13,778 matches
-
și Africa. Grigorie a înțeles că, ieșind de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii pînă atunci, ci spre Occident, fiind primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ales cu cei ai francilor. în mediul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. în 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britannia, locuită încă de anglii păgîni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie poate fi criticată astăzi, deoarece papa a făcut poate prea multe concesii, a atenuat prea mult opoziția dintre idolatrie și catolicism, stimulînd implicit persistența anumitor obiceiuri păgîne, mai ales în domeniul dreptului familial. Acest fapt contrastează cu duritatea cu care i-a tratat pe păgînii aflați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca o normă pentru sine și pentru oricine și-ar asuma această sarcină dificilă, arătînd cum trebuie păstorite sufletele altora și cum să-ți rostuiești viața după Evanghelie. Opera nu este foarte profundă și e sub valoarea celorlalte scrieri ale papei. E un lung tratat sub formă de epistolă, adresată lui Ioan, episcop de Ravenna, care îi reproșase lui Grigorie că încercase să refuze funcția de episcop al Romei. Situația e similară cu aceea în care se găsise Grigorie de Nazianz
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
latin, și apoi chiar în arabă și în saxonă, astfel încît în Orientul grecesc Grigorie este supranumit și astăzi „Dialogul”. c) Temele meditației gregoriene Așa cum s-a putut vedea din această rapidă trecere în revistă a activității și operei marelui papă, Grigorie a îmbinat angajamentul practic, orientat spre binele Bisericii, cu preocuparea pentru ascetism, prezentă în toate scrierile sale. în consecință, Grigorie nu este important pentru gîndirea sa solid și rațional organizată (o „teologie”, s-ar putea spune), ci mai mult
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
așadar cel mai prestigios episcop din regatul burgunzilor, care erau încă arieni; a fost permanent în conflict cu Gundobald, regele acestora, și a reușit să-l convertească la catolicism pe urmașul la tron, Sigismund, menținînd tot timpul strînse raporturi cu papa. A condus un sinod local organizat în Gallia care, în 517, a consfințit convertirea burgunzilor. A murit la puțin timp după aceea, în 518. a) Epistolarul Așa cum era obiceiul în epoca precedentă, Avitus s-a dedicat genului epistolar și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Faustus din Riez; cîteva îi sînt trimise prietenului său, principelui Sigismund, pe care chiar Avitus îl convertise; altele îi sînt adresate împăratului din Orient, Anastasius I, sau regelui francilor, Clovis, ori senatorilor din Roma cu ocazia alegerii, în 501, a papei Symmachus, căruia Avitus îi acordă sprijinul său (cf. poziția lui Ennodius în această problemă, p. 000). Stilul epistolar al lui Avitus este declamator, căutat și prețios, asemănător cu cel al omiliilor sale, dintre care trei ne-au parvenit în totalitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ostrogoților i-a fost ostil lui Cezar: l-a chemat la Ravenna, unde a fost nevoit să respingă anumite acuzații, însă a reușit să-l convingă pe rege de nevinovăția sa și, în schimb, a obținut mari onoruri. în 514, papa Symmachus l-a numit primat al Galliilor și al Spaniei, iar el a participat la numeroase sinoade locale care au avut o importanță majoră pe plan dogmatic (de exemplu, s-a ajuns la condamnarea așa-numitului semipelagianism în cadrul sinodului de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au avut o importanță majoră pe plan dogmatic (de exemplu, s-a ajuns la condamnarea așa-numitului semipelagianism în cadrul sinodului de la Orange). Nu au lipsit însă momentele de tensiune, atît în raporturile cu regele francilor, cît și în raporturile cu papii. Cezar a murit la Arles, în mănăstirea fondată de el, în 542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Gallia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
