4,720 matches
-
operă literară, nu se putea continua la nesfârșit astfel. Era nevoie de cuvinte, de dialog. Cei doi încep, într-un târziu, să dialogheze. Carol va pleda pentru dreptul de a se sinucide, ca supremă afirmare a libertății umane. Filip, împăciuitor, pledează pentru viață, care se cuvine acceptată așa cum e. La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei. Apoi continuă în spațiul deschis al peregrinărilor pe ulițele orașului. Capitolul suprem realizat artistic este cel care povestește
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cutia sa neobișnuită. Mizantrop și ipohondru, refuzând din start orice comunicare cu gardianul său, Carol își va susține ulterior pofta de viață (nemărturisită desigur) din chiar dorința (ambiția, obstinația) de a-l convinge pe Filip de justețea principiului pentru care pledează: sinuciderea ca manifestare supremă a libertății individului. Tema nu e nouă de altfel motto-ul din Camus (Mitul lui Sisif) indică asumarea calității de verigă succesoare într-o dezbatere dilematică veche de când lumea, probabil. Dar Andrei Oișteanu reușește să pară
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a fost în vizorul securității ca și mine, a avut o atitudine inflexibilă - ca și mine -, rămânând un om integru, fără compromisuri. Am rămas perplex când mi-a vorbit despre Țolescu, îndrumătorul nostru al celor din învățământ, când trebuia să pledeze cu zel proletar despre morala proletară la modă atunci, când Țolescu se afla pe post de lup în paza oilor și când el acționa în sensul invers al celor ce trebuia să facă. M-a anchetat pe motiv că aș
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cu sens și cele lipsite de sens ne apare adesea destul de sigură. Se întâmplă aceasta mai ales când orgoliul noii priviri ne face prea încrezători în propriile idei. Voi da un exemplu în această privință, poate nu cel mai potrivit. Pledând pentru un anume înțeles al edificării de sine, Richard Rorty pune în discuție supoziția mai veche a „fundamentului ultim“, ce pretinde să justifice orice realitate. Este absurdă din punct de vedere logic atâta vreme cât, deși caută să justifice orice, nu se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
banda desenată/proza grafică rămâne un teritoriu rareori cercetat în mediul cultural românesc. Cu excepția lui H.R. Patapievici (cel care i-a dedicat lui Corto Maltese pagini memorabile în Zbor în bătaia săgeții), a lui Ion Manolescu (teoreticianul, articulat și vizionar, pledând pentru demnitatea acestui gen ignorat de main stream), a lui Dodo Niță (cel mai redutabil dintre istoricii benzii desenate românești), Mircea Mihăieș (cel care a publicat o serie de texte magnifice închinate aceluiași Corto Maltese) ori a lui Mihai Iacob
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de‑a pururi. Să‑i fie țărâna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele. Nu voi Întocmi un inventar macabru al lucrurilor care au rămas de la el: cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că la vîrsta de șaisprezece ani ai dormit într-o noapte cu un șarpe viu. ― Ah! spuse Împărăteasa, și tot trupul i se zgudui de un fior de triumf. Acum începe mărturisirea. Așadar te așteptai mai demult să trebuiască să pledezi în apărarea ta și ți-ai pregătit acest mic discurs. Hedrock dădu din umeri: ― Știam că se plănuiește ceva împotriva mea. De o săptămînă mi se percheziționează zilnic apartamentul. Am fost supus celor mai plictisitoare monoloage de către capetele pătrate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ortodoxia rațională a starețului Zosim, din Frații Karamazov) la catedră și tablă se însuflețește. Gestul, mai larg, arată rândurile oștirilor de algebre. Un călugăr-soldat ridicând Cruciata de semne pentru cauza: cea mai adevărată, cea mai importantă, "cum sabia n-a pledat vreodată și nici trâmbița n-a proclamat". Bătălia se desfășoară albă, hotărâtă, într-un mers de fapt suveran. Ochii profesorului preciși, albaștri în planul median al amfiteatrului, par materializarea punctelor circulare, de la infinit: organizatori și absoluți. Pe când fața se desface
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
