5,484 matches
-
unei fotografii mici și în care fata lui Hagienuș părea îmbrăcată într-o rochie demodată. - Am pierdut tot ce aveam mai scump pe lume! repetă Hagienuș, și pleoapele, obrajii, colțurile gurii începură să-i tremure pripit într-un început de plâns. Ioanide înregistră contrastul între Hagienuș sentimental și acela consultând rețeta ad excitandam venerem. Cât despre soție, știa că Hagienuș o înmormîntase, așa cum dorise răposata, la țară, pe o mică moșie pe care o cumpărase de altfel cu banii ei. Chipul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din această casă. Pe mine nu-mi vine să cred. Pe unul din voi sau pe amândoi, nu-i exclus. Dar pentru ce? Ați făcut vreo faptă rea - crimă, furt? După câteva momente de proces interior, Pica izbucni într-un plâns convulsiv și căzu în genunchi, cu capul rezemat de genunchii lui Ioanide. Acesta o ridică pe canapea alături de sine și continuă a-și emite presupunerile calm și savant, în vreme ce cu mâna mângâia părul Pichii, desfășurat pe umărul său, pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Hergot să-i cânte solo, fără acompaniament de piano. Îi plăcea vibrația bărbătească a instrumentului. Pianul, susținea, produce nervi, îi aducea aminte că o colegă de școală se așeza la pian și cânta ceva din Chopin, apoi izbucnea în plâns, trântea capacul peste claviatură și fugea afară. - Da, medită Ioanide, Pica era plină de pasiune, însă înstil serios. Nu mi-o închipui plângând. N-am văzut-o de fapt niciodată scîncindu-se. Odată, când, mică, mi-a făcut o poznă, luîndu-mi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de pierderea Pichii și a lui Tudorel, însă acest lucru, pentru observația superficială și mai ales în ultima vreme, nu se vedea. În primul rând era o explicație simplă. Nu există o gesticulație prin care să exprimi sentimentul tragicului. Urletul, plânsul, smulgerea părului, toate astea sunt mai mult semne convenționale admise un minut. Înainte de tristele întîmplări, Ioanide ar fi crezut că moartea copiilor lui era echivalentă cu o catastrofă casnică. Însă când Pica muri, Ioanide constată că nu-și putea modifica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
preferând a sta în picioare, spre a-și expune întreaga siluetă. Pe cât era de solemnă corporal, pe atât era de sfioasă și de blândă. Mustața și-o mușca tatăl lui Pomponescu, care era însă foarte nervos și câteodată izbucnea în plâns. Infatuarea și ironia fuseseră în tinereță ale doamnei Pomponescu-maman. În somn, Pomponescu nu mai visa deloc evenimente și persoane recente. Gaittany, Ioanide și ceilalți nu apăreau niciodată în reprezentațiile sale onirice, nici măcar cele două Pomponești. Se vedea mereu în casa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însoțită de lacrimi. Ele sunt "martorele efortului pe care îl face organismul pentru a-și reveni după o pierdere; ele ușurează și vindecă", ne asigură I. Filliozat (2006a, p. 133). Lacrimile ne ajută să nu mai ținem tristețea în noi. Plânsul ne permite "să dăm afară toxinele eliberate de suferință" (idem, p. 132, s.a.). O tristețe care "nu se exprimă prin plâns este de părere psihoterapeutul francez rămâne blocată timp de ani întregi" (2006a, p. 134). Cu toate acestea, nu ne
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și vindecă", ne asigură I. Filliozat (2006a, p. 133). Lacrimile ne ajută să nu mai ținem tristețea în noi. Plânsul ne permite "să dăm afară toxinele eliberate de suferință" (idem, p. 132, s.a.). O tristețe care "nu se exprimă prin plâns este de părere psihoterapeutul francez rămâne blocată timp de ani întregi" (2006a, p. 134). Cu toate acestea, nu ne este la îndemână să plângem. Ne este rușine (chiar dacă știm că ele ne ușurează sau ne-ar putea ușura starea sufletească
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
face. Pe plan filogenetic ar trebui considerată o formă extrem de veche și primitivă de reacție nediferențiată. 2) Incontinența afectivă, este caracteristică pentru pseudobulbari, maniacali (care însă sunt mai mult labili afectivi), vasculari și se manifestă prin explozii emotive cu râs, plâns, la orice stimul sau reprezentare cu încărcare afectivă oricât de mică. 3) Inversiunea afectivă este o pervertire a afectivității în sensul unei devieri în sens invers orientării normale emotive, mai ales în domeniul sentimentelor. Un schizofren la un moment dat
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de viață redusă. > Sindromul Cri du Chat (Țipătul pisicii) Cauza sindromului este deletia unui fragment din brațul scurt al cromozomului din perechea a 5-a și este întâlnit cu o frecvență de 1/50.000 de nașteri. Ca și manifestări, plânsul nou-născutului este anormal, el poate să trăiască, însă prezintă întârziere mentală gravă și microcefalie (creier mult mai mic). > Sindromul Cornelia de Lange Apare cu o frecvență de 1/70.000, având ca principale manifestări următoarele: retard somatic intrauterin, naștere prematură
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de subșoc 2. Reacții subacute: * reacția depresivă * reacția paranoidă * reacția pseudocatatonică * forma de protest B. Nevrozele 1. Dereglări ale regimului zilnic de viață: * anorexie * bulimie * constipație * diaree * vărsături. 2. Deprinderi nevrotice: * dureroase * de plăcere 3. Nevrozele propriu-zise: * spasmul hohotului de plâns * crize de furie * manifestări anxioase * manifestări funcțional-isterice * ticurile * boala lui Gilles de la Tourette * enurezisul * encoprezisul * balbismul * tulburări cardiace, respiratorii, digestive * cefaleea 4. Tulburările anxioase: * anxietatea de separare * tulburarea evitantă a copilăriei * anxietatea excesivă * fobiile * panica * tulburarea obsesiv-compulsivă * stresul post-traumatic. C.
