4,141 matches
-
Angoasa metafizică, în care individul își pune problema existenței și a sensului său. A. Littré vorbește despre trei stadii reprezentate prin neliniște, anxietate, angoasă. Această problemă a angoasei metafizice a fost un subiect tratat de numeroși filozofi (Sf. Augustin, B. Pascal, S. Kierkegaard, M. Heidegger, J.P. Sartre, K. Jaspers, G. Marcel). b) Angoasa nevrotică este manifestarea unui libidou refulat de Eu. În cazul acesta Eul apare „bolnav” în raporturile sale cu lumea, dar și față de sine însuși. c) Angoasa salutară este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
imposibil. E o experiență care denunță cu claritate una din caracteristicile esențiale ale viziunii moderne asupra lumii. În acest sens, demersul filosofului André Comte-Sponville42 e grăitor. Voind să ajute omul modern să-și înțeleagă lumea, îl ia drept reper pe Pascal 43 (Pensées) și explică faptul că cea mai mare greșeală a gîndirii este să confunzi totul. El distinge patru mari ordini, valabile în orice societate umană și pentru orice individ: ordinea pe care o numește tehnico-științifică (care include economia), ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lectură" pe care o propune André Comte-Sponville nu reprezintă, oare, felul în care vedem noi lumea, în mod spontan și natural, felul cum vorbim despre ea? Fiecare dintre noi nu distinge, oare, cu naturalețe, fără să-l fi citit pe Pascal, între economie, politică, știință și religie? Distincțiile pot fi și mai subtile (putem distinge spre exemplu, știința, tehnologia, politica, economia, arta, cultura, religia, morala etc.), numele pot varia, dar e vorba de același mod de a concepe și de a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
It's life, it's people." 41 Rituels de guérison chez les Navajo, Donald Sandner, éditions du Rocher ("Nuage rouge"), 1996. 42 André Comte-Sponville, "Capitalismul este moral?", in Valeur et vérité, PUF, ("Perspectives critiques"), 1994, pp. 207-226. 43 În Cugetări, Pascal scrie: "Inima are rațiunile ei, rațiunea pe ale sale, care merg pe principiu și demonstrație (...). Nu demonstrăm că trebuie să fim iubiți expunînd cauzele iubirii. Ar fi ridicol." 44 Jack London, Les Enfants du froid, Phébus ("Libretto"), 1999, pp. 98-122
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la bloc, fie că erau la case (interviu, DV, 31.VII-6.VIII-2008). Ocazional, construcția apare cu elipsa celui de al doilea că: (65) Fie că promovează pachete de produse, fie un singur produs, prețurile afișate de retaileri în perioada sărbatorilor pascale sunt cu pâna la 35% mai mici decât înainte ("Cotidianul", 2008). 5.3.2. Puțin folosită, dar făcând parte din aceeași familie a disjuncției exhaustive de condiționale, este structura eliptică că... sau (că de tip condițional, supus unei coordonări disjunctive
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
mod extrem, împănată cu glume de calitate îndoielnică, întovărășite de un zâmbet glacială Ca și cum aceste glume și trivialități ar fi fost singura lui supapă de siguranță în fața tensiunii cauzate de o dedicare ideilor abstracte care îl consuma pe deplin.“ Fania Pascal, profesoara lui de rusă câțiva ani mai târziu, își amintește: „În expresia lui era ceva sever, ceva care respingea, îndreptată nu numai împotriva altora, ci și împotriva lui însușiă «Trufie satanică» am numit eu acel ceva, exagerând ca de obicei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și s-a calificat ca mecanic la o firmă din Cambridge. De unde venea această capacitate de a fascina pe care au resimțit-o nu numai Drury și Skinner, ci și toți cei care l-au cunoscut îndeaproape pe Wittgenstein? Fania Pascal oferă următoarea explicație: „El nu se vedea niciodată cu O VIAȚĂ DE EROU? 69 ochii altora și nu recunoștea standarde în afara celor proprii. Venerația cu care îl întâmpinau mulți dintre cei care îl cunoșteau își avea originea în libertatea lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
căror integritate o aprecia în mod deosebit, să nu-l vadă mai bun decât este. A revenit la exerciții menite „să dărâme edificiul trufiei sale“ în anul 1937. Atunci va cere unora dintre prietenii săi, lui Drury, lui Moore, Faniei Pascal, întrevederi pentru a le povesti ceea ce aprecia că sunt faptele cele mai rușinoase din viața lui. Îi scrie în acest sens și lui Engelmann, care trăia acum în Israel. Mai înainte, vizitase satul Otterthal, ultima stație a carierei sale de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lui. Îi scrie în acest sens și lui Engelmann, care trăia acum în Israel. Mai înainte, vizitase satul Otterthal, ultima stație a carierei sale de învățător, pentru a prezenta scuze unora dintre foștii săi elevi pe care îi bruscase. Fania Pascal a lăsat însemnări despre discuția pe