calitatea turmei, în natura gregarei categorii? Nimic, domnule, nimic... Evoluție, cum zice Darwin? Vax, evoluție, la bobor! Privi cu indiferență la bărbatul brun și uscățiv, în veston de piele naturală, cu înfățișare de boschetar, desprins din categoria disprețuită, contra căreia pledase, adineauri, întorcându-și privirea întrebătoare către conviv. Vladimir părea să fie la fel de neinteresat de exemplarul din bobor, ce apăruse pe intervalul median al vagonului-restaurant, aterizând taman lângă masa lor: N-am bani și nu-ți dau! Nu-ți ofer nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nebun. De fapt, vroiam numai să văd cum reacționează la propunerea mea. Nu mă așteptam s-o ia în serios. Seara, acasă, am început, totuși, singur să fac un asemenea proces. Am enumerat mai întîi, pe hârtie, conștiincios, argumentele care pledau contra femeii de la frizerie: ― a tulburat liniștea unui local public; ― nimeni dintre cei de-acolo nu era, în fond, vinovat de concedierea ei; ― cei prezenți n-au făcut altceva decât s-o lase să țipe; nimeni n-a bruscat-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici lumina de-afară. Cel mai greu era când ajungeam la sentință. Până acolo totul mergea ușor, aveam chiar o mare voluptate să mă prind în capcană ori să combat argumentul pe care-l găsisem înainte. Eram necruțător și când pledam contra și când pledam în favoarea acuzatului. Eram chiar mai pătimaș decât altădată când jucam șah. Atunci, rezultatul partidei nu însemna nimic. O victorie a albului sau o victorie a negrului n-avea nici o importanță. Acum era vorba despre oameni. Era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cel mai greu era când ajungeam la sentință. Până acolo totul mergea ușor, aveam chiar o mare voluptate să mă prind în capcană ori să combat argumentul pe care-l găsisem înainte. Eram necruțător și când pledam contra și când pledam în favoarea acuzatului. Eram chiar mai pătimaș decât altădată când jucam șah. Atunci, rezultatul partidei nu însemna nimic. O victorie a albului sau o victorie a negrului n-avea nici o importanță. Acum era vorba despre oameni. Era vorba de dreptatea sau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a renunțat. Dealtfel, probabil, fiecare simțea nevoia de puțină tăcere. A doua zi, am făcut aceeași minimă punere în scenă și am pronunțat apărarea. Mă urmăriți? " Am ascultat ieri cu surprindere rechizitoriul. Vă mărturisesc că nu credeam că se poate pleda cu atâta pasiune împotriva singurului sentiment care dă justiției un sens înalt. Pentru că nu dreptatea este lucrul cel mai înalt la care poate aspira cineva care a îmbrăcat roba de judecător. Dreptatea poate fi oarbă și rece. Dreptatea poate, cădea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
este lucrul cel mai înalt la care poate aspira cineva care a îmbrăcat roba de judecător. Dreptatea poate fi oarbă și rece. Dreptatea poate, cădea ca un cuțit de ghilotină pe gâtul unui condamnat. O, nu vă temeți. Nu voi pleda împotriva dreptății. Scopul justiției este, știu și eu, dreptatea, obiectul justiției este dreptatea. Și totuși, onorată curte, un adevărat judecător nu se poate opri aici. Dreptatea singură nu e de ajuns pentru a da grandoare justiției. Dreptate au făcut și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
procuror. Dar dacă omul a urmărit să înlocuiască nu numai nedreptatea cu dreptatea, ci să înlăture chiar cruzimea, atunci cer iertare instanței, dar nu pot decât să-mi exprim surprinderea pentru cele auzite ieri în această sală. Domnul procuror a pledat cu înfocare și intransigență pentru ceea ce credeam depășit. Pentru aplicarea legii talionului. Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi. Crimă pentru crimă, acesta a fost de fapt îndemnul pe care ni l-a făcut domnul procuror. Care e în fond logica
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Pentru că am rămas singur cu pustiul, m-am hotărât să înfrunt cel mai dificil dintre procesele mele și cel mai inutil. Acum ați înțeles. Nu sânt nici sfânt, nici profet, nici predicator. Sânt pur și simplu un om care-și pledează cauza. Am început, așteptînd-o pe Eleonora, propriul meu proces. V-am ales drept judecători și am început să-mi depun mărturia. Poate că era inevitabil. Întotdeauna mi-am judecat, indirect, numai procesul meu. Chiar când n-am vrut asta. Toate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