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tulburare bipolară cu instalare postnatală. Este important să facem distincția dintre tulburarea afectivă post-partum și ceea ce e cunoscut ca tristețe postnatală. Cel mai des întâlnite simptome în tristețea postnatală sunt legate de instabilitatea emoțională (stări instabile, care se schimbă rapid), plânsul facil, iritabilitatea și oboseala. Pentru majoritatea femeilor, aceste simptome sunt doar deranjante și dispar în aproximativ două săptămâni după naștere. Ele pot fi cauzate de schimbările masive care se produc la nivel hormonal în primele două săptămâni după naștere. Simptomele
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sursă de disconfort pentru decade de viață (cefalee, grețuri, vărsături, balonare, edeme, creștere ponderală, valuri de căldură, tensiune mamară). În 4 % dintre cazurile cu sindrom pre-menstrual, tulburările sunt mai importante și sunt grupate sub denumirea de sindrom disforic (solitudine, tristețe, plâns, melancolie, anxietate, nervozitate, tendințe suicidare). Există un limbaj emoțional, limbaj care exprimând acordul sau dezacordul, stârnește emoții, de obicei ura sau aprobarea, atașamentul pro-fund. Un vorbitor care declanșează emoții puternice poate face dificilă înțelegerea sau examinarea critică a termenilor utilizați
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
de nerecunoscut. În locul desfășurării bine controlate a fiecărei zile, ne-a copleșit, în tot acest răstimp, de la 9 dimineața până către miezul nopții, cu vorbiri dezlănțuite, cu reacții imprevizibile, cu accese de tiranie, cu volubilități neașteptate, cu irepresibile izbucniri în plâns, care îl făceau să se rușineze și să căineze amarnic ceasul bătrâneții. Avusese, cu o săptămână înainte, un salt de tensiune (amețeli, urechi înfundate) și coborâse la Sibiu pentru un control medical amănunțit. Analizele spuneau că totul este bine, dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în județ, înzestrați excepțional spiritualicește, nu pot beneficia câțiva ani de un cantonament cultural, cu gândul că dintre ei se va alege cel care ne va aduce cândva Nobel-ul în țară? Cum e cu putință? Și am izbucnit în plîns.") În lumea aceasta, atinsă de regula scepticismului, Noica a coborât de câteva ori, în chipul cel mai nefilozofic, cu gândul de a o modela. De câteva ori, ieșirile lui în arena Faptei i-au conferit alura unui om care a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
syn-logismos. Poate că tu vei obține conceptul. Crede-mă că nu știm niciodată cu adevărat ce putem deveni. Pentru mine, tu ești deja ceea ce poți deveni. Să nu mă dezamăgești!" Glasul a început să-i tremure, apoi a izbucnit în plâns și a ieșit. Am rămas de partea cealaltă a ușii, neștiind ce să fac, simțindu-mă tare neînsemnat, neputincios și, mai ales, speriat. Constantin Noica se poate considera - și se consideră, cred - un om fericit. Un om fericit este acela
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vrut ca mama să nu își dea seama ce se întîmplă cu mine. De aceea, în clipa în care a rupt zăgazurile firavei mele voințe, ieșind la suprafață într-o cascadă de sughițuri și cu o violență neprevestită de nimic, plânsul meu a luat-o prin surprindere. Ființa mea se prăvălise pur și simplu în intervalul iscat între ridicarea păsării în aer și puiul rămas pe pământ. Suferisem ceea ce se numește un proces de "introiecție": puiul de prepeliță fusese devorat de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
