4,200 matches
-
denumirea de "grupuri de prietenie". Ele tind să se ocupe în principal de "atmosfera" din cadrul relațiilor internaționale și par să devină mai importante atunci când vine vorba de o criză care implică două state sau grupuri de state. Este de asemenea posibil și să susținem că grupurile de prietenie sunt create deoarece există un interes comun, care transcede granițele naționale sau, într-un mod mai critic, pentru eventualitatea evitării unei situații de criză. În domeniul diplomației parlamentare este nevoie să se facă
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
89 din Regulamentul Parlamentului European, potrivit căruia " În cazul în care Parlamentul este consultat în conformitate cu articolul 36 din Tratatul UE, chestiunea este trimisă comisiei competente, care poate prezenta recomandări în conformitate cu art. 97 din prezentul regulament. Comisiile în cauză fac tot posibilul pentru ca Înaltul Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, Consiliul și Comisia să le furnizeze periodic și în timp util informații cu privire la evoluția și punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comună a Uniunii, cu privire la costul prevăzut
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
cuprindea, în esență, două aspecte, și anume, pe de o parte, constatarea potrivit căreia sumele menționate în aceasta fuseseră plătite în mod nejustificat recurentului și trebuiau recuperate și, pe de altă parte, decizia de a efectua această recuperare, în măsura posibilului, prin compensarea cu indemnizațiile care trebuiau încă plătite acestuia din urmă. Așadar, Tribunalul a anulat Decizia din 24 februarie 2004 doar în măsura în care prin aceasta se dispunea că recuperarea sumelor datorate de recurent trebuia efectuată prin compensare, respingând astfel celelalte capete
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
umbră: mai întâi în aceea a Luceafărului, apoi în aceea a propriei alegeri. De fapt, mă gândeam pe atunci, ea nu numai că înțelesese cum stau lucrurile cu depărtarea și superioritatea celuilalt, dar găsise și soluția acceptând nu facilul, ci posibilul. Oare era chiar așa? Andrei zâmbea de fiecare dată când aduceam vorba de Ana sau Cătălina, fiind de părere că, mai degrabă, Ileana Cosânzeana e cea care ne călăuzește. Discuția ajungea, inevitabil, la o Cosânzeană a zilelor noastre. Ani la
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
pe deplin acceptată în literatură (Fitzpatrick, 1990). 11.3. TRATAMENTUL INVAZIV îN ADPKD Tratamentul invaziv al pacienților cu ADPKD are drept scop rezolvarea complicațiilor determinate de chiștii renali sau în legătură directă cu aceștia, conservând, în același timp, în măsura posibilului, funcția renală. Utilizarea termenului invaziv în locul celui chirurgical exprimă mai bine gama largă de posibilități terapeutice, ce include atât tehnici minim invazive, cât și intervenții majore. Majoritatea pacienților cu ADPKD prezintă dureri lomboabdominale surde, ce sunt bine controlate cu analgezicele
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
a bolii, precum și purtătorii sănătoși de genă mutantă care vor dezvolta boala mai târziu în cursul vieții lor vor fi supravegheați și monitorizați cu multă atenție, cu scopul de a preveni complicațiile și, mai ales, de a frâna, în măsura posibilului, evoluția ei progresivă spre IRC și ulterior spre IRCT. Aceste acțiuni necesită o strategie specială, dar mai ales o preocupare permanentă și atentă de îngrijire a acestor categorii de pacienți. O acțiune utilă pe care o propunem și altor colegi
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
și poetica, crede îndreptățit să adauge un al treilea termen, "poietica" (pus în ghilimele), care este diferit de primul termen și prin care virtualitățile operei capătă corp în cursul lecturii, cum spune Blanchot, în lume și pentru lume. Se atașează posibilului cititor un rol auctorial simetric, dar nu identic, ci în proximitatea creatorului: "Aceasta ("poietica", n.n.) ar descrie relația cititorului cu opera pe cale de a se realiza în cursul actului de lectură. Dar "cititor" este și scriitorul, "cititor" într-un mod
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
locală, implicit națională, n.n.) În anumite ocazii, ce-i drept, ele au fost obligate să facă apel, în scop de propagandă, la intelectuali din afara partidului, pentru a putea spune: "Iată, cutare și cutare sînt cu noi!" Dar se făcea tot posibilul pentru a-i împiedica să participe la alegeri, și numai dacă ei refuzau categoric să marșeze la toate aceste manevre partidul se resemna să le depună totuși candidatura" (M.W.). Cît de cunoscută ne este afirmația sociologului și cît de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
