9,678 matches
-
Majestatea Sa, împărăteasa Nuharoo, opt lingouri din aur și argint, opt ruyi purtătoare de noroc, patru bani de aur și argint, patru pături din bumbac pentru iarnă, patru cuverturi și cearșafuri din bumbac, patru haine de iarnă, patru perechi de pantaloni, patru perechi de șosete și două perne! Restul oaspeților se prezintă cu darurile potrivit rangului și vârstei. Cadourile sunt mai mult sau mai puțin asemănătoare, cu excepția cantității și calității. Nimeni nu trebuie să dea mai mult decât perechea imperială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
regizorului și directorului teatrului. Actorii sânt îmbrăcați ca acasă, în moda timpului nostru, chiar daca e vorba de împărați sau mișei (mișeii apar desculți, ca să li se vadă mișelia din cap 122 până în picioare), iar un tânăr nobil e îmbrăcat în pantalon de văcar american cu o cămașă neagră străvezie, care să sugereze toată ticăloșia neagră a personajului. Va să zică nu renunțăm nici la decor, nici la costumație, ci le dăm alt înțeles. Care? Nu se înțelege bine. Răspunsul ar fi, jucăm totul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
prea credeam, de astă dată am mâncat bine și starea aceea de slăbiciune mi-a trecut. Am plecat la școală. Curtea era imensă, plină de copii și de părinții lor. Vederea mocanilor cu pălăriuțele acelea ca niște ceaunuri și cu pantalonii de aba albă strânși pe picioare m-a înveselit și am uitat că fusesem aseară bolnav. Tatăl meu însă era din nou îngrijorat: se adeverea ceea ce auzise, în timp ce el mai crezuse poate că n-o fi adevărat, și că n-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ateliere să-i vadă și să stea de vorbă cu cei noi. Că de pe unde sînteți, c-o fi, c-o păți. În acest timp un domn corect îmbrăcat, dar nu prea îngrijit, nu prea tânăr și parcă neras, cu pantalonii burlan, puțin adus de șale, se apropie tiptil ieșind de undeva și când ajunse în spatele celor care părăsiseră lucrul îi cârpi năprasnic după ceafă și făcu același lucru cu picioarele trântind vreo doi-trei din ei la pământ, care se duseră
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și păreau toți tineri, iar femeile, datorită halatelor lor multicolore, păreau toate fete. Cuvântul halat sună însă nepotrivit, trebuie precizat că era vorba de un vestmânt închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cunoștea nu numai franceză și germană, ci o mulțime de alte lucruri, de pildă, filozofie. Amic cu Bachus, pensionarul era plin de înțelepciune ca un butoi. Umbla c-o pălărie spartă și își călca încălțămintea pe ștaif. Urzeala roasă a pantalonilor de velur era băgată în niște ciorapi vrîstați. Mă luase în primire nu ca pe unul ce trebuia îndopat cu franțuzească, ci mai degrabă ca un auditor al filosofiilor sale. - Păpușoiule, hohotea el cu gura largă în care, între doi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la gară. Trecuse însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare fără sobă, cu ușa trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul gros pe buric. Abia cînd am început să simt în pantaloni foiala am înțeles ce se întîmpla acolo. Răspicat, am dat omului bună ziua. Dînsul ridică surprins privirea, nu atât jenată cît plină de spaimă. - Să trăiți! răcni el prompt, sărind în sus cu sprinteneală. Un crac îi lunecă de-a lungul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
alert în împlinirea datoriei. - De paisp’ce ani de cînd sînt goarză comunală o dată nu m-a pus și pe mine la premă, minți dînsul cu năduf. Numai pingele cîte-am rupt. Ce-i drept, bocancii lui Niță din care, peste pantalonii vătuiți, ieșeau niște șosete albe, erau cam scîlciați. - Da’ cară lemne toată iarna... Da’ fă focul în berouri... Mătură... împarte cității în comună... Nimeni nu crede ce pîne este asta, oftă Niță plin de compasiune pentru sine. Intrarea pe poarta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