esența condiției umane a fost cea care a rodit apoi în mine și mi-a determinat comportamentul. În joc mai era și o problemă de stil. Voisem, ascultând povestea, să nu se vadă cât de tare mă chinui și totuși plânsul mă dăduse de gol. Cineva, chiar dacă era vorba de mama, fusese martor la intimitatea pierdută a suferinței mele. Lucrul acesta îmi umilise orgoliul. Aflasem nu numai că viața noastră este făcută din întreita dezolare a părăsirii, singurătății și morții; mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a mă liniști au sădit în mine gândul obscur că emoția manifestată este în sine o rușine. Și atunci, a intra în viață însemna pesemne să găsești, pe fondul fragilității amintite, un răspuns la această întrebare: cum poate fi împiedicat plânsul interior ― și deopotrivă orice mișcare a sufletului ― să iasă la suprafață? Nu știam că drumul deschis de această întrebare presupunea un risc: a deveni prizonierul unor cenzuri care îți garantau un capital constant de nefericire. Este cert că alegând acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un potențial afectiv enorm și căreia îi tremura vocea când se emoționa, a făcut-o câtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea, manifestată destul de devreme, în fața oricărei efuziuni. Îmi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoții prin lacrimi; plânsul îmi provoca un amestec de spaimă și iritare, mă și stingherea nespus, pentru că nu știam ce trebuie să spun sau să fac pentru a-l opri și mă apăram de el prin ricanare sau prin bagatelizarea situației care îl provocase
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l poate zări în întunericul sălii, și văd cum lumina reflectoarelor i se frânge și îi joacă sub pleoape. Când prima lacrimă pornește, arătătorul, îndoit, se apropie de obraz și întrerupe rostogolirea lacrimii către bărbie. Are, cred, cel mai frumos plâns din plânsurile pe care le-am văzut. L-am văzut plângând când își evoca mama în chiar casa de pe Kiseleff (astăzi, acolo este sediul ING Bank), unde regina Elena locuia într-o adevărată recluziune cu Mihai copil, după ce, în 1930
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zări în întunericul sălii, și văd cum lumina reflectoarelor i se frânge și îi joacă sub pleoape. Când prima lacrimă pornește, arătătorul, îndoit, se apropie de obraz și întrerupe rostogolirea lacrimii către bărbie. Are, cred, cel mai frumos plâns din plânsurile pe care le-am văzut. L-am văzut plângând când își evoca mama în chiar casa de pe Kiseleff (astăzi, acolo este sediul ING Bank), unde regina Elena locuia într-o adevărată recluziune cu Mihai copil, după ce, în 1930, Carol al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Elena locuia într-o adevărată recluziune cu Mihai copil, după ce, în 1930, Carol al II-lea se urcase pe tron. Citea, în foaierul casei, în fața a peste o sută de persoane, o pagină de o simplitate desăvârșită ― și plângea. Orice plâns care durează crește în intensitate și devine chinuit. Plânsul Regelui era egal și nu-i angaja decât ochii. Din cauza asta părea un plâns senin și poate că din cauza asta Regelui nici nu-i era rușine de el. Nu încerca nici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
după ce, în 1930, Carol al II-lea se urcase pe tron. Citea, în foaierul casei, în fața a peste o sută de persoane, o pagină de o simplitate desăvârșită ― și plângea. Orice plâns care durează crește în intensitate și devine chinuit. Plânsul Regelui era egal și nu-i angaja decât ochii. Din cauza asta părea un plâns senin și poate că din cauza asta Regelui nici nu-i era rușine de el. Nu încerca nici să-l ascundă, nici să-l oprească. L-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
casei, în fața a peste o sută de persoane, o pagină de o simplitate desăvârșită ― și plângea. Orice plâns care durează crește în intensitate și devine chinuit. Plânsul Regelui era egal și nu-i angaja decât ochii. Din cauza asta părea un plâns senin și poate că din cauza asta Regelui nici nu-i era rușine de el. Nu încerca nici să-l ascundă, nici să-l oprească. L-a "lăsat", ca să zic așa, să-l însoțească tot timpul lecturii și în tot acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rușine de el. Nu încerca nici să-l ascundă, nici să-l oprească. L-a "lăsat", ca să zic așa, să-l însoțească tot timpul lecturii și în tot acest timp fața nu i s-a schimonosit cu un milimetru. Ca și cum plânsul acesta avea o viață a lui, care trebuia respectată, o viață dictată de viața paginii și acompaniind-o în chip necesar. E singurul plâns la care, asistând, nu m-am simțit stânjenit. Mai mult, era un plâns căruia i te
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]