viața și acțiunile interumane, le ridică în fața celui chemat: "Alături de pasiune și intuiție, politica înseamnă și o luptă lentă și tenace cu un material refractar. E foarte adevărat, și toate experiențele istoriei o dovedesc, că nu s-ar fi obținut posibilul dacă nu s-ar fi încercat mereu pe lume imposibilul. Dar cel care poate face asta trebuie să fie un conducător, și nu doar un conducător, ci și - în sensul cel mai propriu al cuvîntului - un erou. Iar cei care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bază de la care a pornit o constituia studiul omului ca un ansamblu de relații între trup și suflet. El considera că boala este o reflectare a stării emoționale a omului, de aceea trebuie în primul rând să se facă tot posibilul pentru revenirea bolnavului la echilibrul sufletesc și prin aceasta la restabilirea echilibrului energetic al organismului său. Terapia florală a fost elaborată de către doctorul Edward Bach în anul 1930 și se caracterizează prin aceea că remedii exclusiv florale tratează afecțiuni emoționale
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
respectiv puterea sa de a impune omului norme morale cum ar fi aceea de nu minți pe care acesta să le respecte. Între cele două alternative, soluția de mijloc a acreditării unui moderat "liber arbitru" a părut a fi unica posibil de acceptat. Astfel, așa cum consemna încă Ioan Damaschin [1993: 86-87], omul care acționează și face este principiul propriilor sale fapte, fiind prin urmare înzestrat cu "liber arbitru"; dacă o atare libertate nu ar exista, la ce bun l-ar mai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
evoluției mass-media din ultimii 25 de ani, cetățenii de astăzi pot afla de existența unor înșelătorii în momentul în care acestea se produc. Percepem minciuna ca pe un regretabil defect al umanității și tragem concluzia că, dacă nu facem tot posibilul să-i învățăm pe copii să fie sinceri, aceștia își vor dezvolta tendința naturală de a minți. Într-un studiu ce a avut loc în zece țări vest-europene în 1981, subiecților li s-a cerut să enumere zece calități pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
s-o interpreteze, după mintea lui, sigur greșește" [Sorescu, 1997: 18]. Putem spera, cel mult, ca apelul permanent la înțelepciunea sfinților părinți și la acela al tuturor slujitorilor bisericii care au dovedit harul interpretării textelor religioase să diminueze în măsura posibilului această greșeală. 21 Plasarea în ghilimele a sintagmei "teorie generală" rezultă din convingerea că o atare teorie nu este nici posibil de construit, dată fiind amploarea domeniilor în care minciuna se implică (identificîndu-se, în ultimă instanță, cu istoria omenirii însăși
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
imaginația. De aceea, scenariul ca instrument metodologic nu este decât un efort sistematic de a genera contexte plauzibile, prin analiză și imaginație, În care dezvoltările posibile pot fi testate sau, cel puțin evaluate și discutate. Scenariile se referă la tărâmul posibilului: așadar, aparțin ontologiei lumilor posibile, psihologiei și epistemologiei contrafactuale și gândirii experimentale. Scenariile pun În evidență diferite aspecte ale „istoriei viitoare” și o pot face În diverse forme. Dar indiferent de tipul de scenariu, există câteva funcții generale ale acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
publice. În ciuda utilității lor, trebuie să fim mereu precauți și să nu uităm limitele scenariilor. Contextul lor epistemologic nu este cel tradițional, centrat pe realitate și focalizat asupra a „ceea ce există”. Epistemologia lor este a lumilor posibile, a contrafactualului sau „posibilului”. Deși ele sunt utile pentru a stimula, ilustra sau Învăța și pentru a da precizie și bogăție comunicării, nu trebuie confundate cu predicția unei realități certe viitoare. 8.5. Scenariile În politica de securitate naționalătc "8.5. Scenariile În politica
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
toți cei care lucrăm în spațiul academic, indiferent de disciplina în care profesăm 37. Nu cred că este cu totul inutil să precizez aici și că o obiecție similară celei aduse lui Newey sau Philip ar respinge și un alt posibil argument realist "moderat" împotriva ideii că filosofia politică este o ramură a eticii. În finalul capitolului anterior, am arătat că realiștilor le rămâne la dispoziție cel puțin un tip de concepții politice normative în privința cărora pot susține în mod consecvent
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
să creadă în valoarea observațiilor, refuză rejudecarea "achizițiilor disciplinei" și se mențin, cel mai adesea, la distanță de discuțiile epistemologice. Dacă am citi dezbaterile din revistele cele mai de vârf, am putea crede că monografia etnografică descrierea cea mai completă posibil a unei unități sociale este depășită, cam ca romanul realist din secolul XIX în literatură, declarat muribund de atâtea ori. De fapt, nu este așa: după cum se publică mai multe romane realiste astăzi decât în secolul al XIX-lea, tot
