5,550 matches
-
pietruit, străjuiește Statuia Guan Yin a Zeiței Milei. Ea este construită din bronz fiind înaltă de 20 m. Zeița Milei este cea mai iubită femeie, ridicată la rangul de zeitate în tradiția budistă, reprezentând Izvorul Compasiunii, ce aude rugăciunile și plânsul deznădăjduit al tuturor ființelor de pe glob, fiind similară cu Fecioara Maria și cu Zeița tibetană Tara. Din păcate poza a fost nereușită. CAZINOURILE DIN MACAU Jocurile de noroc și pariurile s-au dezvoltat de-a lungul timpului în interiorul diferitelor stadii
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
vremea lui Alexandru Moruzi voievod, a urmat extinderea rețelei de distribuire a apei în Iași. Atunci se dă în folosință bazinul și cișmeaua de la mănăstirea Golia. Și astăzi se mai vede cișmeaua frumos ornamentată de pe zidul Goliei... Dar deajuns cu plânsul pe umărul voievozilor care au trăit doar pentru Moldova lor dragă, în fruntea căreia se afla cetatea Iașilor. Sfințite, ori mi se pare ori este adevărat că purtați în suflet toată bucuria și durerea devenirii și decăderii cetății Iașilor! Nimic
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
glas nebănuitși, fără să se miște din loc, se făcu roșu la față. - Acum iar se irită, observă Aglae cu nuanța indiferentăcu care prevestești o ploaie. Olimpia tremură puțin buzele, scotoci în corsaj o batistă și izbucni deodată într-un plâns zgomotos. - Doamne, Doamne, zise Pascalopol cu multă delicatețe, nu sunteți cuminți deloc. Stănică, luând o atitudine nobilă, se ridică în picioare: - Domnule Tulea, câtă vreme șade sub același acoperă-mînt cu mine, Olimpia e sub protecția mea, și nu permit, înțelegi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fatamea, ești un pungaș. Și căuta cu ochii ceva să arunce. Negăsind, luă ghergheful și, într-o clipă, îl făcu bucăți, sfâșiind cu înverșunare etamina. Apoi rămase așa tremurând din tot corpul. Toți tăcuseră și nu se mai auzea decât plânsul cu sughițuri al Olimpiei. După o pauză lungă, Aglae zise autoritară lui Simion: - Bea puțină apă! Aurica se ridicase și întindea un pahar de apă bătrânului, care-l luă docil și sorbi din el. - Iar voi, se îndreptă Aglae către
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vesti el tare, acum am aflat-o de lacontabilul lui Pascalopol. Pascalopol se logodește cu Otilia. Se produse atunci o reacție neașteptată. Aurica se făcu galbenă, apoi începu să tremure din toți mușchii feței și, în sfârșit, izbucni într-un plâns ridicol, cu sughițuri ascuțite. Se aruncase pe canapea și, cu batista la ochi, scâncea, după aceea, comprimîndu-și fața, ieși ca o nebună din odaie și-și duse în camera ei, vecină, ecourile plânsului. - Dar ce s-a-ntîmplat? întrebă Aglae, atrasă de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
feței și, în sfârșit, izbucni într-un plâns ridicol, cu sughițuri ascuțite. Se aruncase pe canapea și, cu batista la ochi, scâncea, după aceea, comprimîndu-și fața, ieși ca o nebună din odaie și-și duse în camera ei, vecină, ecourile plânsului. - Dar ce s-a-ntîmplat? întrebă Aglae, atrasă de zgomot.Stănică repetă știrea. - Proastă ești tu, Aurico, vorbi Aglae suspinătoarei prinușa deschisă, să-ți faci sânge rău pentru o dezmățată! G. Călinescu - N-am avut noroc, se căină Aurica printre sughițuri. - N-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să informeze pePascalopol asupra consecințelor. Trebuie împiedicat și moș Costache, observă Stănică. Aglae făcu un gest de dispreț. - Costache se uită numai în ochii ei. E în stare, Doamneiartă-mă, de toate năzbâtiile. Felix ar fi râs în altă împrejurare de plânsul așa de naiv invidios al Aurichii. Îl împietrise însă știrea logodnei Otiliei, pe care o credea adevărată. Comunicând Otiliei scena din casa Aglaei, aceasta zâmbi dând din umeri. - Fleacuri de-ale lor. Nu e nimic adevărat. Dar poți să-ți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o ridică din nou și o citi iar, întorcînd-o pe toate părțile. Făcu gestul de a ieși din odaie, apoi se întoarse iarăși și începu să-și crispeze obrazul ca un chinuit de o durere mare care caută prin simularea plânsului să-și descarce nervii iritați. O frică nebună îl cuprinse. Temător de opinia altora și mai ales de a Aglaei, cu o repulsie bolnăvicioasă pentru orice contact cu autoritățile publice, se vedea arestat, dus la poliție, arătat cu degetul de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
