5,260 matches
-
10,12); „Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum ți-a jurat El, dac] vei p]zi poruncile Domnului, Dumnezeului ț]u, și vei umblă pe c]ile Lui” (Deut. 28,9). Aceste versete ilustreaz] în mod explicit dou] porunci: de a fi sfințit, pentru c] Dumnezeu este sfânt, si de a umblă în c]ile Lui. Cum putem deveni sfinți și, în felul acesta, asemenea lui Dumnezeu? Biblia este cât se poate de clar]. Leviticul 19,2 este introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedere politic (vămeșii), cei respinși de societate (leproșii), cei marginalizați din punct de vedere social și fâț] de femei. Care este înțelesul iubirii la care s-a referit Iisus când a spus c] Vechiul Testament (Tora) poate fi redus la dou] porunci: „S] iubești pe Domnul, Dumnezeul ț]u, si pe aproapele ț]u că pe tine însuți” (Maț. 22,34)? F]r] a face o analiz] detaliat], este binecunoscut faptul c] unicului cuvânt englezesc pentru iubire (love) îi corespund diferite cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din credințe diferite. Al-Ghazăli, juristul și teologul sunit amintit mai devreme, a devenit un susțin]tor al gândirii sufiste, dar a încercat s] sintetizeze perspectivele morale din Shari’a prin noțiunea de pietate interioar] dezvoltat] de sufism. El consideră obligațiile poruncite de divinitate drept un punct de plecare pentru cultivarea unei personalit]ți morale, cu condiția ca acestea s] conduc], în mod natural, la dezvoltarea unui sens etic care s] își g]seasc] motivația în viață interioar]. Cu toate acestea, el
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dreptul natural stipuleaz] prescripții pentru conduită uman] reprezint] o modalitate metaforic] de a face referire la precondițiile dezvolt]rii naturale ale omului, dar nu implic] în nici un fel faptul c] aceste prescripții rezult] din voința vreunui legiuitor. Ele nu sunt porunci considerate în acel sens. Potrivit unei alte perspective, dreptul natural este chiar setul de reguli stipulate de c]tre Dumnezeu și promulgate omenirii prin prezentarea decalogului lui Moise și prin revelația oferit] indivizilor prin utilizarea conștiinței lor. Prima din seria
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Renaștere de c]tre Francisco Suárez (1548-1617) - are, cu sigurant], potențiale implicații generatoare de controverse. Dac] virtutea const] în corectitudinea intenției, iar aceasta este analizat] în termeni de consimțire a poruncilor lui Dumnezeu (conceput] conform acelei descrieri, adic] de „conduit] poruncit] de c]tre Dumnezeu”), atunci apare o problem] în cazul în care agentul nu stie ce poruncește Dumnezeu, dac] El poruncește ceva, sau dac] exist] într-adev]r un Dumnezeu care s] emit] porunci. Cu sigurant], dac] o persoan] nu cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
const] în corectitudinea intenției, iar aceasta este analizat] în termeni de consimțire a poruncilor lui Dumnezeu (conceput] conform acelei descrieri, adic] de „conduit] poruncit] de c]tre Dumnezeu”), atunci apare o problem] în cazul în care agentul nu stie ce poruncește Dumnezeu, dac] El poruncește ceva, sau dac] exist] într-adev]r un Dumnezeu care s] emit] porunci. Cu sigurant], dac] o persoan] nu cunoaște aceste lucruri, ea nu poate fi p]c]toas] sau vicioas] (adic], plin] de vicii), având în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iar aceasta este analizat] în termeni de consimțire a poruncilor lui Dumnezeu (conceput] conform acelei descrieri, adic] de „conduit] poruncit] de c]tre Dumnezeu”), atunci apare o problem] în cazul în care agentul nu stie ce poruncește Dumnezeu, dac] El poruncește ceva, sau dac] exist] într-adev]r un Dumnezeu care s] emit] porunci. Cu sigurant], dac] o persoan] nu cunoaște aceste lucruri, ea nu poate fi p]c]toas] sau vicioas] (adic], plin] de vicii), având în vedere c], în acea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