menționată, și o a treia cu sfaturi pentru o altă stareță. Cunoaștem și o Scrisoare către călugări, despre umilință (Epistula de humilitate ad monachos), o scurtă epistolă adresată lui Ruricius de Limoges, din 506, și o alta, la fel de scurtă, trimisă papei Symmachus, din 513. Epistolarul lui Cezar e lipsit de orice însemnătate particulară. c) Omiliile însă operele sale cele mai vestite și mai importante sînt Omiliile (Sermones), printre cele autentice amestecîndu-se și multe false, cum se întîmpla de obicei în cazul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vizigoților. El a fost sufletul conciliului din Toledo care a consfințit trecerea lor la catolicism ca urmare a convertirii regelui Reccared, în 589. Leandru fusese în 582 și la Constantinopol, unde îl cunoscuse pe Grigorie, care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel Mare găsim și unele adresate lui Leandru, căruia i-a dedicat și tratatul Despre morală în Iov. Leandru a scris și cîteva opere împotriva arienilor, însă pînă astăzi s-a păstrat doar un tratat, cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
păstrarea unor bune raporturi cu puternicii călugări, i-a liniștit cu promisiunea că îl va condamna pe Origen și origenismul. în biserica monahilor din deșertul Nitria, Teofil a organizat un sinod unde s-a consfințit condamnarea lui Origen, cu aprobarea papei Anastasius. în același timp, a început să-l persecute pe Isidor, vechiul său candidat la scaunul din Constantinopol, pentru că i se părea că devenise prea independent, și mai ales pe cei patru frați (porecliți și „frații cei lungi” din cauza staturii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
organizat în septembrie 403 sinodul de la Stejar (după numele orașului de lîngă Calcedonia unde s-a desfășurat) cînd Hrisostomul a fost condamnat, fiind imediat exilat de către împărat. Rechemat în urma unei revolte populare, peste puțin timp Ioan a fost exilat definitiv; papa a intervenit în favoarea lui, însă fără succes, ceea ce a provocat o ruptură de mai mulți ani între Roma, pe de o parte, și Alexandria și Constantinopol pe de altă parte. în interior, Teofil a combătut fără milă cultele elenistice și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mișcarea abilă a lui Chiril îl punea automat în postura de acuzat. Antiohienii au deschis în sfîrșit ochii și i-au luat apărarea lui Nestorie, dar era prea tîrziu. Atît delegația orientală, condusă de Ioan de Antiohia, cît și legații papei întîrziau să ajungă la Efes; cînd Chiril a fost sigur că prima delegație era pe cale să sosească, folosindu-se de un pretext, a deschis lucrările conciliului la 22 iunie, în ciuda protestelor contelui Candidianos, reprezentantul împăratului, care ar fi trebuit să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întocmit de Chiril (informație pe care E. Schwartz o pusese la îndoială), chiar dacă Dionisie a văzut și o elaborare ulterioară a acestuia, care conținea anii 437-531. Falsificări ulterioare sînt în schimb un Prolog la calculul Paștilui și o Epistolă către papa Leon dedicată aceluiași subiect, amîndouă în latină (scrisorile 86 și 87 ale lui Chiril). Bibliografie. O ediție critică a epistolelor sărbătorești în curs de apariție sub îngrijirea lui P. Évieux, cu o importantă introducere generală, traducere franceză, introduceri și note
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care se unește divinul cu umanul în Cristos. Apoi, într-o primă epistolă adresată lui Nestorie (Epist. 2; ACO I, 1, 1, pp. 23-25), scrisă în vara aceluiași an, cu prefăcută cordialitate și blîndețe, Chiril spune că a primit din partea papei Celestin sarcina de a verifica temeiul informațiilor privitoare la ceea ce propovăduiește Nestorie, informații care (trimise, firește, chiar de Chiril) provocaseră un mare scandal la Roma. în reacția hotărîtă a lui Nestorie (Epist. 3; ACO I, 1, 1, p. 25), Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sub numele lui Ioan Hrisostomul) și publicate de F. Nau. Fr. Loofs publică zece scrisori complete ale lui Nestorie și fragmente din alte cinci. în documentele de la Efes, în greacă și latină, s-au păstrat două scrisori din 429, adresate papei Celestin, unde Nestorie protestează împotriva ideii că în Cristos cele două naturi sînt indistincte și, în prima, contra atributului Theotokos; apoi două epistole către Chiril, dintre care prima este un răspuns la prima scrisoare a lui Chiril către Nestorie (din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să se supună măsurilor luate împotriva lui. în traducere siriacă s-a păstrat o scrisoare a lui Nestorie către locuitorii orașului Constantinopol, scrisă către sfîrșitul vieții sale, în care acesta declară că e de acord cu condamnarea lui Eutihie de către papa Leon în Tomus ad Flavianum, apără corectitudinea propriilor opinii și își exprimă dorința de a participa la un conciliu unde să fie reabilitat. Considerată un fals de către Loofs și de către predecesorii săi, această epistolă trebuie considerată