70,602 matches
-
Mihail Sadoveanu (povestire) Povestirea ,,Domnu’ Trandafir” este concepută ca o scrisoare. În câteva rânduri, autorul se adresează direct destinatarului, numindu-l cu afecțiune: ,,prietene”, ,,frate dragă” și îi comunică intențiile de a-i vorbi despre domnu’ Trandafir, fostul său învățător. Presupunem că i-a mai vorbit și altădată, de vreme ce spune că îi va vorbi și în această scrisoare despre omul care i-a călăuzit primii pași pe drumul vieții. Narațiunea este o evocare, reînviind amintiri plăcute, astfel încât acestea par a se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sau se împărtășesc gânduri și sentimente. Tehnica elaborării unei astfel de compoziții se abordează în clasa a IV-a. Compunerea unei scrisori este o activitate de creație, deoarece dă posibilitatea elevului să-și manifeste, pregnant, personalitatea. Acest tip de compoziție presupune formarea unor deprinderi de redare după anumite norme, deoarece o scrisoare nu este numai o compoziție în care se transmit știri sau se împărtășesc gânduri unei alte persoane, ci și o compoziție cu o formă precisă care permite comunicarea fără
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Huși 17.2. CURRICULUM - VITAE Curriculum-vitae este un text în care autorul consemnează succint activitatea, în vederea informării și confirmării acesteia de către un organ oficial. Este un gen de compoziție care necesită abordarea în stil oficial, cu construcții sobre și care presupune o deplină sinceritate. În introducere, se vor consemna câteva date personale ale celui în cauză. Cuprinsul va consemna informații precise despre meritele persoanei în cauză, cu scopul de a informa organele superioare în vederea confirmării sau infirmării, atunci când se solicită evidențieri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Remus Moldoveanu, Huși, 30 mai 1998 17.3. PROCESUL - VERBAL Procesul-verbal este un act cu caracter oficial în care se consemnează un fapt, o situație sau în care se notează selectiv discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. Redactarea unui proces-verbal presupune: în introducere - notarea datei și a localității unde se desfășoară adunarea, menționarea participanților la ședință, situația exactă a prezenței, alegerea comitetului de conducere a adunării și a secretariatului ședinței, ordinea de zi a acesteia; în cuprins - se consemnează câteva aspecte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acestora, precum și propunerile făcute. Se adaugă apoi hotărârile luate de adunare și concluziile ședinței; încheierea - se bazează pe o formulă specifică drept care s-a încheiat prezentul proces-verbal, urmată de semnătura secretarului ședinței. Redactarea procesului-verbal se face în stil administrativ care presupune utilizarea unor formule tipice precum: încheiat astăzi în prezența..., cu participarea..., ordinea de zi, discuții pe marginea materialelor prezentate, drept care s-a încheiat prezentul proces-verbal. Iată un model de proces-verbal utilizat frecvent în școli: Proces-verbal Astăzi, 11 aprilie 1998, a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Noaptea s-a surpa Pân-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntâi soțioară Cea-ntâi sorioară Care s-a ivi Mâni in zori de zi” Pentru omul străvechi, un lucru sau un act nu are semnificație decât în măsura în care presupune un sacrificiu, căci nimic nu poate dura până nu i se conferă un alt suflet. Nu întâmplător cea care va trebui sacrificată este tocmai Ana, Soțioara lui, / Floarea câmpului. Deși artistul invocă forțele naturii pentru a o întoarce din cale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
139. Formele de organizare a programelor de studii sunt: a cu frecvență, caracterizată prin activități de învățământ și/sau de cercetare programate pe durata întregii zile, specifice fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform distribuite săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului și presupunând întâlnirea nemijlocită, în spațiul universitar, a studenților cu cadrele didactice și de cercetare; b cu frecvență redusă, caracterizată prin activități dedicate mai ales unor cursuri de sinteză și pregătirii aplicative, programate în mod compact și periodic, presupunând întâlnirea nemijlocită, în
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
pe parcursul semestrului și presupunând întâlnirea nemijlocită, în spațiul universitar, a studenților cu cadrele didactice și de cercetare; b cu frecvență redusă, caracterizată prin activități dedicate mai ales unor cursuri de sinteză și pregătirii aplicative, programate în mod compact și periodic, presupunând întâlnirea nemijlocită, în spațiul universitar, a studenților cu cadrele didactice de predare, completate de alte mijloace de pregătire specifice învățământului la distanță; c la distanță, caracterizată prin utilizarea unor resurse electronice, informatice și de comunicații specifice, activități de autoînvățare și
