de nămeți și acoperită de zăpadă până la ultimul fir de pai al acoperișului. Ce mă fac, Doamne? Ce mă fac? Cum să-mi salvez copiii? Gândul i s-a oprit la Vasilică, la tatăl nostru. Vasilică, dragul meu, cum să procedez? Ce să fac? Mi-e foarte greu, Vasilică. Unde ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căpăcită cu o peliculă de gheață asemenea unui fagure de albine care obtura pătrunderea oxigenului în plămâni. Din fosele nazale ieșeau aburi care înghețau instantaneu, așa că procesul respiratoriu devenea, cu adevărat, un test de supraviețuire. Prin aerul înghețat, mănunchiuri de paie desprinse de pe acoperișurile caselor se învârtejeau haotic purtate sus, tot mai sus de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a ținut viscolul înfricoșător ce a pus la grea încercare voința și lupta pentru supraviețuire a deportaților, puși în fața unui fenomen meteorologic de o intensitate necunoscută lor. Ăsta-i crivățul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintr-o carieră de piatră. Apoi simțeam nevoia să bem apă. Dar lichidul vital se împuținase în mod alarmant așa că îl consumam cu maximă economie. Și venea seara, când, subnutriți și amețiți, ne căutam culcușurile în patul cu saltele de paie, iar noi, cei patru frați, ne lipeam strâns trupurile unul de altul în vederea obținerii unui plus de căldură într-o cameră ce se răcea tot mai mult, încât până dimineața în căldarea de apă se forma o pojghiță de gheață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uman semnifica acordarea calificativului maxim. Bravo băieți! E foarte bine ce faceți! Continuați! Iată că ajunseserăm din nou să putem diferenția momentele zilei: dimineață, prânz, seară și noapte. Și venea timpul culcării când, în același pat, pe aceeași saltea de paie, cei patru frați ne strângeam unul într-altul pentru a câștiga un plus de căldură într-o cameră cu temperatura sub zero grade, unde găseam dimineața apa din căldare înghețată. Eram bucuroși de ceea ce făcuserăm, dar atât de obosiți, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prețioasa noadă este în afara oricărui pericol. După un sumar dar atent control al părții amintite, răsuflând ușurată ca și cum ar fi supraviețuit unui seism de gradul nouă pe scara Richter, s-a întors, a ridicat pătura și a palpat salteaua de paie. Dar ce fel de saltea aveți, doamnă Rozalia? Dormim pe saltele de paie, doamnă Condor. Extraordinar! Nu-mi vine să cred că în secolul al XX-lea mai există asemenea monstruozități... Cu iluziile spulberate și speranțe nebuloase privind șansele oferirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
părții amintite, răsuflând ușurată ca și cum ar fi supraviețuit unui seism de gradul nouă pe scara Richter, s-a întors, a ridicat pătura și a palpat salteaua de paie. Dar ce fel de saltea aveți, doamnă Rozalia? Dormim pe saltele de paie, doamnă Condor. Extraordinar! Nu-mi vine să cred că în secolul al XX-lea mai există asemenea monstruozități... Cu iluziile spulberate și speranțe nebuloase privind șansele oferirii unui suport moale și călduț rotofeiului șezut al domniei sale, dezamăgită și descurajată, doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a corpului meu, considerată fiind nocivă și indezirabilă, în consecință neprimind undă verde în circuitul nutritiv. M-am ridicat într-un sfârșit, amețit, terminat și epuizat, făcând cale-ntoarsă de unde am plecat. M-am culcușit în patul nostru cu saltea de paie, căutând pe bâjbâite corpul fratelui meu Sandu, la spatele căruia mă încălzeam seară de seară. Dar nu l-am găsit. Nu era acolo. Și nu-l voi mai întâlni niciodată deoarece s-a rătăcit pe drumul fără întoarcere și nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care se manifestau independent de voința noastră: direcția și durata vântului și a precipitațiilor ca și intensitatea lor. Într-un cuvânt, ne găseam la cheremul total al forțelor naturii, fără a o putea stăpâni, îmblânzi