9,309 matches
-
Dimineața, An-te-hai mă trezește cu o veste îngrozitoare: — Zăpada, doamnă! Pisica Domniei Voastre a dispărut! 11 I-am povestit împăratului Hsien Feng despre dispariția pisicii mele, Zăpada, și despre faptul că nu am reușit să dezleg misterul. — Ia-ți altă pisică, fu răspunsul lui. I-am relatat incidentul numai după ce am realizat că eram prea neliniștită ca să-i îndeplinesc cererea de a cânta pentru el. Nu poate fi Nuharoo, îmi zise el. Poate că nu e foarte inteligentă, dar nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de mic scandal, poate lua proporții uriașe. Pentru cele trei mii de femei din Orașul Interzis, eu sunt hoața care a furat singurul armăsar, eu sunt cea care le-a jefuit de singura lor șansă la maternitate și fericire. Dispariția pisicii mele, Zăpada, a fost un avertisment. An-te-hai a găsit-o într-un puț, nu departe de palatul meu. Frumoasa ei blană albă fusese smulsă. Nimeni nu a ieșit în față să dea în vileag numele făptașului, și nici nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și subțiri ai florilor se apleacă elegant, iar frunzele au poza grațioasă a dansatorilor care își țin mânecile ridicate. Petale albe și albastre se întind în afară, sărutând parcă lumina soarelui. Catifelatele inimi negre ale orhideelor îmi amintesc de ochii pisicii mele, Zăpada. An-te-hai mi-a spus că doctorul Sun Pao-tien a sugerat să păstrez vestea gravidității mele până în luna a treia. Îi urmez sfatul. De câte ori este posibil, mă desfăt în grădină, iar aceste ore plăcute mă fac să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
E cât se poate de natural să fiu urâtă de celelalte concubine. Pe măsură ce burta mea începe să se umfle, îmi sporește teama. Mănânc foarte puțin de acum, pentru a micșora riscul de a fi otrăvită. Visez trupul fără blană al pisicii, care plutește în puț. An-te-hai mă avertizează să fiu atentă de fiecare dată când beau un castron de supă sau fac o plimbare în grădină. E convins că rivalele mele și-au pus eunucii să slăbească bolovani sau să sape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au ridicat după o mare febră. Buzele arse, nările spuzite, ochii puțin albiți. Fără cuvinte multe, spune că e din Baldovinești sau, mai bine zis, că a fost din Baldovinești, unde se dusese să scape de inundațiile frecvente din satul Pisica și-și făcuse o casă. Acum, această casă din Baldovinești, cu sat cu tot, e ștearsă de ape. Nu a salvat nimic, decât copiii. Toate acestea spuse fără cel mai mic tremur în glas, ca și când ar fi întîmplări dintre cele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
intervin la autoritatea care ne-a dat repartițiile, să... Ce s-a întîmplat, întrerup eu acest torent de lamentări. Podul... Podul... Un miros infernal, tone de gunoi zac acolo de la război încoace... Animalele care s-au refugiat în el... paisprezece pisici moarte a numărat... și câini uscați... și ploșnițe care îți cad în cap ziua în amiaza mare de pe plafon. Și în plină vară caloriferele ard, și instalația electrică complet deteriorată, clanțele de la uși, ferestrele, storurile, putrezite, parchetul, o cocină... Întrerup
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Iată altul, cu scene închegate. E descrisă o masă țărănească, o discuție cu perceptorul satului, o scenă a ieșirii la seceriș, alta în care era implicat cel mai mic dintre Moromeți, și câteva portrete (portretul Guicăi și al lui Traian Pisică). Restul, adică mai bine de jumătate din ceea ce este azi primul volum al Moromeților, precum și tema timpului care are cu oamenii nesfârșită răbdare lipsește. Cum mi s-a impus această temă care m-a ajutat să încheg aceste scene? Într-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
țeapăn de principii. Combate obiceiul fumatului și nu admite replică la părerile sale. Cărțile îi năpădesc camera în care locuiește. În bucătărie au ajuns chiar și pe masă, căci are obiceiul să citească în vreme ce mănîncă. De la un timp ține două pisici. Se uită cu înduioșare și la cele de pe stradă. Cam de două ori pe an îi pică în vizită mama, o doamnă venerabilă care rămîne la el cîte o lună. Gătește, deretică odaia și-l bate la cap să se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
