4,216 matches
-
În anul 1990 În avântul postrevoluționar funcția de director al spitalului este atribuită doctorului C. Tetraru - medic primar anestezist. În cadrul aceluiași avânt spitalul de neurochirurgie dobândește o nouă titulatura de “Spitalul Sfântă Treime”. În anul 1990 Prof. C. Arseni este pensionat. În anul 1990 conducerea Societății de Neurochirurgie Române este preluată de către Prof. Al. Constantinovici. Se conturează o conducere autoritara a Societății de Neurochirurgie În spiritul vechiului sistem politic, prin colaborarea dintre Prof. Al. Constantinovici București și Prof. M. Rusu - Iași
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
profil efectuându-se explorări pentru craniu și conținut și coloana vertebrală - măduva spinării. (prof. C. Aldescu). În anul 2002 funcția de director al spitalului este preluată de către profesorul Dănuț Costin - medic primar oftalmolog. În anul 2002 Prof. Al. Constantinovici se pensionează. În anul 2002 conducerea Societății de Neurochirurgiei Române este preluată de Prof. A.V. Ciurea. În anul 2006 funcția de director al spitalului este preluată de doctor Dana Turliuc - medic primar neurochirurg. În anul 2007, ăn În care s-au
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
liceul pedagogic și au ieșit un fel de Învățătoare, cealaltă... nu prea a Învățat, dar oricum a ieșit proiectantă, mutându-se la Vaslui, fiind ajutată de frații bunicii. Dar la 27 de ani s-a Îmbolnăvit de diabet și este pensionată pe caz de boală și de atunci ea nu mai lucrează; acum are 42 ani. La mama am apreciat foarte mult că a fost o luptatoare; ea a vrut foarte mult să Își depășească condiția de acasă și felul cum
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
care vizează un caz de mare corupție, care implică un fost prim-ministru, să spunem. Și nu prea ai chef să rămâi cunoscut drept cel care l-a trimis la pușcărie. Cum faci să scapi de chestia asta? — Te poți pensiona, să spunem. Dacă nu te pensionezi, poți pleca în concediu sau la un seminar. În al treilea rând, poți să găsești nereguli în actul de sesizare. N-a fost semnat de cine trebuia, n-a fost sesizată instanța care trebuia
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
corupție, care implică un fost prim-ministru, să spunem. Și nu prea ai chef să rămâi cunoscut drept cel care l-a trimis la pușcărie. Cum faci să scapi de chestia asta? — Te poți pensiona, să spunem. Dacă nu te pensionezi, poți pleca în concediu sau la un seminar. În al treilea rând, poți să găsești nereguli în actul de sesizare. N-a fost semnat de cine trebuia, n-a fost sesizată instanța care trebuia, poți să declini unei alte instanțe
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
au văzut reportaje la televizor au remarcat mulțimea de afișe și bannere împotriva papei și, poate, vor fi văzut și adausurile ideologice suplimentare: textele gen „Viva la revolución!“ sau steaua roșie de pe drapelul statelor comuniste. Unul din profesorii intervievați (altfel, pensionară a redactat o scrisoare de protest încă din noiembrie 2007. A publicat-o în „Manifesto“, ziarul Partidului Comunist. De aici simplitatea de materialism-dialectic a discursului savanților și studenților, de aici intoleranța la ideea de biserică și tot de aici și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
descendent al unei familii de bună condiție, întâmpină mari dificultăți în încercarea de a urma o facultate. Reușește, cu greu, să obțină o diplomă în științe economice și lucrează, apoi, timp de 38 de ani, în domeniul mineritului. După ce se pensionează, în 1990, se angajează în editarea textelor politice ale lui Eminescu, lipsit de o pregătire filologică, dar stimulat de exemplul (păstrat în amintire) al profesorului său de română din liceu, eminescologul Ion Crețu. Ulterior, Bucur Popescu a făcut noi pași
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În cearcănele de sub ochii lui, Sammler Înțelese mai bine motivul. Fiecăruia să i se dea pe măsura lucrurilor ce le citea În adâncime. Gruner nu mai lucra În profesia lui de zece ani. Avusese un atac de cord și se pensionase pe asigurare. După un an sau doi de plăți, compania de asigurări insistase că se Înzdrăvenise destul cât să-și reia practica și avusese loc un proces. Apoi doctorul Gruner aflase că agențiile de asigurări angajau În regim permanent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