concetățenilor, fapt care îi procura o plăcere vie. Se răzbuna pe toți cei ce-l minimalizaseră cîndva. * În ciuda aparenței tinerești, bărbătoasă și înaltă, cu o cunună groasă de cozi castanii pe cap, directoarea Aneta Gărgăun purat la școală bluză și pantaloni de trening peste care trăgea o fustă „bliomarină”. Cam grosolane, trăsăturile sale nu erau urîte. Tot satul știa că atrăseseră atenția unui instructor de la raion. Părăsită de soț, viața ei sentimentală părea patronată de patima urii. La școala din Dobrina
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de soț, viața ei sentimentală părea patronată de patima urii. La școala din Dobrina moda feminină trecea printr-o fază de tranziție. Eleganța era arbitrată de directoare, care impunea învățătoarelor respect. Se recunoștea, în treningul și fusta sa trasă peste pantaloni, o nostalgie după uniforma de normalistă pe care o purtase în partea cea mai idilică a vieții sale. Celelalte învățătoare aveau pe dedesubt o flanea mai groasă. Ronțăind de zor semințe, acestea, tinere gospodine, sporovăiau toată vremea despre mîncare și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dric cocoțat pe trei roți de căruță și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta era ținută pe picioare de funiile înnodate cu fel de fel de flenduri colorate. Cu picioarele atîrnînd pînă la pămînt, în pantalonii legați de gleznă cu sfoară și labele goale băgate în gumari, Gărgăun pleca la treabă. Odată așezat pe dric, bătrînul începea să învîrtă năpraznic o joardă care se abătea fără milă asupra bietei lighioane. Dopată în acest mod, mîrțoaga o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rafturile prăvăliilor sunt pline cu de toate și nu are cine le cumpăra. Asta am zis-o așa, că prea te dai mare liberal, faci pe intelectualul politician și tu n-ai bani să-ți cumperi ață ca să-ți cârpești pantalonii-n tur. Mă-ntorc. Abia apucai să te amețești nițel dintr-o vadră care era jumătate spumă, dar pe care dăduseși cât pe douăzeci de halbe. Dar cui Îi păsa? Cârciumarul era cel mai Îndrăgit și cel mai urât om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dezbrăcat ca să stea la soare pe cearceafuri și să se bălăcească În Dunăre.” „În curu’ gol?” „E, În curu’ gol! Bou mai ești... În chiloți și sutien. Ele le zic costume de baie. Da’ cum dracu’ vine asta? Costum Înseamnă pantaloni, haină, cămașă albă, cravată și pantofi negri - nu peticele alea colorate din țesătură de plastic ca să se zvânte apa mai repede.” „Te-ai uitat la ele? Cum erau? Care ți-a plăcut? Ți s-a sculat? Hai, bă, ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
râse de unul singur: „Pișatu’ fără bășină e ca nunta fără lăutari!”. Vocea Îi creștea, ca și veselia: „... ca femeia nebătută, ca moara neferecată!”. Sergentul belise ochii. Lică se Întoarse spre el: „Ba n-o să ne faci nimica!”. Își scoase pantalonul și rămase În niște chiloți negri. „Ce poți să Îmi faci tu mie? Acuma mă bag În apă să mă răcoresc. Să vedem: ce-mi faci?” „Te-mpușc!” amenință Sergentul, cu jumătate de gură. „Împușcă-te pe tine, nu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cămășilor totdeauna frumos colorate. Tot acolo, În casa parohială, am Îndurat și prima mare umilință În dragoste. Pe cea de-a treia fiică de Împărat o vizita și o curta un nene inginer dintr-un sat vecin. Venea Îmbrăcat Îngrijit - pantalon cu dungă și cămașă albastră -, mirosea frumos a apă de colonie și-mi venea să-l omor. Avea și chelie urâtul pământului și-și pusese În gând s-o ia de nevastă pe educatoarea noastră. Chiar ea ni-l prezentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru pictor, pe care, vezi Doamne, Îl considera rubedenie și n-ar fi Îndrăznit să-l jignească cu bani. Lumea se Încinsese la pahare și pe mine mă bătea la cap, crezându-se și el intelectual, pentru că purta pantofi și pantaloni cu dungă, unul al lui Câinaru. Pe tată-său, de fapt, Îl chemase Cojocaru și chiar cu asta Își câștiga bănuțul: cosea oamenilor cojoace frumos Împodobite, de miel, ori dulame cu față de postav și căptușeală din piei de oaie. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu gândurile astea Îl Încurcau cel mai tare. Când Îi venise rândul să intre la fete, pășise cam cu șovăială În baracă. Cel care icnea și zgâlțâia patul celălalt nu apucase să-și dezbrace decât un picior, așa că jumătate de pantalon se bâțâia peste margine și se Înmuiase În ligheanul cu apă de clătit. Aproape că Îi venise să se lase păgubaș. Fata care Îl aștepta Întinsese mâna și-i luase prosopul. Îl așternuse peste cearceaful boțit. Se așezase pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trăgea picioare În obloanele de lemn, Îl Înjura de mă-sa pe Hristu și-l făcea neisprăvit. Ăsta, trântit În paie, se interesa, așa, aproape Îngrijorat: „Oiță, nene, ia verifică tu și vezi cam cât de tare ți-ai umplut pantalonii? Să-ți spun pe-a dreaptă, cam vine miros urât de-afară. Dacă ești drăguț, fii bun și du-te să dai șuturi mai spre curul mașinii, că suntem aici o grămadă de persoane sensibile și ne muți nasurile din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-l necăjească strigându-i „Daie, Daie, cur de paie!”. În prima seară la internatul școlii de meserii, elevii mai mari tăbărâseră pe el, Îl țintuiseră cu fața În jos. De spaimă nu putea nici să urle. Când Îi dăduseră pantalonii jos, Începuse să se zbată și să clatine mușuroiul de haidamaci din spinare. Îi puseseră un prosop pe buci și unul dintre ei mușcase cu sălbăticie. Zăcuse, aiurise din pricina fierbințelii, locul mușcăturii se umflase și scotea puroi de sub piele. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de dinainte.” Astea ar fi cele povestite de Foiște. Zic unii, Însă, că a doua zi dimineață omul Securității ieșise din birou cu ochii tulburi. Era ciufulit, Îi crescuse barba, cravata Îi atârna Într-o parte de gulerul cămășii descheiate. Pantalonul făcuse câte patru-cinci dungi pe crac, pantofilor le atârnau șireturile, din servieta Închisă prost se zăreau capete mototolite de foi de scris. Nici milițienii, nici cei de la Armată n-au primit nimic de la agentul răvășit. Au evaluat daunele așa cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chefuleț cu sergentul major. Ascultau plăci cu muzică de petrecere, jucau table, mâncau carne confiscată și beau vin alb. Soldatul strigase la poartă și Împinsese țeava armei printre Înfloriturile din fier forjat. Când cel chemat apăruse, cu cămașa afară din pantaloni și târșâind papucii, soldatul, fiul Tușii, Îi golise În piept toate gloanțele din Încărcător. Aruncase, apoi, arma și așteptase, liniștit, să fie arestat. Mulți zic că dacă ar fi trecut Întâi pe la mamă-sa, ar fi scăpat cu un an-doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreme, nu se despărțea. Cred că dormea cu ele. Când părinții lui au fost nași la o nuntă, el, nașul mic, era Îmbrăcat cam așa În timp ce pășea În fruntea alaiului: cămașă albă cu mânecă scurtă, cravată de pionier la gât, pantaloni cafenii din stofă, călcați cu grijă, și ghetele cu crampoane În picioare. Aluneca pe pietre la fiecare pas și parcă tot călca În bobote. Se chinuia, Însă, să se țină drept, să se arate Îngâmfat de calitatea lui de naș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cui voia să-și vadă odrasla mai răsărită prin cataloage. Oamenii Îi arătau Încredere, că părea hotărât și pus pe treabă: avea privirea Întunecată, sprâncenele Încruntate și cu o cută Între ele, vorba cumpănită și apăsată, pantofii văscuiți, dungă la pantalon, cuvinte alese, ce să mai una-alta - om dintr-o bucată, domnule! Azi așa, mâine așa, prin odăița În care ședea cu chirie se perindau o grămadă de copii și, am băgat eu de seamă după un timp, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]