6,389 matches
-
comice nebănuite: Ajuns acum la pragul tău, mă iată. Cremene dură, mă putui în pisc Să mă găsesc prin stânci și să mă isc Din pulbere, cu glezna-nsângerată.95 Pe de altă parte, Caragiale a devenit la rândul său pretext hipertextual, "model" și prilej de reciclare omagială prin paștișare ludică la Al. O. Teodoreanu (Un gazetar de rasă, Margareta Popescu, Obligații, Costică, S-au supărat profesorii, Manevre), la prozatorul târgoviștean Mircea Horia Simionescu (cu deosebire în nuvela Acceleratul complimentelor) și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
instantanee și nerezistibilă de sinceră admirațiune"150. Supralicitând însă, "onestul" amfitrion se dovedește viclean și în maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu? Ce va să zică purtarea asta, vor striga unii din d-voastră; întâi ne arunci peste două mii de ani în viitor, ne spui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
constituie extremitățile, sunt reduse la o caricaturală mască, îndărătul căreia nu pulsează viață autentică. Prin caricatură Caragiale nu vizează numai personajul, ci și situația, așa cum se întâmplă, de exemplu, cu pervertirea revoluției, eveniment încărcat de semnificații istorice dar transformat în pretext pentru zaiafet ad-hoc (Boborul!, Baioneta inteligentă[Garda civică], Jertfe patriotice). Tehnica proliferării, după formula bergsoniană a bulgărelui de zăpadă, ține tot de manifestarea gustului pentru "enorm" și "monstruos" în forma grotescului aglomerării de tip rabelaisian, elocventă fiind bucata Moșii / Tablă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în "prozele absurde și grotești" din volumul lui Dan Giosu, Scândura lui Afansol, 1991. Formula acestor texte pare a fi următoarea:" Se pleacă de la o premisă aiuritoare, fie că e vorba de o situație, o stare a unui personaj, un pretext epic sau doar pur lingvistic și se trag apoi toate consecințele logice, printr-un mecanism a cărui perfectă rigoare n-are decât vina de a se aplica acelei premise absurde. Drept pentru care, din "logică" și "rigoare" decurg grotescul, cinismul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fântână. Nu spuneai că e o fântână? ( Profesorul face un pas spre ea, ceea ce o sperie si mai mult) Să... să nu te iei după mine, că strig! 224 Însă, odată spaima înlăturată, metaforele astrale nu vor mai servi drept pretexte pentru un astfel de comic vesel, ci pentru visarea care dizolvă râsul în surâs binevoitor, pentru ca finalul, restabilind echilibrul perturbat pentru o clipă, să cufunde totul în tristețea și cenușiul diurn. Nota melodramatică, admirabil evitată de Mihail Sebastian prin abila
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
categoric, cea mai pătrunzătoare analiză satirică a moravurilor politice de după O scrisoare pierdută. Diplomația și viclenia lui Trahanache, lașitatea lui Farfuridi, inconsecvența și demagogia lui Cațavencu sunt toate însușite cu naturalețe de coruptul primar Arzăreanu, personajul central al piesei. Sub pretextul lăudabil al ajutorării populației sărace în pragul Crăciunului, Arzăreanu și consilierul Nicu Flancu achiziționează lemne pe banii primăriei, asigurându-și un profit considerabil. Șantajat de șeful gării să plătească pentru vagoanele necesare transportului, primarul încearcă inițial să-și utilizeze soția
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cameră, o săliță și o magadie [s.n] de scânduri de lemne de foc, pe care l-a închiriat [s.n.] cu contract în regulă încă de la sf. Gheorghe trecut domnișoarii [s.n.] Lucreția Ionescu pe un an, iar acum sub felurite pretexte refudă [s.n], nevoind să considere absolut nimic. Asemenea unui aluat care dospește luând proporții absurde și amenințătoare, acest text în cel mai pur stil prolix, spulberă în "beția de cuvinte" și în meandrele echivocurilor orice urmă de sens. Dacă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