franciscani ai acestei perioade, si anume, Duns Scot și William de Ockham. Pan] recent, se credea c] aceștia (dar în special Ockham) au susținut versiuni obtuze ale voluntarismului teist, adic] faptul c] o acțiune este bun] numai dac] Dumnezeu o poruncește sau o aprob]. Totuși, situația nu este simpl]. Scot este în mare parte de acord cu teoria despre „gândirea corect]” a Sfanțului Toma din Aquino, dar el acord] dou] roluri speciale voinței. Pe de-o parte, obiectul evalu]rii morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
singurul mod în care acesta ar putea fi realizat ar fi dac] permisivitatea cerință și interdicția ar exista pur și simplu datorit] atitudinilor lui Dumnezeu. Altfel spus, dac] caracterul moral al unei acțiuni este consecința logic] imediat] a permisivit]ții, poruncii sau interdicției lui Dumnezeu. De fapt, Ockham era dispus s] permit] c] o mare parte din ceea ce noi consider]m a fi bine sau r]u este așa din cauza unor motive prezentate prin teoria legii naturale. Dar el a v
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viziunea corect] asupra dreptului de viziunea mulțimii. Pentru omul de rând, legea este „textul scris care consfințește o voinț] printr-un ordin sau printr-o interzicere”, dar pentru omul înțelept, „legea e rațiunea suprem], s]dit] în natur], care ne poruncește ce trebuie s] facem și ne interzice ce nu trebuie s] facem - este spiritul și rațiunea omului înțelept, ea este normă a ceea ce este drept și nedrept.” (Legile, I, vi) Dac] aceast] formulare este esența dreptului natural ciceronian, ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie guvernați? De vreme ce relațiile politice nu au o bâz] natural], înseamn] c] starea natural] a omenirii este prepolitic]. Oamenii sunt liberi și egali de la natur] în sensul c] nu exist] nici o autoritate superioar] investit] cu puterea de a le porunci sau cu responsabilitatea de a le proteja interesele. Totuși, aceast] „stare natural]” creeaz] nesiguranț] - f]r] existența unui guvern]mânt normele sociale nu pot fi aplicate, iar cei care le încalc] nu sunt pedepsiți corespunz]tor. Oamenii vor c]dea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se întâmpl] și în cazul celorlalte propriet]ți cu care caracterul bun este identificat. Un argument asem]n]tor (de pe vremea dialogului Euthyphros al lui Platon) a fost expus împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cazul celorlalte propriet]ți cu care caracterul bun este identificat. Un argument asem]n]tor (de pe vremea dialogului Euthyphros al lui Platon) a fost expus împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este fals]. 2) Dac] „bine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
caracterul bun este identificat. Un argument asem]n]tor (de pe vremea dialogului Euthyphros al lui Platon) a fost expus împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este fals]. 2) Dac] „bine” înseamn] „pl]cut”, atunci a spune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Un argument asem]n]tor (de pe vremea dialogului Euthyphros al lui Platon) a fost expus împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este fals]. 2) Dac] „bine” înseamn] „pl]cut”, atunci a spune: „Ceea ce este pl]cut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este fals]. 2) Dac] „bine” înseamn] „pl]cut”, atunci a spune: „Ceea ce este pl]cut e bine” nu ne-ar oferi vreun motiv suplimentar pentru a promova st]ri pl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi analitic], în virtutea înțelesurilor cuvintelor, ci sintetic], o chestiune de fapt (empiric?). Folosind aceast] idee, R.M. Adams, un naturalist teolog încearc] s] reabiliteze teoria Poruncii Divine în etic] (Adams, 1981). A spune c] „X are dreptate” nu înseamn] c] Dumnezeu poruncește așa. Deci, „ceea ce Dumnezeu poruncește este bine” nu este o tautologie. Totuși, binele și faptul de a-ți porunci Dumnezeu sunt cam același lucru. Noi înțelegem c] anumite acțiuni sunt bune și, prin urmare, descoperim (prin revelație sau teologie rațional