autentică după publicarea Cărții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spus, în teologia lui Chiril. în ce privește adevărata Carte a lui Heraclid, aici Nestorie vrea să demonstreze, reluînd întreaga dezbatere din anii precedenți, că propria sa cristologie n-a fost niciodată în contradicție cu cea formulată acum în Tomul scris de papa Leon. Confruntarea sa cu Chiril se concentrează în special asupra strădaniei de a defini ce anume constituie unitatea subiectului în Cristos; potrivit lui Chiril, aceasta e asigurată de unica physis, pentru el sinonimă cu hypostasis. însă „singura physis a Logosului întrupată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
luat apărarea lui Eutihie, fiind vorba, fără îndoială, de o acțiune concertată a celor doi și a lui Chrysaphios pentru a lovi atît Antiohia, cît și persoana lui Flavian, iar împăratul a convocat un sinod la Efes în august 449. Papa Leon cel Mare, care primise de la Flavian dosarul procesului lui Eutihie, a trimis la sinod trei legați și o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (cf. p. 000), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la sinod trei legați și o declarație doctrinală, Tomul către Flavian (cf. p. 000), prin care confirma teza distincției dintre cele două naturi în Cristos după unire. însă sinodul de la Efes din 449, controlat de Dioscor, în ciuda protestelor legaților romani (papa Leon a definit apoi sinodul drept o „tîlhărie”), l-a reabilitat pe Eutihie, l-a depus și l-a demis pe Flavian, care a murit la puțin timp după aceea, nu fără a fi lansat un apel către Leon, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arian, a convocat un conciliu general, în ciuda opoziției lui Leon (care a ajuns însă la cunoștința lui Marcian după convocare), care prefera ca episcopii să subscrie Tomul în mod individual și invoca situația părții occidentale a imperiului, devastată de Attila. Papa ar fi preferat să convoace conciliul la o dată ulterioară și dorea ca participanții să nu se ocupe de doctrină, ci de reintegrarea episcopilor exilați în 449. Conciliul, convocat întîi la Niceea pentru 1 septembrie 451 și transferat apoi la Calcedon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condamnarea lui Nestorie. A aprobat treizeci de canoane, dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani nu erau prezenți) consfințea primatul patriarhatului de Constantinopol imediat după episcopatul roman. Acest fapt a întîrziat ratificarea de către papă a hotărîrilor conciliului, inclusiv a formulei dogmatice; ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot ceea ce contrazicea canoanele de la Niceea (adică, potrivit Romei, în special canonul 28), dar s-a făcut după ce adversarii formulei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
gîndit în mod diferit și chema la unire în jurul crezului de la Niceea. Așa cum se întîmplă adesea cu compromisurile, Henotikon-ul i-a nemulțumit pe cei mai aprigi susținători ai partidelor aflate în conflict și a supărat și Roma unde, în 484, papa Felix al III-lea i-a excomunicat pe împărat și pe Acaciu (care, fără să-l consulte, formase o comuniune de credință cu monofiziții), provocînd o schismă care avea să dureze pînă în 518, cînd împăratul Iustin I avea să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al doisprezecelea anatematism al lui Chiril și fusese răspîndită în Orient de Proclus din Constantinopol, apoi însușită de anticalcedonieni și reluată în Henotikon. Sciții n-au reușit însă să obțină recunoașterea caracterului ortodox al acestei formule nici la Roma, de către papă (unde au fost susținuți totuși de compatriotul lor Dionisie cel Mic, cf. p. 000), nici la Constantinopol, de către împărat și de către rivalii lor, călugării din mănăstirea Acemetilor, calcedonieni intransigenți. Totuși, formula s-a bucurat din nou de succes atunci cînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
activitate teologică în acest sens (pp. 000-000). Proiectul său de recucerire a Occidentului căzut în mîinile barbarilor, concretizat în lungi și sîngeroase războaie pentru recuperarea Italiei și a Africii, presupunea respectarea hotărîrilor de la Calcedon, pentru a nu-l supăra pe papă; în același timp, energica sa soție Teodora (care i-a salvat domnia cînd la Constantinopol a izbucnit, în 532, răscoala „Nika”) exercita o influență puternică și îi simpatiza pe monofiziți. După eșecul total al conferinței convocate de împărat, la care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]