care au avut-o cu acest prilej. O VIAȚĂ DE EROU? 73 Wittgenstein a insistat asupra a două puncte. Mai întâi, că a lăsat nedezmințite zvonuri care circulau la Cambridge despre înrudirea familiei sale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a constituit un șoc. Moartea neașteptată a lui Skinner i-a produs mari remușcări. Era conștient că nu s-a purtat bine cu el în ultimii ani, că nu a răspuns cum se cuvine iubirii și fidelității sale.102 Fania Pascal își aducea aminte că, la înmormântare, membrii familiei lui Skinner, care îl socoteau vinovat pentru distrugerea carierei academice a acestuia și chiar pentru moartea lui, nu i-au adresat lui Wittgenstein nici un cuvânt. Cu ceilalți, care erau de față, s-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi luptat cu diavolul. Timp de 36 de ore, el nu mâncase nimic deoarece bucătarul și servitoarea au fugit după accesul lui de furie. Un asemenea om ai datoria să fii!“ (Citat după R. Monk, op. cit., p. 62.) 15 Fania Pascal, care i-a dat lecții de rusă la Cambridge, povestește o discuție pe care au avut-o în vara anului 1937. Wittgenstein voia să relateze unor persoane, a căror integritate morală o aprecia, fapte din viața lui pe care le
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care acum nu îmi mai amintesc. La un moment dat mi-a scăpat exclamația: «Despre ce este vorba? Vreți oare să fiți perfect?» Atunci, el s-a îndreptat mândru și mi-a spus: Firește că vreau să fiu perfect.»“ (Fania Pascal, Meine Erinnerungen an Wittgenstein, în (Hg.) R. Rhees, op. cit., pp. 67-68.) 16 Vezi R. Monk, op. cit., p. 74. 17 Negăsind un tren, la o oră potrivită, pentru o excursie la mare, pe care voia s-o facă cu prieteni din
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein in Cambridge 1949-1951: „Some Personal Recollections“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 128. 63 Citat după R. Monk, op. cit., p. 292. 64 Frances Partridge, „Memories of Ludwig Wittgenstein“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 2, p. 287, și Fania Pascal, „Wittgenstein: A Personal Memoir“, în op. cit., p. 226. 65 L. Wittgenstein, Însemnări postume 1914 1951, p. 45. 66 Wittgenstein le spunea prietenilor săi că un bun roman polițist i se pare mult mai interesant decât un articol din venerabila revistă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
manuscrisele la care lucra: „În cazul în care aș muri înainte de încheierea sau publicarea acestei cărți, notele mele vor trebui publicate fragmentar sub titlul «Observații filozofice», cu dedicația «Lui Francis Skinner».“ (Citat după R. Monk, op. cit., p. 354.) 86 Fania Pascal, în op. cit., p. 81. 110 GÂNDITORUL SINGURATIC 87 John King, „Erinnerungen an Wittgenstein“, în Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, pp. 115-116. Împrejurările în care Wittgenstein folosea această exprimare indică sensul pe care i-l dădea: suntem aici pentru a ne
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ceea ce este problematic. Că viața este problematică înseamnă că viața nu se potrivește în forma vieții. Trebuie atunci să schimbi viața și s-o potrivești în această formă, căci atunci problematicul dispare.“ (L. Wittgenstein, Însemnări postume, p. 62.) 93 Fania Pascal a reacționat spunându-i că cel care se autobiciuiește în acest fel pare să fie motivat de o aspirație nerealistă spre perfecțiune. Engelmann i-a răspuns lui Wittgenstein, în iunie 1937: „Cred că înțeleg întreaga însemnătate a învinuirilor pe care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
despre a cărui muncă, bunătate a inimii și înzestrare nu mai este cunoscut decât ceea ce a rămas în amintirea celor care au avut marele noroc de a-l fi cunoscut.“ (Citat după M. Drury, op. cit., p. 203.) 103 Vezi Fania Pascal, op. cit., p. 53. Șocul pe care l-a suferit i-a accentuat lui Wittgenstein viziunea pesimistă asupra vieții, ca și proasta părere despre sine. La 28 decembrie 1941, scurt timp după eveniment, își nota: „Mă gândesc mult la Francis, nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
p. 94.) 29 Citat după R. Monk, Bertrand Russellă, p. 245. 30 Ibidem, pp. 260-261. 31 Vezi M. O’C. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în (Hg.) R. Rhees, Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, Suhrkamp Verlag, 1992, p. 164. 32 Fania Pascal, „Meine Erinnerungen an Wittgenstein“, în (Hg.) R. Rhees, op. cit., p. 48. 33 Apud R. Monk, Wittgensteină, p. 231. 34 Vezi M. O’C Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în op. cit., p. 166. 35 Vezi R. Rhees, „Postscript,“ în (ed.) F. A. Flowers