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ci sintetic], o chestiune de fapt (empiric?). Folosind aceast] idee, R.M. Adams, un naturalist teolog încearc] s] reabiliteze teoria Poruncii Divine în etic] (Adams, 1981). A spune c] „X are dreptate” nu înseamn] c] Dumnezeu poruncește așa. Deci, „ceea ce Dumnezeu poruncește este bine” nu este o tautologie. Totuși, binele și faptul de a-ți porunci Dumnezeu sunt cam același lucru. Noi înțelegem c] anumite acțiuni sunt bune și, prin urmare, descoperim (prin revelație sau teologie rațional]) c] am recunoscut Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teolog încearc] s] reabiliteze teoria Poruncii Divine în etic] (Adams, 1981). A spune c] „X are dreptate” nu înseamn] c] Dumnezeu poruncește așa. Deci, „ceea ce Dumnezeu poruncește este bine” nu este o tautologie. Totuși, binele și faptul de a-ți porunci Dumnezeu sunt cam același lucru. Noi înțelegem c] anumite acțiuni sunt bune și, prin urmare, descoperim (prin revelație sau teologie rațional]) c] am recunoscut Vocea lui Dumnezeu. Dar punctele slabe ale acestei abord]ri pot fi observate cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fac] așa ceva. Pe urm], el i-a întrebat pe niște indieni care mâncau de obicei trupurile taților lor decedați, contra c]rei sume de bani ar accepta ei s] ard] trupurile taților. Printre exclamații r]sun]toare, aceștia i-au poruncit s] nu vorbeasc] despre o astfel de blasfemie (opera lui Montaigne, Of Custom [Despre obiceiuri] (1595) și cea a lui Herodot R]zboaiele persane, Cartea a III-a, 38). Dar, în timp ce mulți au fost convinși de astfel de exemple s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu probleme mai serioase, v]zute în mod tradițional că ap]rute din dilemă pus] de Platon în Euthyphros (10a): „Iubesc zeii sfințenia pentru c] este sfânt] sau este sfânt] pentru c] o iubesc ei?”. Sau, în discuția de fâț], poruncește sau voiește Dumnezeu binele pentru c] este bine sau este bine pentru c] îl poruncește sau îl voiește El? Întrebarea poate fi înțeleas] în termeni de priorit]ți. Dac] Dumnezeu voiește binele pentru c] este bine, atunci binele este cumva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de Platon în Euthyphros (10a): „Iubesc zeii sfințenia pentru c] este sfânt] sau este sfânt] pentru c] o iubesc ei?”. Sau, în discuția de fâț], poruncește sau voiește Dumnezeu binele pentru c] este bine sau este bine pentru c] îl poruncește sau îl voiește El? Întrebarea poate fi înțeleas] în termeni de priorit]ți. Dac] Dumnezeu voiește binele pentru c] este bine, atunci binele este cumva prioritar în voia lui Dumnezeu (deși nu neap]rât prioritar din punct de vedere temporal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
suveranitatea și omnipotenta lui Dumnezeu, f] cându-L subiectul unei norme morale independente. Alte asemenea constrângeri legate de libertatea și puterea lui Dumnezeu ar fi criticabile pentru cei care susțin c] nu exist] nici o limit] cu privire la ceea ce Dumnezeu poate dori sau porunci. Că r]spuns exist] de fapt dou] modalit]ți de a dovedi c] omnipotenta lui Dumnezeu nu este inc]lcat]: fie pe motiv c] El ar putea s] voiasc] altceva decât binele, fie pe motiv c], deși nu poate s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar putea s] voiasc] altceva decât binele, fie pe motiv c], deși nu poate s] doreasc] altceva decât binele, faptul c] nu este capabil de acest lucru nu împiedic] omnipotenta Să. Primul dintre aceste r]spunsuri ar fi c] Dumnezeu poruncește binele nu dintr-o incapacitate de a face altfel, ci deoarece dorește acest lucru în mod deliberat. El are cu sigurant] puterea de a alege altceva, dar fiind atât de binevoitor, El dorește-deliberat-binele (vezi Nelson Pike, „Omnipotence and God’s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Dumnezeu prin restricționarea voinței Lui, nu mai mult decât poate adev]rul logic. La fel cum incapacitatea lui Dumnezeu de a face un cerc rotund nu-i submineaz] omnipotenta, la fel se întâmpl] și cu incapacitatea Lui de a porunci c] în general nu ar trebui s]-ți respecți promisiunile. Cealalt] parte a dilemei în Euthyphros a fost concepția potrivit c]reia a gandi bine este bine deoarece Dumnezeu dorește acest lucru; faptul c] el dorește binele (și nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]