le făcuse din araci mai vechi se dovediseră putrede. În a doua pereche, din lemn drăcos de salcâm, nu putuse să bată cuiele fără să le strâmbe. La partea artistică stătea cel mai bine: Își Împodobise căruciorul cu ochi de pisică și capace de bere bătute În cuie de tablă, scurte și cu măciulia lată; pe scândură lipise o bucată de burete verde, ca să nu-și vatăme bucile prin hopuri. „Prost mai ești!” - Îl Întâmpinase văru-său când Îl văzuse cu rulmentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Încuietoare și balamale forjate acum o grămadă de secole de un necunoscut care-și făcea cumsecade meseria) -, toiagul lustruit În care tata s-a sprijinit În ultimul an de viață, ferestrele cu tot cu mușcate, coșul cu zdrențe În care fătase pisica - cu tot cu pisică și patru pisoi -, patul cu picioarele zdravăn Înfipte În pământul odăii, salteaua bătrânească din lână și plapuma grea, icoana cu tot cu candelă, perdelele din ațică rămase de pe urma fugii defunctei mele soții de o noapte, lumânări, macate, ceasul deșteptător adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și balamale forjate acum o grămadă de secole de un necunoscut care-și făcea cumsecade meseria) -, toiagul lustruit În care tata s-a sprijinit În ultimul an de viață, ferestrele cu tot cu mușcate, coșul cu zdrențe În care fătase pisica - cu tot cu pisică și patru pisoi -, patul cu picioarele zdravăn Înfipte În pământul odăii, salteaua bătrânească din lână și plapuma grea, icoana cu tot cu candelă, perdelele din ațică rămase de pe urma fugii defunctei mele soții de o noapte, lumânări, macate, ceasul deșteptător adus de tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai așteptat? Să vezi cum mă dezbracă de piele, cum Îi dau sare, o fac sul și o lasă câteva zile la vânt Înainte s-o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de turlă, dovezi fiind În acest sens penele neobișnuite răspândite În curtea bisericii și despre care unii zic că ar fi fost de pescăruș, În avântul lor nestăvilit de a sugruma visarea; căruțașii care nu și-au montat ochi de pisică pe codirle au fost amendați de către șeful de post care, a doua zi dimineața, fiind și venetic pe-aici, s-a trezit cu bătătura plină de cadavre de animale În stare incipientă sau mai avansată de putrefacție; În casa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Întreg Pământul la trântă și să-l dea, după cum i-ar fi venit la Îndemână, cu fundul ori cu cracii-n sus. Așa că se scoborî din așternut, călcă - precum un gigant În devenire ce se afla, pe una dintre pisicile cu care Își Împărțea odaia și se opri În fața oglinzii. Își admiră În semiîntuneric profilul ce i se părea mai misterios decât oricând. Își Încruntă fruntea. Din ochi izbuti să scoată câteva fulgere ce desemnau clar asprime și hotărâre. Încordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încețoșați de durere și În care curgeau, amestecate În fire subțiri, sânge și sudoare. Se Întoarse acasă Într-o noapte și, deschizând poarta tot cu traumatizatul craniu, apucă să murmure, Înainte de a adormi greu, Înconjurat de credincioasele și multiubitele sale pisici: «Măbijbăeldăuniverz...»”. Cea mai la Îndemână, dar și cea mai paradoxală morală care ar rezulta de aici ar fi: dacă doriți să izbutiți ceva, nu vă propuneți nimic. Atât pentru astăzi. S-a făcut târziu. Mergeți la casele voastre. Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nesecat de idei tâmpite, spre neliniștea și chiar spaima lui Ectoraș, care nu Îndrăznea să-l Îndărătneze ca să nu pară un papă-lapte: Încerca să prindă pe casă porumbei cu firimituri de pâine Înfipte În cârlige de pescuit, voia să opereze pisica pe burtă ca să vadă ce are Înăuntru, se punea ore Întregi la pândă Împreună cu Ectoraș În spatele vreunei haznale turcești, ca să le vadă femeilor ceea ce nu se cădea văzut, pleca la cules cireșe amare de lângă Eleșteu ori făcea rost de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să plece, imediat, spre provinciile din apus. Vasalii clanului Akechi duseră prin poarta din dos numeroasele delicatese pe care le pregătiseră pentru Ieyasu și le aruncară în șanțul castelului, exact cum ar fi aruncat gunoiul sau un câine ori o pisică moartă. În tăcere, stăpânindu-și lacrimile, aruncară cele ce simțeau în apele negre. Noaptea, broaștele orăcăiau puternic în apropierea locuinței lui Mitsuhide. „Ce gânduri te macină?