numai procesul meu. Chiar când n-am vrut asta. Toate procesele mele n-au fost, poate, decât prilejuri pentru a judeca un singur mare proces, în care nu puteam obține decât condamnarea mea. Dar, iertați-mă, domnilor, cine nu-și pledează cauza? Oare dumneavoastră nu pledați acum prin tăcerea prudentă cu care, probabil, mă ascultați, cauza oamenilor respectabili care nu umblă ca mine după năluci? De ce mi-ați reproșa mie ceea ce face toată lumea? Poate nu știu să spun ce am de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-am vrut asta. Toate procesele mele n-au fost, poate, decât prilejuri pentru a judeca un singur mare proces, în care nu puteam obține decât condamnarea mea. Dar, iertați-mă, domnilor, cine nu-și pledează cauza? Oare dumneavoastră nu pledați acum prin tăcerea prudentă cu care, probabil, mă ascultați, cauza oamenilor respectabili care nu umblă ca mine după năluci? De ce mi-ați reproșa mie ceea ce face toată lumea? Poate nu știu să spun ce am de spus în tăcere, dar nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai alunec încă... Nu e și destinul ca un elefant orb? m-am întrebat atunci. El nu alege între bine și rău. Și dacă nimerești între copitele lui... Eleonora mi-a spus mai târziu că mă credea în stare să pledez orice, la fel de bine, și pro și contra. Se înșela. Dacă s-ar putea pleda la fel de bine și pro și contra, ar însemna că nu există dreptate; există numai pledoarii; și că nu există nimic adevărat; există doar oameni care motivează
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
atunci. El nu alege între bine și rău. Și dacă nimerești între copitele lui... Eleonora mi-a spus mai târziu că mă credea în stare să pledez orice, la fel de bine, și pro și contra. Se înșela. Dacă s-ar putea pleda la fel de bine și pro și contra, ar însemna că nu există dreptate; există numai pledoarii; și că nu există nimic adevărat; există doar oameni care motivează mai bine o cauză și alții care o motivează rău. Așa că nu vreau să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tribunalului: dacă judecăm, n-avem voie s-o facem la fel ca atunci când stana înghesuiți lângă eșafod și priveam în tăcere, nemișcați; trebuie să ne separăm și de nedreptăți și de consolările noastre. Mă veți înțelege acum de ce nu voi pleda, de fapt, împotriva lui Robespierre. Voi pleda împotriva eșafodului folosit ca metodă și împotriva fricii. Ar fi greu de precizat, poate, după atâta vreme unde începe și unde sfârșește vina lui Robespierre ca om și cât cântărește ea în comparație cu meritele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o facem la fel ca atunci când stana înghesuiți lângă eșafod și priveam în tăcere, nemișcați; trebuie să ne separăm și de nedreptăți și de consolările noastre. Mă veți înțelege acum de ce nu voi pleda, de fapt, împotriva lui Robespierre. Voi pleda împotriva eșafodului folosit ca metodă și împotriva fricii. Ar fi greu de precizat, poate, după atâta vreme unde începe și unde sfârșește vina lui Robespierre ca om și cât cântărește ea în comparație cu meritele lui. La urma urmei, ideile pe care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bun, zise Verma, uimit. — Mă refer la planul tău, strigă furios inspectorul sanitar șef. (Vai, acum avea să aibă parte de un alt ulcer pe fond de stres, își zise, într-o străfulgerare rapidă.) — Dar e planul cel mai simplu, pledă Verma, abordarea științifică și logică a ceea ce este, în fapt, o problemă de ordin științific legată de interacțiunea om-primate, de dependența maimuțelor de alcool - de ce nu se poate aproba? — Pentru că e un plan prostesc, de aia, spuse domnul Gupta, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pază la fiecare fereastră, băiatul Hungry Hop se plimba în sus și-n jos. În depărtare, auzea larma protestatarilor și demonstranților, simțind că nu era drept să nu i se dea voie să ia parte la evenimente. — O să iau dubița, pledase el. O să iasă o vânzare foarte bună. Dar nu, nici măcar argumentul acesta nu era suficient ca să zdruncine convingerea familiei sale cum că trebuia ținut închis bine, permițându-i-se să iasă doar dacă se afla în poziția onorabilă de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
solide și o bunăvoință evidentă. Ba chiar această bunăvoință era ceea ce aveau ei toți mai izbitor. Dar în materie de ciumă, cunoștințele lor erau aproape nule. ÎN FAȚA FIECĂRUIA DINTRE EI, CU TOATE ACESTEA, ȘI DE CÂTE ORI LUCRUL FUSESE POSIBIL, RAMBERT ÎȘI PLEDASE CAUZA. FONDUL ARGUMENTAȚIEI LUI CONSTA ÎNTOTDEAUNA ÎN A SPUNE CĂ ERA STRĂIN DE ORAȘUL NOSTRU ȘI CĂ, PRIN URMARE, CAZUL LUI TREBUIA EXAMINAT ÎN MOD SPECIAL. ÎN GENERAL, INTERLOCUTORII ZIARISTULUI ADMITEAU FĂRĂ GREUTATE ACEST PUNCT. DAR ÎI DEMONSTRAU DE OBICEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]