4,022 matches
-
pentru copii de la Urziceni. Victoria Milescu a fost organizator și moderator al „Întîlnirilor cu scriitori” de la Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu” din București (2009-2014). Despre poezia sa, poetul Cezar Ivănescu scria în prefața cărții „Inimă de iepure”: „"Expurgată de sentimentalism și pitoresc, poezia Victoriei Milescu reprezintă sunetul cel mai pur al unui lirism profund, în linia lui Montale, în care biograficul, drama existențială, în general, sunt inserate într-o vertiginoasă dramă cosmică...Nu în ultimul rând, aș vrea să amintesc aici acuratețea
Victoria Milescu () [Corola-website/Science/336953_a_338282]
-
(în ) este numele dat unei porțiuni de linie de cale ferată amplasată lângă orășelul Klevan din Ucraina, care duce spre Orjiv. Cu o lungime de 3-5 km, aceasta este împrejmuita de vegetație deasa, care formează un tunel verde pitoresc. Este un loc ales de îndrăgostiți pentru plimbări și sesiuni foto. Linia de cale ferată Klevan-Orjiv începe din Klevan, de la linia magistrală Kovel-Rivne și se sfârșește la nordul localității Orjiv, unde este amplasată o întreprindere industrială. Orjiv are stație feroviară
Tunelul iubirii () [Corola-website/Science/336964_a_338293]
-
a tradus în limba germană piesele "Evdochia", "Femeia, fiica bărbatului" și "Morișca", tipărite la Bacău în anul 1939. În anul 1953 se retrage, fără familie, la Vatra Dornei, stabilindu-se într-o casă de stat situată în zona cea mai pitorească a orașului, unde spera să-și poată continua opera dramatică și unde a rămas până la capătul vieții. Acolo a predat până în anul 1955 ca profesor de limba rusă la Școala Generală Nr. 1. Cele mai multe detalii legate de temperamentul și de
Ion Luca () [Corola-website/Science/337005_a_338334]
-
unor prejudecăți estetice. Prin simplul fapt că pictură lui este „frumoasă”, ea este în sine o bucurie a sufletului și un mod de declanșare a vibrațiilor de care doar spiritul este capabil. Prin alegerea cu predilecție a peisajelor cu potențial pitoresc, a naturilor statice și a "portretelor" de clădiri patinate de vreme, Vitalie Butescu a adus o atmosferă predominant lirica în opera să. Pe de altă parte, artistul a controlat cromatică prin folosirea culorilor pastelate rezultate din degradarea verticală a unor
Vitalie Butescu () [Corola-website/Science/337524_a_338853]
-
corpului și acompaniamentul muzical. Este fără subiect, fără poveste; în nritta nici unul din gesturile sau mișcările mâinilor sau picioarelor nu transmite vreun mesaj specific, nu are vreo însemnătate. El reprezintă un dans pur tehnic, forța lui stă în veselie și pitoresc iar extazul artistic pe care îl provoacă spectatorului derivă din pozele în care rămâne dansatorul din timp în timp și din mișcarea complicată a picioarelor, totul fără nici un conținut tematic. Cu alte cuvinte, nritta este o înșiruire de mișcări ritmice
Natya Shastra () [Corola-website/Science/328415_a_329744]
-
pe care l-a întrebuințat și la Pittsburgh. Aici l-a cunoscut pe Edgar Allan Poe și cei doi au devenit colegi de băutură pentru un timp. Poe îl va numi mai târziu pe Reid „un colosal, dar cel mai pitoresc mincinos. A prostit pe un număr surprinzător de mare de oameni, dar cu priceperea unui artist, și de aceea l-am ascultat cu atenție”. Când a început Războiul Mexicano-American în primăvara anului 1846, Reid lucra pe post de corespondent pentru
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
decorativă se aseamănă mai mult cu un relicvar, cu un ciborium și cu un potir decorat întors care adăpostește evlavia orașului. Bazilica Santa Maria della Salute este o vastă clădire octogonala cu două cupole și o pereche de turnuri clopotnița pitorești în spate. Așezată pe o platformă susținută de 1.000.000 de piloni din lemn, ea este construită din piatră de Istria și "marmorino" (cărămidă acoperită cu praf de marmură). În vârful frontonului se află o statuie a Fecioarei Maria
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
Arena a fost proiectată pentru a simboliza imaginea unui aisberg, cu pereți unghiulari și triunghiulari colorați și cu ferestre de sticlă ce creează o fațadă de cristal. Zidurile au fost făcute cât mai transparent posibil, permițând spectatorilor să admire vederile pitorești din jurul lor. După Jocurile Olimpice, Adler Arena va fi transformată într-un pavilion expozițional. Înaintea Jocurilor Olimpice, Adler Arena a găzduit în 2012 și 2013 Campionatele Mondiale de patinaj viteză pe distanță unică.