niște partide strălucite. Aurica, însă, încetase numaidecât să plângă și examina cu lacomă curiozitate obiectele Otiliei. Acum fu ea aceea care aruncă o vorbă neplăcută: - Și când sunteți deciși să faceți nunta? întrebă în mijlocul unui oftat cu tril, ca după plâns. - Nuntă? Cu cine? întrebă mirată Otilia, observând paloareasubită a lui Felix. G. Călinescu - Cu... Pascalopol! zise, cu o reală nevinovăție, Aurica. - Ah, se supără Otilia, m-ați înnebunit cu Pascalopol ăsta!Am început să-l urăsc, săracul! Cine v-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
improvizat și Olimpia, și, în sfârșit, ca un fel de încurajare a activității muzicale a lui Titi, Aglae însăși, care își relevă glasul pițigăiat, tremolat, în contrast cu agresivitatea ei baritonă de toate zilele. În cele din urmă, Aurica izbucni într-un plâns zgomotos. - Dar de ce plângi și tu așa? zise Olimpia. Bea puțină apă!Întristată, bău un pahar plin de apă, oftă și declară: - Așa-mi vine câteodată, când aud muzică! Când văd pealții fericiți, și eu... - Lasă, o mângâie Aglae, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
datului imediat, a tiparelor prestabilite, un fel de „analfabetizare” argheziană care instituie inocența, condiția accederii în spațiul originar: , metaforă a reordonării existenței potrivit propriilor dimensiuni afective și psihice, semnificație impusă și de imaginea peștișorului aruncat „unde «mistuirea» e mai puternică”. Plânsul și râsul se definesc ca extremele unei tensiuni create de noua condiție ontologică a lui Iona, redescoperirea FIINȚEI sustrase voinței divine. Faptul este marcat tocmai de mimarea sacrului prin fixarea destinului unui peștișor aruncat în „mistuirea” cea mare și care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
Dar a venit o vreme când "un simplu om", român viteaz și Gheorghe a preluat cu mult tact frâiele. Și avea curajul să se plimbe singur prin țară, nu cu Mercedes-ul ci cu trenul și pe jos ca să asculte plânsul românului. Și l-a ogoit bine. Și când a fost ucis de ei, a lăsat urmaș simplu ca și el, urmaș care ne-a ridicat sus de tot. Să nu confundăm Însă simplitatea și modestia unor oameni cu prostia și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
4-a) li s-a urcat la cap unora sau, ceea ce este și mai grav, au fost loviți la cap de modelele războiului psihotronic dus Împotriva neamului nostru. Am vrea să mai râdem, dar nu mai putem, pentru că e de plâns. În hohote. Pentru că cea de-a patra putere În stat ne agresează prin toate mijloacele ce-i stau la Îndemână (și trebuie să spun că le fată mintea). Și stăm și ne Întrebăm: cui servește, de fapt, mass-media? Celor de pe urma
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
amploarea și consecințele? Nici unul. S-a prezentat ca un fapt divers la știri, cu toate că asta implica mult mai multe decât un simplu incendiu. Și acum ajungem și la emisiunea domnului Dan Diaconescu. Te pufnește râsul, dacă n-ar fi de plâns, când te gândești ce acuzații puerile i s au putut aduce. Nu realizați, domnilor, că sunteți caraghioși?! Chiar nu vreți să realizați!!! Știți, zicala populară este aspră, dar dreaptă: "prostul nu-i prost destul, dacă nu-i și fudul". Am
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
păsări unde curcanul, când „se dă mare”, se umflă În pene și se tot Învârte În jurul curcii, care-și vede liniștită de-ale ei și nici nu-l bagă-n seamă. Îți vine să râzi, dacă n-ar fi de plâns, pentru că noi nu ne mai putem vedea liniștiți de-ale noastre tocmai din cauza „umflatului În pene” al domniilor voastre. Și dacă ați fi doar câțiva, tot ar fi bine, pentru că românul s-a obișnuit cu cârca de mult. Numai că acum
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
când partidul s-a săturat de el și l-a mătrășit. Și iar lam văzut la TV spunând că se va Întoarce la cei pe care i reprezentase cândva. Și văzând asta , nu e normal să te umfle râsul ?! Că plânsul ne-a umflat deja. Știți despre este vorba, nu ? L-am mai pomenit pe undeva, tot așa, drept exemplu, așa că nu mă mai ostenesc să-i spun numele. Nu merită. Și câți ca el, câți ca el.....asta e marea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