ori dirija. Acoperișurile astea de paie grosolane, primitive, inestetice și ineficiente erau asemenea efectului placebo: doar ne dădea iluzia unei protecții reale. În fapt, paiele ne apărau de ploaie cu aceeași eficacitate precum o plasă de țânțari împotriva gerului năprasnic de la Polul Nord. Coboram cu atenție mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un cuvânt, ne găseam la cheremul total al forțelor naturii, fără a o putea stăpâni, îmblânzi ori dirija. Acoperișurile astea de paie grosolane, primitive, inestetice și ineficiente erau asemenea efectului placebo: doar ne dădea iluzia unei protecții reale. În fapt, paiele ne apărau de ploaie cu aceeași eficacitate precum o plasă de țânțari împotriva gerului năprasnic de la Polul Nord. Coboram cu atenție mare să nu calc în gol și să fac vreo nenorocire, și nici să ating cu lumânarea paiele, provocând un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
picături. Se umezea puțin câte puțin, mai mult, tot mai mult, se boboșca așa, ca pentru o naștere sadea, apoi expulza fătul sub forma unei picături de ploaie care străbătuse victorioasă toate obstacolele din hăt, înaltul cerului, prin acoperișul de paie, prin tavan, lățindu-se în cele din urmă într-o farfurie prozaică sub formă de lichid maroniu, murdar. Nu după mult timp, porțiunea respectivă din tavan se desprindea și cădea peste farfurie, umplând de terciuială și de apăraie țolicile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de moară. Era o altă lume, un alt peisaj, alt decor. Casele mai apropiate unele de altele, toate acoperite cu tablă, având forme și dimensiuni diferite, bucurându-se de avantajele extraordinare oferite de electricitate. La noi, la deportați, acoperișuri de paie și iluminatul cu lămpi sau lumânări. De ce, Doamne, de ce? Garduri de lemn cu porți de intrare în curte; vopsite, dichisite, aranjate după priceperea și gustul proprietarului. Femeile cu broboade negre legate după ceafă și bărbații cu căciuli cu garnitură, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
așeze? Unde să stăm? Eram cinci copii, mama și tata. Din păcate, tata încă nu găsise o căsuță pentru familia lui și pentru moment eram obligați să dormim în grajd cu iepele. Ziua stăteam pe-afară, iar noaptea pe niște paie lângă iepele bătrânului. Tata dormea afară, lângă zid, pe niște iarbă. Trebuie să vă spun că bătrânul era sărac de tot. Avea într-adevăr un hectar de pământ, însă fiind bolnav și înaintat în vârstă nu l-a mai putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adunați sub formă de piramidă, în timp ce cornul alb al semilunii prevestind înserarea se uita cu simpatie la grupul de copii fericiți că-și ajutau tatăl. "Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie. Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc... Pe unde ești tu, simplă bucurie, Ca mult iubind nimic să nu doresc?" (Serghei Esenin) Când tata oprea căruța goală între cele două rânduri de grămezi, reîncepea activitatea de încărcare până ce grămada lua sfârșit, iar pe arătura proaspătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce era necesar pentru aducerea pe lume a unui bebeluș. Lucrurile intraseră în linie dreaptă și acum asistată, încurajată și îmbărbătată de cele două femei se străduia să realizeze pasul hotărâtor. Striga și urla, înfigându-și degetele în salteaua de paie, mototolind și trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă era neliniștită: o pipăia, o palpa, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ușoară, s-a făcut transferul fătului din garsoniera întunecoasă a mamei în mâinile pricepute și experimentate ale bătrânei moașe, însoțit de primul semnal sonor emis de noul membru al familiei Aciocîrlănoaiei. Ua! Mama complet epuizată stătea inertă pe salteaua de paie, respirând cu greutate, încercând să-și revină după efortul depus. După clasica toaletare a nou-născutului prin incizia și legarea cordonului