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Virgiliu Monda). Se reproduc sonete din placheta Frontul roșu de A. Steuerman-Rodion, de la a cărui moarte se împliniseră doi ani. Proză semnează Ionel Teodoreanu (câteva miniaturi „pentru Lili” - Corbii, Puricele, Vrăbiile, Albinele ș.a. -, sub titlul generic Privind iarna), Ioan Slavici (Pascal, săracul, nuvelă), Ion Pas (Răvaș..., schiță), I. Peltz (Fericiri), Eugen Relgis (Parabola omului de azi, Pe muntele vieții, proză poematică), C.R. Ghiulea (Oișie Haham în război, nuvelă). Publică eseuri Ioan Slavici (Umanitarism rațional, în care pledează pentru găsirea obârșiei umanitarismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
de comunicare eficientă devine un scop aproape iluzoriu. Oricum, nu vom rămâne cantonați într-un discurs teoretic strict ci, ori de câte ori va fi posibil, vom "converti" problematica teoretică în instrumente ale comunicării eficiente. În spiritul spuselor filozofului și matematicianului francez Blaise Pascal (1623-1662) că "Înainte de a discuta să ne definim noțiunile", începutul nu poate fi decât răspunsul la întrebarea: Ce este comunicarea? Într-o primă formulare, putem spune că actul comunicării reprezintă o diversitate de comportamente, procese și tehnologii prin care înțelesul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
IORGA Cuvintele așezate diferit dau sensuri diferite, iar sensurile puse diferit produc efecte deosebite. In elocință trebuie să existe și elementul agreabil și elementul real, dar e necesar ca elementul agreabil să fie el însuși bazat pe real (adevăr). B. PASCAL Vorbitul sau scrisul fără gândire este ca și trasul cu arma fără țintă. A. GLASOW Fraza nu poate fi decât filtrul gândului. Cuvintele nu trebuie să fie decât haina gândului, făcută foarte riguros pe măsură. J. RENARD Scrisul este o
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
mizat pe subterfugii nonscripturale: muzica („Eu aud viața”), umorul și recursul la copilărie („întoarcerea la bucuriile copilăriei îți dă iluzia că moartea se îndepărtează, că nu-ți poate da tărcoale” - S.B.)... fie pe stratagema bibliotecii pharmakon-ice, pe scrierile autorilor precum Pascal, Shakespeare, Dostoievski, Mallarmé, Lev Șestov, Benjamin Fondane, Simone Weil sau mistica. Decompozitorul a produs pharmakon, însă această „operațiune” a fost extrem de solicitantă lingvistic, în perioada franceză, cănd prioritară a fost „obsesia pentru stil” (scriitura ca otravă) - ce a presupus o
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
DC, 2006. BOLD, E., SEFTIUC, E., Pactul Ribbentrop-Molotov, Iași, 1998. BOLD, Emilian, CIUPERCĂ, I., Ascensiunea nazismului (1919-1936). Cum a fost posibil?, Ed. Junimea, Iași, 1995. BOLD, Emilian, Pactul Ribbentrop-Molotov: antecedente și consecințe, Institutul European pentru Cooperare Cultural-Științifică, Iași, 1998. BONIFACE, Pascal, Relațiile Est-Vest, 1945-1991, Institutul European, 1998. BRETON, Jean-Marie Le, Europa centrală și orientală între 1917 și 1990 (cu o prefață de Neagu Djuvara), Ed. Cavallioti, 1996. BRUNNER, Otto, Per una nuova storia costituzionale e sociale, Editrice Vita e Pensiero, Milano
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
București, 1975. EMINESCU, Gheorghe, Napoleon Bonaparte, vol. I-II, Ed. Academiei RSR, București, 1973. FLECKENSTEIN, Josef, Istoria Germaniei. Vol. 1, Bazele și începutul istoriei germane, Teora, București, 2000. FONTAINE, A., Istoria războiului rece, vol. 3, Ed. Militară, București, 1993. FONTAINE, Pascal, Construcția europeană de la 1945 până în zilele noastre, Institutul European, Iași, 1998. FRÉMY, Dominique și Michèle, Quid, Éditions Robert Laffont, Paris, 1993. FRITSCH-BOURNAZEL, Renata, L'Allemagne unie dans la nouvelle Europe, Questions au XXe siècle, Editions Complexe, Paris, 1991. FULBROOK, Mary
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
între două spirite din toate punctele de vedere asemenea cel care are de partea lui geometria va triumfa totdeauna". Recunoaște că singura slăbiciune în cele afirmate este că o face un geometru. Într-o pledoarie pro domo, pe urmele lui Pascal din Cugetările sale asupra l'esprit de géométrie și l'esprit de finesse și care vin în favoarea alegațiilor barbiene, apelează la schimbul epistolar dintre Ion Ghica și Vasile Alecsandri. Pascal, după ce definește cele două tipuri de spirit, constată: "Și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un geometru. Într-o pledoarie pro domo, pe urmele lui Pascal din Cugetările sale asupra l'esprit de géométrie și l'esprit de finesse și care vin în favoarea alegațiilor barbiene, apelează la schimbul epistolar dintre Ion Ghica și Vasile Alecsandri. Pascal, după ce definește cele două tipuri de spirit, constată: "Și astfel este rar ca geometrii să fie fini și ca cei fini să fie geometri, din pricină că geometrii vor să trateze geometric lucrurile fine și se fac ridicoli, voind a începe cu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]