face cu repetiții. Întâlnești aceiași oameni, situațiile revin și nu poți evita să știi ceea ce recunoști; adică se recunoaște în sfârșit ceea ce se arată ca știut: că recunoști totul ca și cum ai avea acces la preexistență. Deși simplu efect de secreție, plânsul este totuși rezultatul reflex al unui circuit de gândire. Un fel de articulație fiziologică a acesteia, ca dovadă că ea se întrupează. Orice organism se hrănește. Din ce, de unde? Din mediul înconjurător. E un act crud, inevitabil și teribil să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ai noștri îl căuta pe țipilig, să-l prinză cu tunurile și să-l împuște. Și dacă începea tunurile, parcă te credeai în iad, nu alta. Da ea, șo-șo-șo, să-l împace pe bietu Ilie. Se-nvinețise, săracu, de-atâta plâns și era greu ca pietroiu. La urmă se învățase ei, și cum s-auzea clopotele bisericii, cum s-auzea clopotul mare de la Mitropolie, și clopotul lor de la biserica Capra, și-ncepea și sergenții cu țignalele lor, atuncea mămica, repede cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
afară, imediat acoperit de zdrăngănitul roților butoiului pe piatra de râu cu care e pavată strada, tu, care odinioară luceai atât de vie, o voce de bătrân, uscată și plângăcioasă, aco perită imediat de flașnetă, o ușă deschizându-se, un plâns înăbușit, el, neavând ce face, schimbându-se de pe un picior pe altul, cu ochii uscați, pe când eram în lume tu singură și eu, o voce de bătrân, insuportabil de uscată și plângăcioasă, și el, așteptând în picioare, stângaci și aproape
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Țipa că acum este prea târziu, că aș fi putut evita, dar nu să-i cer acuma... Isteria stupidă la care ajunsese, dar mai ales fața ei buhăită, răutatea buzelor subțiri și a nasului cu vârf ascuțit, schimonoseala grotescă a plânsului care îmi stârnea milă, furie, remușcare, dezgust, toate deodată, insuportabile, m-au făcut să îmi pierd cumpătul. Parcă o umbră roșie mi-ar fi alunecat pe față. Mi-am simțit creierii aprinzându-se și, fou de rage, probabil făcând o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Înalt și frumos și tocmai și-a amînat o ședință importantă, ca să vină să mă salveze. E iubire. Trebuie să fie iubire. — Mi-ar face mare plăcere să mă mut cu tine, Connor, șoptesc și, spre uluirea mea, izbucnesc În plîns. TREI A doua zi dimineață mă trezesc cu soarele strecurîndu-mi-se pe sub pleoape și o aromă extraordinară de cafea În aer. — ’ neața ! aud glasul lui Connor, deasupra mea. — ’neața ! murmur, fără să deschid ochii. Vrei cafea ? — Da, te rog. Mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jack Harper, simt că mi se pune un nod În stomac. N-am mai fost atît de agitată din clasa Întîi, la ora de clarinet, cînd, În momentul În care examinatorul m-a Întrebat cum mă cheamă, am izbucnit În plîns. — Păi, ne vedem mai tîrziu, spune Katie cînd ajungem la etajul Întîi. Și mulțumesc, Emma. Pentru nimic, spun. Mai vorbim. Pornesc pe coridor spre departamentul de marketing, conștientă de faptul că picioarele mele nu vor deloc să pășească În ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu... nu știu ce să spun. Întotdeauna vom avea jazzul, spune Connor sugrumat de emoție și Închide ușa În urma sa. UNSPREZECE Perfect. După ce că n-am obținut promovarea la care visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atîta plîns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai Înnebunit, spune Jemima, cam la fiecare zece minute. E sîmbătă dimineață, sîntem ca de obicei la ora asta În halate, bem cafea și Încercăm să ne dregem după mahmureala din ajun. Sau, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ceva. Și toate astea sînt doar din vina mea. Nu sînt În stare să organizez nici măcar o seară cît se poate de simplă În oraș, fără să fac niște prostii monumentale. Fără veste, Îmi vine să izbucnesc În hohote de plîns. Îmi vine să mă prăbușesc pe asfalt, să-mi Îngrop capul În mîini și să plîng În voie. Ce zici de o pizza ? spune Jack, și ridic capul, cu speranță renăscută. — De ce ? Știi vreo pizzerie În zonă ? — Văd că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bună prietenă a mea, OK ? Fiindcă nu ești și n-ai fost niciodată ! Tac și mă uit În jur spre asistența Împietrită de pe pătura de picnic, respirînd greu. Am senzația oribilă că, din clipă În clipă, am să izbucnesc În plîns. Îi Întîlnesc privirea lui Jack și el Îmi zîmbește ușor, gen bravo, i-ai arătat tu ! Apoi risc și arunc o privire scurtă spre mama și tata. SÎnt ca și paralizați, de parcă habar n-au ce naiba ar putea face. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]