4,448 matches
-
fie aplicate prea strâns, pentru a nu jena circulația sanguină; • să permită ca mișcarea de la nivelul articulației să poată fi executată către limita sa maximă de amplitudine; • mișcările să fie corect direcționate, pentru a evita favorizarea instalării unor mișcări parazitare. Poziționarea are o valoare deosebită pentru inițierea mișcărilor cu caracter corectiv, atât în timpul programului de recuperare medicală, cât și pe parcursul zilei. În cadrul procesului de recuperare, poziționarea asigură: • mobilizarea corectă a segmentelor afectate; • combaterea pozițiilor vicioase; • formarea reprezentării corecte despre mișcare; • posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
de amplitudine; • mișcările să fie corect direcționate, pentru a evita favorizarea instalării unor mișcări parazitare. Poziționarea are o valoare deosebită pentru inițierea mișcărilor cu caracter corectiv, atât în timpul programului de recuperare medicală, cât și pe parcursul zilei. În cadrul procesului de recuperare, poziționarea asigură: • mobilizarea corectă a segmentelor afectate; • combaterea pozițiilor vicioase; • formarea reprezentării corecte despre mișcare; • posibilitatea de a urmări reacțiile pacientului la acțiunile întreprinse de către KT. În timpul zilei, poziționarea corectă trebuie să permită pacientului să adopte și unele atitudini autocorective, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
programului de recuperare medicală, cât și pe parcursul zilei. În cadrul procesului de recuperare, poziționarea asigură: • mobilizarea corectă a segmentelor afectate; • combaterea pozițiilor vicioase; • formarea reprezentării corecte despre mișcare; • posibilitatea de a urmări reacțiile pacientului la acțiunile întreprinse de către KT. În timpul zilei, poziționarea corectă trebuie să permită pacientului să adopte și unele atitudini autocorective, prin: - orientarea corectă în spațiu, ca urmare a modificării relațiilor spațiale dintre corp și mediul înconjurător; - adoptarea unor poziții cât mai corecte, evitând astfel instalarea unor tulburări de motricitate
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
spațiale dintre corp și mediul înconjurător; - adoptarea unor poziții cât mai corecte, evitând astfel instalarea unor tulburări de motricitate; - realizarea unei cât mai bune coordonări între segmente, cu scopul redobândirii și perfecționării capacității de autoservire; - ameliorarea funcției respiratorii a pacientului. Poziționarea include în sfera sa componente care, de fapt, vin să concretizeze modalitățile prin care corpul și segmentele sale pot fi situate în spațiu, direcționând astfel influențele și amplificând efectele. În acest sens, trebuie precizat faptul că pozițiile pot fi: fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și segmentele sale sunt într-o continuă adaptare, ceea ce conduce nemijlocit la evidențierea unor poziții derivate din poziția fundamentală. Pozițiile derivate reprezintă modalitățile de punere în practică a pozițiilor fundamentale, întrucât oferă condiții de adoptare a unei mari varietăți de poziționare a corpului și segmentelor sale, ceea ce favorizează derularea mișcărilor în funcție de scopul urmărit. 1. Poziția fundamentală de decubit Poziția fundamentală de decubit prezintă următoarele poziții derivate: decubit dorsal, decubit ventral, decubit lateral. Aceste poziții asigură cea mai mare stabilitate, întrucât acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
se execută și cu picioarele în abducție, ceea ce permite o mai mare complexitate pentru mișcările trunchiului și membrelor superioare. Poziția șezând, față în față cu KT și cu membrele inferioare în abducție, este utilizată pentru menținerea echilibrului, extensia genunchilor și poziționarea corectă a labei piciorului. În acest scop, KT așază peste genunchii pacientului spațiul popliteu al propriilor picioare, având grijă ca apăsarea să se execute lent, progresiv și cu mici pauze. b) Poziția așezat cu genunchii în flexie Este o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
lateral lângă corp, iar capul se răsucește în direcția kinetoterapeutului. Fig. VI.8 a, b Φ INDICAȚII METODICE: întoarcerea secvențională are avantajul că permite pacientului să participe conștient la acțiune; se acordă atenție coordonării dintre brațe și picioare, mai ales poziționării corecte a acestora, până se ajunge în decubit ventral. Se intercalează exerciții de respirație. Ridicările și deplasările Sunt procedee de manevrare a bolnavilor care, în mod involuntar, au alunecat pe planul patului spre partea de jos sau după ce au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