le putea reproșa prea multe, deoarece instalația de emisie-recepție tot în patul lui se afla, așa că a ales varianta de a-și vedea spășit de treabă... Fără îndoială era un învins, o victimă a unor prejudecăți: Iertare, Silvico! Iertare, copii! * * * Pensionat pe caz de boală, la nici cincizeci de ani, Ghiță Solovăstru, zis Ghițescu, se deplasa agale prin centrul urbei către și dinspre nicăieri, cu privirea ațintită spre înainte, și repeta la nesfârșit pentru sine și pentru trecători: Nu știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
puterea cuvântului, reușiți unii în viață mai mult, alții mai puțin, cum le-a fost scris în zodie. Desigur, îi întreb unde și când mi-au fost elevi, deoarece am dăscălit la mai multe școli. Mai ales, după ce m-am pensionat, am mai profesat încă vreo opt ani „ciugulind” acolo unde nu se prezentau cei repartizați. Deci, într-una din plimbările mele prin Piața Unirii, un bărbat de vreo 50 de ani, mărunțel de statură, destul de elegant, cu o mapă în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
au plecat în armată. Fiind duminică, toate verișoarele au venit să-l vadă. Și Todiriță a fost găsit acasă și când a auzit cine îl cheamă, a scos un chiot de bucurie ca atunci când era flăcău. El, după ce s-a pensionat la Combinatul siderurgic Galați, s-a întors în sat, la casa părintească în care nu mai locuia nimeni, dar pe care a reparat-o, făcând-o ca nouă. Gelu, după armată, s-a căsătorit cu Vasilica, o fată din Podu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Gelu, după armată, s-a angajat ca muncitor la depozitul de lemne din localitate, iar după pensionarea șefului de depozit, a fost numit el pe acest post, îndeplinind această funcție vreo 35 de ani, până după 1990, când s-a pensionat. Depozitul de lemne din Podu T. Se află într-o zonă fără păduri, lemnele fiind aduse de la mari distanțe. La acest depozit s-au întâlnit și se întâlnesc și astăzi oameni de prin satele din împrejurimi care vin să se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
După pensionare, când i s-a propus să lucreze într-o asemenea instituție, a refuzat cu deplină demnitate să adopte atitudini mercantile, neabdicând de la principiile morale care l-au călăuzit pe tot parcursul profesiei și al vieții de cetățean model. Pensionat din oficiu, deși ar fi vrut să-și conducă ultima serie de elevi la momentul absolvirii, devenit incomod pentru unii factori de decizie, prof. Vasile Fetescu a continuat să slujească școala și profesia prin cele unsprezece volume pe care le-
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
potrivnic regimului comunist”. Intrigile din acele vremuri pot constitui subiectul unui roman, comentariile din volumul în cauză constituind un „material” credibil, de primă mărime.... Și viața a mers înainte, cu lumini și umbre, până în 1974 când autorul nota: „...Eram astfel pensionat cu ceva mai puțin de a împlini șaizeci de ani”. Deci, firesc, ultimul capitol se intitulează „Pensionar și...restul”. Se comentează „seara zilei de 4 martie 1977”, cu acel cutremur devastator, se rememorează întâlnirile promoției absolvenților Școlii Normale, dramaticul moment
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
până atunci, îi răspunzi. Te ocupi de picioare. Ți-ai făcut o clientelă fidelă. Lentil își mușcă buza inferioară privindu-te, și zice: — Așa... deci te ocupi încă de reflexologie? Și tu zici mda. N-ai idee cum o să te pensionezi, dar deocamdată îți plătești facturile din asta. Te privește fără un cuvânt în timp ce taxiul parcurge un întreg cvartal. Apoi te întreabă dacă ești liberă în ora următoare. Te întreabă dacă n-ai vrea să faci niște bani, neimpozabili, făcând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îmi dă dreptul să spun ceea ce spun în această carte și îmi asum întreaga responsabilitate pentru tot. Au fost pentru mine câțiva ani de luptă crâncenă cu durerile mele și în final a trebuit să renunț la fabrică. Nu mam pensionat pe caz de boală așa cum fac mulți, chiar dacă doctorii miau făcut dosar de pensionare, spunându-mi că destinul meu era prevăzut și eu nu mai am șansa de a lucra. Mă rog, poate era un destin acela, dar nu era