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
textului, după cum urmează „posturilor sau funcțiilor didactice...”. d acordarea unui premiu anual în bani din fondurile programelor naționale inițiate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; e delegare de către inspectoratele școlare pentru rezolvarea atribuțiilor acestora în teritoriu. (Prevedere hilară, întrucât presupune - așa cum este formulat textul - acordarea unor sarcini de serviciu suplimentare și nicidecum acordarea unui beneficiu; în consecință, propunem eliminarea. Art. 244 (1 Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului stabilește obiectivele și coordonează formarea continuă a personalului didactic la nivel de
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
în vigoare și hotărârilor senatului universitar. TITLUL V: Învățarea pe tot parcursul vieții CAPITOLUL I: Dispoziții generale (Observație generală: acest titlu, așa cum este el redactat, are extrem de puține lucruri în comun cu rigorile unui text normativ, neținând cont de ceea ce presupune tehnica legislativă, caracterizându-se în numeroase rânduri prin adevărate „povești” și „limbaj de lemn”. Art. 328 (1 Prezentul titlu reglementează cadrul general și integrator al învățării pe tot parcursul vieții în România. (2Educația permanentă reprezintă totalitatea activităților de învățare realizate
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
de o strălucire și mai mare a eșecurilor. Așa se explică blândețea care le scălda chipul, atât În poze, cât și În realitate, precum și Încrederea măsurată În semeni. Despre Începuturile familiei Moduna În Dacia Superior se știu puține lucruri. Se presupune Însă că au rămas daci liberi În cuget și simțiri chiar și după ocupația romană, grație Însușirii lor de căpetenie: mândria. Oameni cu frica lui Zalmoxis mai Întâi și a lui Dumnezeu mai apoi, Moduneștii au fost slujitori devotați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful mai mult presupus de pe rama tabloului. Când socoti Împlinită datoria, arătă batista amfitrionului său: Vedeți? Același praf era și pe pantofi atunci... Da, exact același praf. Zgură roșie. Din aer. De la combinat. Poate fi de oriunde... Nu cred că putem scăpa de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
barmanul. Cum vi s-a părut toată comedia asta? Întrebă Cain Într-un târziu. Plângea lumea ca la Înmormântare, domnu' Cain, zise Gheretă. Pe dracu, ripostă Cain. N-am auzit prea bine ce-ai zis, interveni Zegrea, dar, cunoscându-te, presupun că ai spus doar lucruri Înțelepte. Televiziunea locală a filmat totul așa că discursul va putea fi analizat și comentat cu o pasiune de masoreți de către specialiștii pălăvrăgelii naționale. Sunt convins că n-ai uitat oarece sfaturi... Sfaturi? Cain sorbi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar dacă, uneori, pe neașteptate vorbele ei o aminteau pe Margit Márton, lenjereasa familiei Koblicska, ciupită de fesele ei rotunde de bărbați fără maniere. Bărbații educați din „Bosnia” erau cu toții de acord că fundul lui Margit merita un tratament aparte, ce presupunea nu doar admirație și dragoste, ci și o știință aparte a Împreunării de care profesorii de la Scuola Rivulina habar nu aveau. Cum habar nu avea nici el, Coriolan. Spre deosebire de alții, Însă, el era de partea bărbaților educați. Când a Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu era atât de bine Întreținută ca aici, pe malurile Săsarului, lucru ușor de dovedit chiar și În absența unui jurnal monumental precum cel scris de autorul Omului fără Însușiri pe care nu-l citise nimeni Întrucât era greu de presupus că o carte cu un asemenea titlu ar putea avea și calități. Așa s-a călit spiritul critic local! Și tot așa și silogismul acesta: Dacă un roman neterminat e socotit genial, unul nescris e Încă și mai genial. Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ai fi vrut cumva să te cheme și Gustave? Imposibil, zise Flavius-Tiberius zâmbind, căci tatăl meu a fost doar pe Frontul de Est, ratând astfel Debarcarea din Normandia... Oricum ați pus o Întrebare demnă de un asistent universitar. Citiți mult, presupun... Și chiar dacă nu cât ar trebui, biblioteca de la „Petru Maior” nu e cine știe ce, vă place Flaubert. Da, Îmi place Flaubert, zise Petru calm. În ce privește biblioteca... E ca universitatea, continuă Flavius-Tiberius. Tânără, vreți să spuneți... Și asta, domnule profesor, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cam second hand. Și mie Îmi ceri ținută ca la decernarea premiilor Oscar. A Césarurilor, mai bine zis. Francofil fiind, ești automat americanofob. Există cuvântul? Da, există: și cuvântul și resentimentul. Pentru că nu toți se dau În vânt după jinși, presupun... Se prea poate... Strada Îl contrazicea Însă la fiecare pas: filmele, tonetele cu coca, pepsi, hot-dog, hamburger și numărul tot mai mare de români care visau să plece definitiv În Detroit sau Chicago. Oricum: clandestin sau cu acte În regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Flavius-Tiberius... Poate... Dar nu l-am invitat, se grăbi el să precizeze. Roși. Dacă vrea, de ce nu. Poate veni cu tine, la urma urmei... Se străduia să-și ascundă nemulțumirea. Îl vei convinge să nu plece cu mâna goală, presupun... O agrafă de păr, un sutien... Ziceai că vinzi tablouri... Pe nesimțite, se apropiară de garsoniera Iolandei. Blocul semăna cu o cazarmă trecută În rezervă și ea Îl ocolea ori de câte ori i se ivea prilejul. Mansarda lui Petru fusese până ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe aici. Stabilită În Ungaria prin '80, are o galerie de artă la Szolnok și un copil din flori cu un sculptor român din Nancy, Franța, care a expus odată și În galeria ei. Sculptură de mari dimensiuni, cum poți presupune, căci Marusia nu Își oferă galeria pentru bibelouri. Boșorog și pervers! Ești cum nu se poate mai scîrbos, dragul meu Attila. Dacă n-aș fi surd, nu m-aș plînge de nimic, mulțumesc lui Dumnezeu, zise domnul Kovacs, jurisconsult pensionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și se uita la Richard și Judy. — Interesant. — Da? — Spui că avea numele și adresa ta pe zgardă? — Nu, numele lui și adresa mea. Crezi că face cineva vreo glumă? — Mmm... n-ar fi o glumă prea bună, nu? — Nu, presupun că nu. Poate cineva s-a gândit să-mi vâre pe gât animalul ăsta pentru că știe că nu-mi voi da seama că nu-i al meu. Încercam să fiu amuzant. Dar nu-mi reușea. — Nu mi se pare probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu țâțele la vedere“. La drept vorbind, iată ceva important în privința lui Clio; când spune ea „țâțe“ pare deșteaptă și sexy și modernă - N-are rost s-o mai frecăm atâta cu lucruri din astea, Eric - așa cum unele femei și, presupun, unii bărbați pot să pară fără nici un efort. Însă când spun eu „țâțe“ par un ziarist libidinos de la un tabloid. Am încercat și-am tot încercat, dar n-am cum să evit asta. Obișnuiam să spun „balcoane“, deși acum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ciudate capete de piatră din Insula Paștelui - pe când alergam să-mi salvez viața. Acum începeam să înțeleg că toate întrebările rămăseseră acolo, așteptându-mă să mă întorc și să le confrunt una câte una. — Nu, am spus puțin cam vlăguit, presupun că nu. Scout luă laptopul lui Nimeni de pe scaun și se așeză, mai trase cu peria prin păr de câteva ori, apoi se lăsă pe spate, lipindu-se de haina ei mare. Avea probabil douăzeci și ceva de ani, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
normali, bine? De-acord, am spus, batem palma. — Bun. Acum, zise Scout, împingând farfuria din fața ei, inspirând adânc și aruncându-mi un zâmbet ostenit. Am într-adevăr nevoie de puțină odihnă. I-am răspuns tot cu un zâmbet. Armistițiu. — Deci, presupun că face parte din învoială să-ți rezerv o cameră? — Doamne, nu, zise ea surprinsă. O să stau în camera ta. — Unde? — În pat. — Și eu unde o să stau? — Pe podea, desigur. — Pe podea în propria mea cameră? — Da, cât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
face probleme. Sper că nu te deranjează c-o spun. Ești prins într-o luptă, nu-i așa, băiete? Urmă o clipă de tăcere. — Da, am spus simplu. El încuviință. — Te-am citit de când ai venit. Și Ruth la fel. Presupun că ți-a spus cineva de accidentul ăla de mașină. — Da, am auzit. — Ei bine, Ruth recunoaște un luptător atunci când îl vede. E o femeie curajoasă. — Da, am spus din nou, neîndoindu-mă deloc de asta. John miji ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
meu. Am zâmbit în sinea mea; nu era cazul să-și facă probleme din pricina asta. — De ce ți l-ai făcut, deci? — Mă credeam foarte tenebroasă și comică. — Tu? am spus. Niciodată. Se întoarse și-mi aruncă o privire grăitoare. Am presupus că discuția luase sfârșit. În următoarele câteva minute am rămas tăcut, dându-mi timp să-mi revin complet și privind-o pe Scout într-un fel fix, de dimineață devreme, în timp ce scotea o pungă pentru haine și apoi le punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]