Centrul de patinaj Adler Arena () [Corola-website/Science/331111_a_332440]
-
artistul Gheorghe Petrașcu (2 dec. 1872, Tecuci - 1 mai 1949, București) a ales, prin construirea casei cu atelier spațios, să lucreze retras și nestingherit de zgomotul marilor orașe. Orașul liniștit și patriarhal, situat în apropiere de București, cu o zonă pitorească și variată din punct de vedere al peisajului și având numeroase monumente și amprente ale unei istorii glorioase l-au ajutat pe artistul modest să-și lege creația și viața de Târgoviște. Artist reprezentativ în arta plastică românească și primul
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
Tiberiu Bottlik, Aurel Ciupe și Eremia Profeta, care erau un fel de rătăcitori între Ardeal, București și Banat. În această perioadă plină de evenimente tulburătoare, Banatul a reprezentat o soluție ultimativa, un ținut populat cu oameni gospodari într-un ținut pitoresc, multi dintre ei fiind de origine germană, origine ce era considerată ca fiind o pavăza în fața armatelor de ocupație. Ei au considerat Banatul o oază de liniște unde artă putea înflori. Artiștii au ales ca bază artistică Bocșa Montană, o
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
Aurel Ciupe. Cea mai mare parte din lucrările acestui grup de artiști s-au "rătăcit", dar lucrările de la Bocșa Montană au fost protejate de către colecționarul Iosif Gaidoș care le-a achiziționat. Stilul lucrărilor este unitar, dominat de plain-air, cu peisaje pitorești. Parțial au făcut pictură de atelier în spații improvizate ale gospodăriilor care le dădeau găzduire și unde se organizau "discuții" că într-o academie liberă unde fiecare învăța de la celălalt. În mod similar, cu câteva decenii înainte a mai existat
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
(n. 15 mai 1865, Mălureni, județul Argeș — d. 21 iulie 1936, Mălureni, județul Argeș) a fost un pictor român din secolul al XX-lea. Foarte multe dintre tablourile pictate de el au peisaje pitorești din localitatea natală. Picturile lui de asemenea sunt încurcate des cu ale pictorului celebru Nicolae Grigorescu. Fiu de țărani din Mălureni, județul Argeș, a făcut cursurile școlii primare în satul natal, apoi după terminarea liceului, a absolvit Școala de Belle-Arte
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
Irving cerându-i un cuvânt de apreciere, el a cerut în mod expres o părere față de povestirea „William Wilson”, pe care a numit-o „cel mai bun efort al meu”. Irving a răspuns: „Ea este realizată într-un stil extrem de pitoresc, iar interesul singular și misterios este bine susținut de-a lungul ei”. Thomas Mann a spus despre "" al lui Fiodor Dostoievski că explorează o temă similară a dublurii, „cu nimic îmbunătățită față de «William Wilson» a lui Edgar Allan Poe, o
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
Gardiner), care are o fermă în Connecticut, chiar dacă nu este îndrăgostită de el. Ea cere ajutorul prietenului ei, bucătarul și patronul de restaurant Felix Bassenak (S.Z. Sakall), cel care i-a oferit diverse rețete pentru articolele sale. La ferma pitorească din Connecticut a lui Sloan, în Ajunul Crăciunului, Elizabeth se întâlnește cu Nora (Una O'Connor), servitoarea, și cu copilul unui vecin despre care se vor preface că este copilul lor. Elizabeth și John intenționează să fie căsătoriți imediat de către
Crăciun în Connecticut () [Corola-website/Science/335118_a_336447]
-
francezi. În 20 octombrie 1799 doi tineri medici militari francezi, originari din Beauvais, ce se îndreptau spre unitatea militară din Andernach (ce făcea parte din corpul de armată condus de generalul Augereau) își petrec noaptea într-un han de la marginea pitorescului orășel aflat pe malul Rinului, împărțind odaia cu un industriaș german care se refugia din calea războiului; industriașul Walhenfer le-a mărturisit, în timpul mesei, că avea la el o sumă considerabilă de 100.000 de franci în aur și diamante
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
familia sa se mutase în 1891 de la Pașcani la Fălticeni, el a pornit împreună cu un băiat mai mare pe nume Culai într-o expediție către bălțile Șoldăneștilor de pe râul Șomuzul Mare (în partea de est a orașului), descoperind un tărâm pitoresc cunoscut sub numele de Nada Florilor unde a fost instruit în meșteșugul pescuitului de către bătrânii Moș-Hau și Moș-Spânu. Nada Florilor era o plavie (insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Aivazovski, maestru al peisajului marin. Marea a fost reprezentată în zori, în apus, pe furtună, cu scene de naufragii, lupte pe mare, scene de pescuit etc. În pictura de șevalet, a creat și lucrări cu subiecte istorice, portrete și tipuri pitorești, scene de gen sau scene biblice. Cu toate acestea, el a practicat pictura în special ca pe un hobby, nu ca un mijloc de a-și asigura veniturile necesare vieții. Alături de Romeo Girolamo, Eugeniu Voinescu a participat și la pictarea