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
doar un deziderat, un program, nu însă și o certitudine absolută. Formarea acestei clase medii depinde în mod exclusiv și determinant de restructurarea societății românești în ansamblul său. Deci, o modificare a raportului de forțe, de dorit cât mai radicală posibil: de la etatismul și centralismul dominant, la descentralizare, de la proprietatea colectivă, la proprietatea particulară. Fără o pătură mijlocie (nu trebuie evitate în nici un caz cuvintele burgheză și capitalistă), totul rămâne doar la stadiul bunelor intenții. Iar o pretinsă a treia cale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care se tem, anxietatea lor este imediată și intensă și pot avea chiar atacuri complete de panică. Ei de asemenea devin anxioși dacă se gândesc că există posibilitatea să întâlnească situația/obiectul de care se tem și vor face tot posibilul să le evite. Adulții cu fobie recunosc că anxietatea lor este ilogică și irațională. Copiii pot să nu aibă acest "insight" și doar să simtă anxietatea. Unul din 10 oameni ajung să aibă o fobie la un moment dat, fiind
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Dar ce se întâmplă în celelalte cazuri? Și, mai presus de toate, care este mix-ul relevant pentru consolidările democratice specifice celor patru țări? Pentru a răspunde la aceste întrebări ar trebui să ne întoarcem la organizațiile de partid, la posibilul lor rol de gatekeepes, la clientelism și neo-corporativism. Mai precis, se poate porni de la afirmația conform căreia procesul de legitimare nu a fost atât de amplu încât să contribuie la o consolidare substanțială a regimului, diverse "ancore" indicate mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
structureze gîndirea și actele (...). Acea transformare a mediu-lui care va permite trecerea de la o societate zisă de consum la una a cunoașterii, va fi probabil reprezentată de venirea la putere a mașinilor. Dar va trebui pînă atunci să facem tot posibilul pentru ca omul să învețe să se servească de un organ pe care n-a știut pînă acum să-l folosească decît la minimum: propriul creier. Poate că farmacologia îl va ajuta în acest sens. Dar, chiar și în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
deci de negare, esențială a ființei umane, ci a dobândit și capacitatea de a suprima existența umanității". Ea este descrisă ca an-etică, deoarece "...acolo unde nu mai presupunem existența nici a ființei, nici a sensului, acolo unde domină doar puterea posibilului, nu mai este loc pentru valori". Or, membrii Grupului celor Zece făceau adesea referire la valori: valoarea demnității uma-ne, învățarea respectului pentru celălalt, respectul față de natură, valoarea calității vieții, grija pentru generațiile viitoare. Acest fapt implica o reflecție aprofundată cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
se detașa în întregime de supremația, sau cel puțin de o autonomie a rațiunii, căci Ființa (în diferitele sale accepțiuni) trebuie să se împace cu finitudinea sa și cu necesitatea lumii, în vreme ce vocea lui Fondane striga dreptul ființei la infinitatea posibilului. Evreu, român, francez, șestovian, cititor asiduu al Bibliei, obsedat de contradicția dintre trăire și gîndire, fremătător și chinuit, pasional și lucid, închis-deschis pînă la pierderea suflului... Moartea sa, teribilă dezmințire adusă logicii lui Stéphane Lupasco/ Ștefan Lupașcu, abia formulată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și plăcerea pe care o resimte adesea de a "pișca" slăbiciunile contemporanilor săi. Ambivalentă, deci, imaginea portăresei, așa cum sunt practic toate ideile și personajele ce străbat opera cioraniană. De fapt, distorsiunea gîndirii inerente punerii în cuvinte este ocolită, în măsura posibilului, prin fulgurația scriiturii fragmentare și prin frecventa utilizare a paradoxului. Cioran pare să fi găsit o rețetă ce constă în "a ști să dozezi banalitatea și paradoxul, la aceasta se reduce arta fragmentului" (C, p.990). Doar gîndirea discontinuă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
astfel, ca depozitară a cunoașterii acesteia, o secvență discursivă este mai curând un produs al creativității noastre lingvistice. Totuși, această construcție nu e una aleatoare, ci una gândită în raport cu lumea reală, și care se vrea o reprezentare cât mai fidelă posibil a realității. Avantajul acestei „reflecții lingvistice” asupra lumii este acela că ea devine depozitarul experienței sau cunoașterii lumii reale, astfel încât, luând contact cu anumite intervenții discursive, dobândim o anumită cunoaștere a stării de lucruri la care se referă acea secvență
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]