după caz, corectarea retracțiilor musculo-tendinoase. Realizarea faptică a acestor obiective este pusă în valoare prin selecția și combinarea posturilor la care se recurge, și anume: posturi antalgice sau sedative; posturi corective; posturi de facilitare. A. Posturile antalgice Posturile antalgice sunt poziționări pasive, adoptate de către pacient în mod spontan, pentru a suprima durerea. La aceste posturi pacienții recurg în perioadele dureroase din timpul puseurilor evolutive, cu scopul de a le preveni sau de a reduce durerea, postura aleasă de către pacient fiind în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Imobilizările sunt utilizate pentru consolidarea fracturilor, luxațiilor, entorselor și, cu totul excepțional, pentru corectarea devierilor osoase din timpul perioadei de creștere și dezvoltare a copiilor și adolescenților. C. Posturile de facilitare Pentru a facilita un proces fiziologic dereglat de boală, poziționarea corpului se constituie într-un procedeu cu mare valoare terapeutică. Posturările cu cea mai largă aplicabilitate sunt în afecțiunile aparatelor respirator, circulator și biliar. Drenajul postural în unele afecțiuni ale aparatului respirator Fiind o metodă accesibilă de tratament, aria sa
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în dorsiflexie (Albert, 1969). Pe parcursul zilei, se recomandă alternarea poziției de decubit dorsal cu cea de decubit lateral pe partea sănătoasă, la fiecare 2-3 ore. Pentru a fi benefică, posturarea trebuie să răspundă la trei cerințe: • poziția segmentului liber supus poziționării să nu depășească pragul de sensibilitate dureroasă și să rămână sub tensiune pe toată durata ședinței posturale; • să se evite pozițiile ce pot determina, în compensație, mișcări de substituție; • să fie menținute pe durate cât mai mari de timp, mergând
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
retracțiilor musculo-tendinoase. Pozițiile asimetrice favorizează aceste vicii de atitudine, mai ales în perioada de creștere și dezvoltare. În asemenea condiții, permanentizarea acestor poziții determină anchiloze șicontracturi musculare, ajungându-se până la retracții musculo-tendinoase, recuperarea pacientului devenind astfel tot mai dificilă. 3. Poziționarea corectă previne apariția escarelor. O bună posturare respectă următoarele cerințe: • Să fie stabilă, în sensul că nu trebuie să ofere condiții pentru mișcări parazitare; aparatul sau suportul să fie solid, pentru a oferi sentimentul de securitate. • Postura aleasă să asigure
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
un efort constant. c) Utilizarea unor tehnici asociate Calea cea mai sigură de realizare a unei posturări corecte este cu ajutorul mâinii KT și al unor mijloace ajutătoare cum ar fi apa caldă și unele instalații și amenajări speciale. • KT asigură poziționarea corectă a pacientului, întrucât o poate adapta în funcție de necesitățile de moment. Mâna kinetoterapeutului poate fi modelată și dirijată în funcție de scopul urmărit, iar acțiunea poate fi reluată la intervale de timp bine stabilite. Prezintă un mic dezavantaj prin faptul că după
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
reluată la intervale de timp bine stabilite. Prezintă un mic dezavantaj prin faptul că după un timp se instalează oboseala și deci nu poate menține aceleași cote calitative, pe o perioadă mai mare. • A doua cale de reușită în realizarea poziționărilor o reprezintă asocierea procedurilor pe care le oferă kinetobalneoterapia. Exercițiile terapeutice în apă oferă posibilitatea de a asigura un grad sporit de dificultate, de a prelungi durata de lucru, de a utiliza un număr mai mare de acțiuni. Datorită densității
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
caldă; 38-45°C, baie fierbinte. Referitor la temperatura apei, trebuie știut că: 0-26°C - baie rece, care scade temperatura corpului; 26-35°C - baie neutră, fără efecte deosebite asupra temperaturii corpului; peste 35°C - baie caldă, cu efecte notabile asupra corpului. Poziționarea corpului trebuie să fie în funcție de scopul urmărit. Posturarea în apă caldă se va face cu ajutorul unor materiale gonflabile, care asigură o bună flotabilitate. În acest sens, se pot folosi colacii din cauciuc, material plastic, lemn, plută etc. Poziționarea în apă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
asupra corpului. Poziționarea corpului trebuie să fie în funcție de scopul urmărit. Posturarea în apă caldă se va face cu ajutorul unor materiale gonflabile, care asigură o bună flotabilitate. În acest sens, se pot folosi colacii din cauciuc, material plastic, lemn, plută etc. Poziționarea în apă caldă asigură vasodilatație periferică, scăderea tensiunii arteriale, precum și o senzație de bine prin acțiunea sedativă a apei. Utilizarea apei calde este indicată în afecțiunile aparatului locomotor, întrucât efectele obținute sunt de natură să satisfacă cerințele unui proces de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Model de aparat pentru menținerea poziției decubit în lateral Folosește două plăci așezate în unghi drept: placa de bază, pe care se plasează salteaua, precum și o placă verticală cu înălțimea de 40-50 cm, care asigură sprijinul părții dorsale a corpului. Poziționarea terapeutică impune asigurarea unei poziții corecte a corpului prin sprijin pe o pernă, poziție ce permite libertatea de mișcare a brațelor. În condițiile în care este dificilă menținerea acestei poziții, se folosește o curea care apropie trunchiul de suprafața verticală
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