“ păreau să întrebe broaștele. Oare îi plângeau de milă sau râdeau de prostia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noroi pe mâini și haine. Al treilea misionar, care sărise în șanț după băiat, se umpluse complet de noroi. În timp ce-i priveau pe misionari, copiii alergau în jur încântați, chiuind, bătând din palme și strigând: — Misionarul s-a prefăcut în pisică de mare! Barba lui roșie e plină toată de noroi! Dar părinții băiatului le mulțumiră i-l proslăviră pe dumnezeul lor, deși nu erau creștini. Se plecară la picioarele preoților, vărsând lacrimi de recunoștință, cu mâinile împreunate în rugăciune. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care se împleteau ascensiunea lui fulgerătoare, femei cu picioarele până la gât, multă mâncare și mai ales viciul lui creator, cum îi plăcea să numească fumatul unui făuritor de vise. Îi făcea plăcere încă de pe acum jocul de-a șoarecele și pisica la care avea să ia parte. Dincolo de toate, adică dacă nimic nu i-ar fi ieșit așa cum o dorea, toată afacerea era o distracție pe care nu avea de gând să o piardă în plictiseala cenușie care gravita pe lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o rară frumusețe, neastâmpărat, care și-a adorat stăpâna. Soleil împlinise 15 ani. Era de o frumusețe năucitoare și era și o artistă în adevăratul sens al cuvântului. Avea un surâr pârjolitor și niște ochi de culoarea chihlimbarului, ochi de pisică, ce ascundeau inteligență vie și un licăr ștrengpresc moștenit de la tatăl său. Deși avea doar 15 ani stârnea strârnea sentimente profunde și dorințe arzătoare. Era de o profunzime rar întâlnită la o față așa de tânără. Era ca un ghem
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
am priceput care este noutatea. --Lucrul nou este faptul că la acea dată “Biserica Sfântului Mucenic Gheorghie” (Mitropolia Veche de astăzi n.n), cea pe care o vedem acum, era terminată. După această precizare, Zâna cea bună, torcând ca o pisică, mi-a răspuns: --Am priceput, dragule. --Vrei să-ți spun cum s-a obținut locul pentru zidirea bisericii Sfântul Andrei? --Mă mai întrebi? --La 21 noiembrie 1794, vel logofătul Ioan Cantacuzino scria în anafora către Mihail Costandin Șuțu voievod: “Preînălțate
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
zi, m-am întins în crivat... Am tras cerga peste mine. Ceva însă a foșnit în faldurii ei. Am pipăit până am dat de o hârtie împăturită frumos. Am desfăcut-o cu înfrigurare... “Aprinde lampa, amice, că nu ai vederea pisicii” - m-a luat în primire gândul de veghe. Când am reușit să fac acest lucru, m-am așezat pe marginea patului și am început să citesc: “Întăi și întăi rogu-te să mă ierți, conașule, că îndrăznesc să-ți scriu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pălit o sete de zile mari, hai să bem o bragă. Numai că n-om intra te miri unde, ci la jupân Alî turcul, care face o bragă!...Și dugheana turcului nici nu-i departe. Cu pașii lui ca de pisică, bătrânul o ia înainte. Eu îl urmez ca o slugă devotată și tăcută. În cale ne întâlnim cu vânzătorii de bragă și covrigi, cu marfa proaspăt luată de la cei ce o fac. Grăbiți nevoie mare, pentru că soarele dogorește strașnic și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în diferite locații din București, rămase necunoscute poate până la ziua de apoi. Totuși, am găsit scris undeva într-o publicație, că va rămâne în istoria Capitalei, deoarece în doar câteva luni, Băsescu a reușit cu brio, să stârpească epidemia de pisici vagaboande a orașului, folosind o idee simplă dar eficientă: hoarde întregi de câini vagabonzi. Cred, că s-a gândit inițial să patenteze metoda, însă după o matură chibzuință a hotărât că va trebui să rămână secretă, deoarece metoda băsesciană de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de 5-4, au stabilit că-i doare-n cucul din pendula cea mare, de pe holul Curții Constituționale. Cât despre pasăre, au lăsat totul la latitudinea Robertei Anastase care este foarte pricepută la număratul păsărilor... călătorite din săli parlamentare... Unde aruncăm pisica moartă? De când alde Osama bin Laden le-a înfipt un 11 septembrie, de le-a ajuns până-n măduva oaselor, americanii au redescoperit binefacerile salutare și reconfortante ale suflării în iaurt. Și suflă săracii, de li se desprind bojocii de coaste
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]