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pentru cauciuc există casa Pirelli, a răcnit librarul. Ospătarul a Încuviințat și a plecat, tîrÎndu-și picioarele și sufletul. Ce v-am spus eu, a comentat librarul. Cum să se găsească de lucru? Dacă În țara asta oamenii nu se pensionează nici după ce mor... Uitați-vă la Cid. Într-adevăr, nu există nici o soluție. Barceló și-a savurat pipa stinsă, privirea lui de acvilă scrutînd cu interes cartea pe care eu o țineam În mînă. În pofida fațadei lui de comic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Lobatse. Tatăl meu a lucrat ca ordonanță la Curtea Supremă. A lucrat sub britanici, care i-au dat două medalii cu chipul reginei pe ele. Le purta în fiecare zi, chiar și după ce a ieșit la pensie. Când s-a pensionat, unul dintre judecători i-a dat o sapă s-o folosească la țară. Judecătorul comandase sapa în atelierul închisorii, iar prizonierii, la cererea judecătorului, au scrijelit o inscripție pe mânerul de lemn cu un cui înroșit în foc. Zicea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
poliției în calitate de consultant în probleme de psihologie judiciară. Celălalt oaspete era Hans Illmann, profesor de medicină legală la Universitatea Friedrich Wilhelm din Berlin, fostul patolog-șef de la Alex până când ostilitatea sa față de nazism să-l oblige pe Nebe să-l pensioneze. Chiar și Nebe recunoștea că Illmann era mai bun decât oricare dintre medicii legisți care lucrau în prezent la Alex, așa că, la cererea mea, îl invitase să se ocupe de aspectele medico-legale ale cazului. Un spion, o femeie și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ani la editură... Îmi trec prin mână atâtea cărți... dar pot spune, oare, că citesc? Eu nu numesc asta citit... În satul meu erau puține cărți, dar citeam, pe-atunci citeam cu-adevărat... Mă gândesc mereu că după ce mă voi pensiona mă voi întoarce în satul meu și mă voi apuca de citit ca înainte. Din când în când, pun deoparte o carte, asta o voi citi la pensie, îmi spun, dar apoi mă gândesc că nu va mai fi același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ia în nume de rău. — Bună, tată, spuse ea aproape cu timiditate. Văzuse că și Emmy și Adriana le spunea taților lor “tati”, dar părea imposibil de imaginat să i se adreseze tatălui ei cu o așa dulcegărie. Chiar dacă se pensionase de acum șase ani, Charles Eisner avea să fie un redactor șef impunător până în ziua în care avea să moară. Timp de doisprezece ani condusese cu mână fermă Editura Paramour — care nu era “un rahat cu perje”, după cum se exprimase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Arnold Saville” și, chiar pe pagina a doua, îmi apare un mic articol de ziar care anunță pensionarea sa timpurie. Citesc nota de cincizeci de cuvinte de nu știu câte ori, încercând să aflu vreun indiciu, cât de mic. De ce s-ar pensiona Arnold mai devreme ? E bolnav ? Caut și alte articole, dar e singurul care există. După o clipă de ezitare, revin la căsuța de căutare și - spunându-mi întruna că n-ar trebui să fac asta - scriu „Samantha Sweeting”. Imediat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
eu. Reușesc să schițez un surâs. Să știi că n-am dispărut pur și simplu de pe fața pământului. — Asta speram și eu ! Zi, ești bine, da ? — Sunt... bine, spun jenată. Mersi. Am fost doar surprinsă când am auzit că te pensionezi. — Nu sunt o fire chiar așa de masochistă ! Râde lejer. Treizeci și trei de ani de muncă de galeră, în slujba legii. E destul pentru orice muritor. Ca să nu mai zic pentru orice avocat ! Ajunge doar să-i aud glasul jovial ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
oi mai fi făcut acum? — ...dumneavoastră și tuturor celorlalți clienți ai mei, adaugă. Ca să vă spun că plec. — Cum? Îmi las ceașca de cafea jos, aproape spărgând‑o. Cum adică plecați? Plec de la Banca Endwich. M‑am hotărât să mă pensionez mai devreme. — Dar... Mă holbez la el, îngrozită. Nu e posibil ca Derek Smeath să plece de la Banca Endwich. Nu mă poate lăsa baltă, tocmai acum când lucrurile încep să meargă atât de bine. Vreau să zic, știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu ne‑am înțeles întotdeauna de milioane, dar, în ultima vreme, începusem să avem o relație excelentă. E un om care mă înțelege. Îmi înțelege depășirea de cont. Ce mă fac fără el? — Dar nu sunteți prea tânăr ca să vă pensionați? zic, conștientă de dezamăgirea din vocea mea. N‑o să vă plictisiți? El se lasă pe spate în scaun, luând o gură de expresso. — Nu am de gând să renunț complet la muncă. Dar cred că în viață mai sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]