montaj trebuie să crească treptat, în funcție de capacitatea lui de adaptare; • după utilizarea aparatului se va examina starea tegumentelor, în special la nivelul zonelor care au venit în contact cu curelele; • pe măsură ce pacientul se adaptează, se poate renunța la unele curele. Poziționările pentru hrănire și hidratare În sfera de cunoaștere a unui KT trebuie incluse și modalitățile de hrănire și hidratare a unui pacient (Kirstel, 1998). În acest sens trebuie avut în vedere: să se asigure o poziție simetrică a corpului; să
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și să se asigure condițiile pentru hrănire și hidratare, iar în timpul hrănirii, capul, gâtul și spatele să fie plasate pe aceeași linie. Fig. VI.40 Hrănirea și hidratarea se pot efectua fie în poziție culcat, în decubit dorsal, fie așezat. Poziționarea în decubit dorsal este utilizată în special la copii. Poziția de decubit dorsal trebuie să fie însoțită și de flexia picioarelor, iar capul să fie sprijinit. Pentru copiii mici și bătrâni, poziția este așezat. Se indică utilizarea poziției așezat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
relaxare, în general, se pot utiliza cu bune rezultate și pozițiile reflex-inhibitorii, cum ar fi: poziția fetală, legănarea copilului cu capul în jos sau tapotament ușor pe tălpile picioarelor. De la acest punct de vedere trebuie să pornească și modalitățile de poziționare a copilului, în toate momentele când este așezat, ținut în brațe, se joacă singur sau cu părinții, și chiar cu KT (Jegard, 1980). Relația dintre KT și copil se bazează pe unele reguli ce trebuie respectate pentru a nu provoca
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
timp și câteva legănări. În situația obținerii unor rezultate încurajatoare, folosind aceste recomandări, este oportună folosirea pentru odihna copilului a unui pat moale sau a unui hamac. Fig. VII.2 Fig. VII.3 Posturile reflex-inhibitorii au ca punct de plecare poziționarea capului și a marilor articulații, care sunt utilizate ca „puncte-cheie”. Fig. VII.4 a, b După Bobath, secretul tratamentului constă în alegerea cu grijă și gradarea pozițiilor reflex-inhibitorii, având în vedere faptul că, ulterior, copilul va trebui să le adopte
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mod, copilul normal are posibilitatea de a-și lărgi orizontul și de a privi mediul înconjurător. Însă copilul deficient are unele dificultăți în menținerea acestei poziții, iar pentru înlăturarea lor sunt necesare unele corecții posturale având ca punct de plecare poziționarea în decubit ventral, cu preocuparea de a menține copilul în extensie prin ușor tapotament sub bărbie sau prin stimulare vizuală. Dacă șoldurile nu se extind, se execută o ușoară rotație externă a coapselor și flexia la nivelul genunchilor, iar palmele
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a gâtului. Rostogolirea trebuie executată spre dreapta și apoi spre stânga, cu indicația ca la finalul fiecărei rostogoliri capul să fie dus ușor în extensie. Se repetă de mai multe ori, până se formează un răspuns reflex al membrelor la poziționarea capului. În condițiile în care pacientul posedă un bun control al extensiei capului, rostogolirea este condusă mai ușor de către KT, aplicând prizele și contraprizele pe membre, bazin sau pe trunchi. Procedeele utilizate: - din decubit dorsal în decubit ventral, acțiunea KT
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
kinetoterapie (Adriana Albu și Tiberiu-Leonard Vlad) 42 1. Formele clinice de manifestare a durerii 43 2. Evaluarea durerii 44 3. Gestionarea durerii 44 Capitolul VI Tehnici de manevrareși mobilizare a bolnavilor în kinetoterapie (Constantin Albu și Adriana Albu) 46 1. Poziționările 47 2. Posturările 68 Capitolul VII Mobilizările pasive ale copilului (Constantin Albu) 89 Recomandări tehnico-metodice 92 Relaxarea 93 Reflexul de pregătire pentru sărituri 95 Rostogolirea 95 Postura păpușii 96 Târârea 97 Poziția așezat 100 Poziția în cvadrupedie 102 Poziția în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
școlare cu elevii care prezintă dizabilități auditive se recomandă menținerea contactului vizual și captarea atenției înainte de a vorbi, folosirea unor gesturi și expresii faciale care să-i ajute să înțeleagă mesajele, încurajarea comunicării și interacțiunii cu ceilalți colegi de clasă, poziționarea optimă în spațiul clasei, astfel încât elevii să vizualizeze clar educatorul, familiarizarea cu dispozitivele și mijloacele de comunicare, încurajarea și valorizarea în fața colegilor (elevii cu dizabilități de auz severe au tendința de a evita comunicarea și, din acest motiv, trebuie atent
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
integrarea școlară a copilului cu dizabilități fizice se referă la: resursele de la nivelul școlii/clasei privind integrarea copiilor ce au nevoie de sprijin în acțiunile lor de locomoție/deplasare (de la domiciliu la școală, în interiorul școlii etc.) sau care solicită o poziționare adecvată în clasă; atitudinea personalului din școala de masă față de această categorie de copii; posibilitatea folosirii instrumentelor de scris de către copiii care prezintă grave probleme de prehensiune; imaginea de sine și gradul de sociabilitate din partea copilului deficient; posibilitatea efectuării unor
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]