ombilical, coana moașă a ridicat omulețul în sus comunicându-i mamei radiind toată de o debordantă fericire ca și cum acesta ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru a-i pregăti mamei o supă caldă, să mai prindă puteri. Slujba se terminase și Mircea adusese cârdul de frățiori teafăr și nevătămat la "Villa rustica". În momentul când am intrat noi în cămăruță, mama, întinsă pe salteaua de paie, tocmai ațipise, încercând să recupereze din energia consumată la cea mai problematică naștere din câte avusese până atunci și care, literalmente, o sleiseră de puteri întocmai cum storci o rufă înainte de a o pune la uscat. Alături de mama se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lângă el pentru prima dată, în mod firesc și-a exprimat plăcerea, bucuria și dragostea spontană față de frățiorii lui mai mari. Uau, fraților, da' frumoși mai sunteți! Stăteam uimiți și ne uitam la minunea îmbrăcată în alb de pe salteaua de paie de lângă mama, neștiind și neexplicându-ne cum a apărut acolo? De când? De unde? Cine era? Coana moașă intuind că mirarea și disconfortul nostru sunt legate de întrebările de mai sus a tăiat Nodul Gordian dintr-o singură lovitură precum Alexandru Macedon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nostru. Tata suferea pe nedrept chinurile unei detenții neomenești, în timp ce mama lupta din răsputeri să supraviețuim într-o lume în care dragostea față de aproapele dispăruse. Ne-am apropiat și am făcut roată împrejurul fratelui care dormea liniștit pe salteaua de paie zâmbind îngerește spre noi parcă ne-ar fi spus: Știu că sunteți lângă mine, că mă iubiți din toată inima, că sunteți gata să vă dați viața pentru mine. Și eu vă iubesc mult, mult de tot. Sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
intens, cu pieptenele într-o mână și foarfeca în cealaltă, fiind o veritablă moară de cuvinte. Ceea ce-i unește sunt pasiunea pentru meserie și pasiunea pentru fumat. Sunt două locomotive umane. Toate obiectele din frizerie au căpătat o culoare galben pai, ca și foița țigării Gauloise. Chiar și plantele din vitrină sunt bolnave, parcă ar suferi de astm bronșic. Pe unul dintre pereți este expusă o diplomă, galbenă și ea. Nino a câștigat locul trei la un concurs de frizerie organizat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bolnavi, foarte mulți chiar, unii cu probleme grave, alții doar cu câteva zgârieturi. În mijlocul acestei omeniri amestecate, un cuplu atrage atenția. Ea este îmbrăcată cu o rochie albă de dantelă gen 1900, el cu costum, papillon, baston și pălărie de paie. Numai că el are și un ochi avariat, înecat într-un imens bandaj alb, ca un cocon uriaș de fluture plasat aiurea pe obrazul său. Actori care au avut un accident în timpul filmărilor? Membrii comunității Amish, așa cum mi-a sugerat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu plase de sfoară și sacoșe din doc; verișoara Lucri trambala mereu, nu înțelegea nimeni de ce, două valize grele între Timișoara și Beiuș; vecinele de pe Ion Vasi, Tantiarsici și Oberneni, se întorceau vinerea de la piață încovoiate de niște coșuri din pai împletit; doamna Türbach și fetele Klein cărau și ele plase de sfoară cu mânere rotunde de lemn, adică țechere sau nețuri, dar uneori le mai atârnau de ghidonul bicicletelor Diamant; Pipoștante, profesoara de pian de la colț, abia târa un cărucior
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vorbește, mai spune, îmi place cum gândești. Dacă însă îi spui un aspect mai puțin plăcut, acesta va strâmba din nas și...te va ține minte! În general oamenii preferă o minciună frumoasă, decât un adevăr mai neplăcut. -,,De ce vezi paiul din ochiul altuia și nu vezi bârna din ochii tăi ? ” Vedem și astăzi peste tot cum oamenii în ignoranța lor tind să-i judece, să vadă păcatele altora, fără să înțeleagă cine sunt ei înșiși în realitate și câte păcate
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]