Eugeniu Voinescu () [Corola-website/Science/331787_a_333116]
-
realizator de filme TV, președinte de partid politic, șomer (1982-1990). Din 1954 participă alături de George Ivașcu la relansarea revistei „Contemporanul” într-o publicație de ținută europeană. 1954-1971, redactor șef de rubrică la „Contemporanul” 1971-1982, redactor șef adjunct la revista „România pitorească” 1982-1989, apicultor și horticultor (eliminat din presă) 1989, în zilele Revoluției înființează Mișcarea Ecologistă din România, al cărui președinte devine Din 1990, președinte al Partidului M.E.R. Membru în Biroul Executiv al CPUN (parlamentul provizoriu al Revoluției decembriste. Director al revistelor
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
și real" (1872) și "Vlăsia sau ciocoii noi" (1887). El a scris o serie de povestiri în care a dovedit inventivitate în crearea intrigii, abilitate de povestitor și un anumit talent în schițarea portretelor și scenelor comice, precum și a personajelor pitorești și romantice. A tradus și adaptat numeroase scrieri poetice și în proză; unele dintre ele au fost incluse în propriile sale cărți, dar cele mai multe au apărut în ziare. Printre autorii traduși de el se află Teocrit, Virgilius, Sappho, Anacreon, Seneca
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
o atitudine umoristică înțeleaptă și binevoitoare față de limitele semenilor, ce exprimă plenar poftă de viață. Autorul întreține iluzia realității țărănești prin verva, jovialitatea și umorul său, adresându-se cititorului ca unui spectator. Personajele fantastice ale poveștii folosesc un limbaj popular pitoresc și sunt umanizate cu umor, părând să-și uite cuviința rangului; astfel Dumnezeu și Sfântul Petre sunt văzuți în chip de moșnegi binevoitori, ultimul menționând chiar că a primit o chelfăneală strașnică de la un oștean, Moartea pare o babă cârtitoare
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
precum elevii obraznici în școlile din vremea autorului. Personajele poveștii vorbesc și se comportă precum țăranii moldoveni din vremea lui Creangă. Filologul francez Jean Boutière afirma de altfel că Ivan Turbincă nu este decât un țăran din Moldova. Limbajul popular pitoresc este folosit nu doar de oamenii simpli, ci și de personajele fantastice ale poveștii. Spre exemplu, chiar și Dumnezeu se adresează oamenilor ca un bătrân sfătos și hâtru din Humulești: "„Ei, Ivane, destul de-acum; ți-ai trăit traiul și
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
dintâi” pentru natura statică care a fost dusă cu pasiune obsesivă o bună parte din activitatea creativă pe care a parcurs-o de-a lungul anilor. Cu toate că a fost atras pentru o scurtă perioadă de peisajul rural, plin de atmosferă pitorească și lirism, el a revenit constant la redefinirea elementelor constitutive și deosebit de expresive: fructiere, vaze și instrumente muzicale. A lucrat pe suprafețe mari, de cel puțin un metru pătrat, cu tușe accentuate și a apelat adesea la efectele clarobscurului pentru
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
substantival poate fi în aceste cazuri: Ordinea adjectivelor care se succed se caracterizează prin faptul că lângă substantiv se plasează în general un adjectiv clasificator, precis, obiectiv, si nu unul vag sau subiectiv: "une maison blanche pittoresque" „o casă albă pitoreasca”, "un seul autre grand problème" „o singură altă problemă mare”. Atributele exprimate prin substantiv, pronume, verb la infinitiv sau adverb cu prepoziție stau totdeauna după substantivul determinat: Dacă un substantiv are un atribut cu prepoziție și un atribut adjectival de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
în efecte mărunte.” Clădirea Hanu’ Berarilor Elena Lupescu datează din anul 1900, iar restaurantul își are are sălașul aici din anul 2011. Clădirea, amplasată într-o zonă centrală a Bucureștilor, este retras de la aliniament și oferă imaginea unei arhitecturi rezidențiale pitorești destul de atipică pentru cerințele urbanistice din momentul construcției. Clădirea se află pe poziția 1783 în lista monumentelor culturale publicată de Ministerul Culturii și Patromoniului Național în anul 2010 și are codul LMI = B-II-m-B-19483. Datele exacte despre construcția conacului sunt puțin
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
explică el, "decât într-un loc înalt. Până și în cele mai mici amănunte ale vieții aveam nevoia să mă simt "deasupra"" (Camus 288). Este paradoxal că Clamence îl duce pe "cher ami" departe de simetriile umane ale unui oraș pitoresc pentru a sta pe o întindere litorală. Locația Amsterdam, ca un oraș sub nivelul mării, își asumă prin urmare o semnificație deosebită în ceea ce privește naratorul. Mai mult decât atât, Amsterdamul este descris, în general, în "Căderea" ca un loc rece și
Căderea (roman) () [Corola-website/Science/333641_a_334970]