văd ei lucrurile. A trecut vremea când copiai natura. Azi, ei nu mai sunt sluga realului, realul fiind doar un suport de la care se pornește, iar uneori totul poate fi și fără real, doar ficțiune pură.182 Cu astfel de pretexte generatoare de dantelării de "ficțiune pură" este familiarizat Mircea Nedelciu și în calitatea de coautor al romanului Femeia în roșu, al cărui personaj are, de asemenea, "probleme cu identitatea", în sensul că este greu de reconstituit dintr-un amalgam de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul rebrearian Răscoala. Printr-o tehnică ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei îl constituie articolul Ce este muzica?, structurat de autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată într-o diversitate de modalități, de la calmul andante, la precipitatul allegro, izbutind să redea, prin extinderea analogiei sonore, însăși mișcarea în progresie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intenției care justifică termenul de parodie în acest sens, poate fi descoperit într-o scrisoare în care Urmuz își exprima nu doar deziluzia legată de respectiva idilă nefructificată, ci și o perspectivă denigratoare asupra iubirii, demascată și demonetizată ca simplu pretext pentru efuziuni literare: "cred că amorul pur, ideal... rămâne un simplu deziderat, o aspirație fără obiect concret și definitiv, admirabil pretext și mare nerv pentru realizarea operelor de artă" (Scrisoarea datată 21.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
doar deziluzia legată de respectiva idilă nefructificată, ci și o perspectivă denigratoare asupra iubirii, demascată și demonetizată ca simplu pretext pentru efuziuni literare: "cred că amorul pur, ideal... rămâne un simplu deziderat, o aspirație fără obiect concret și definitiv, admirabil pretext și mare nerv pentru realizarea operelor de artă" (Scrisoarea datată 21.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G., republicată în "România literară", an XXVI, nr. 10, 18-24 martie 1993). 87 De exemplu, Eugen Simion deslușește cele trei pasiuni atunci când
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lectură urbană, și nu întotdeauna interesul pentru ea scade odată cu înaintarea în vârstă, fiind consumată și de către persoane cu educație înaltă (medici, avocați, profesori, studenți), și nu este considerată un produs inferior. Lecturile organizate în spații publice sunt un bun pretext de socializare, mod favorizat prin care, într-o cultură care s-a dezvoltat prin forme orale de expresie, cartea pătrunde în timpul liber (chiar dacă îi este blamat conținutul, ea totuși incită la lectură).727 Există și opoziție față de banda desenată, mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din imaginarul antropomorf). Acolo unde trimiterile la mitologia clasică se operează explicit (Thor sau Hercule au fost "coborâți" din panteonul scandinav și cel grec în paginile comics ca super-eroi, cu viață și continuitate proprie în banda desenată, nu doar ca pretexte pentru a povesti miturile originare), se recurge la ascendența mitologică pentru a crește nivelul intelectual și moral al benzii desenate și a justifica astfel demersul din punct de vedere calitativ (un alt exemplu edificator este eroul Captain Marvel, care intră
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
între imagini succesive. Ibid., p. 160. 531 Ibid., p. 151. Există și imagini fără cuvinte, utilizate chiar des în banda desenată propriu-zisă, însă acestea folosesc drept figuri de stil: primele imagini dintr-o poveste, introductive, cele descriptive (de cele mai multe ori pretext pentru exhibarea talentului grafic), detaliile (ce servesc drept comentariu) și gagurile. În cazul acestora, tot ce trebuie exprimat se realizează prin desen, nefiind necesară o explicitare a sensului prin apelul la text. Ibid., p. 153. 532 Gérard Blanchard, Le veritable
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 12. 775 Ibidem, pp. 12-16. Se poate afirma fără teamă că întreg universul științifico-fantastic și toate ipotezele îndrăznețe regăsite în diferitele narațiuni ale genului au o puternică dimensiune mistică, mai importantă chiar decât cea strict științifică, care oferă doar pretext pentru proiecții culturale, sociale sau religioase. Philippe Souchet este de părere că narațiunile științifico-fantastice se pretează la extrapolări libere în viitor și în trecut (prin călătorii temporale) ale datelor prezentului (sau ale trecutului) și propun două paliere de lectură a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
autorii și personajele pot trece unii pe lângă alții pe Madison Avenue", afirmă Reynolds. New York-ul este un mit prin el însuși, "expresie urbană a modernității, fascinant, prezent peste tot și nicăieri", orașul unde totul este posibil, orașul real ca veșnic pretext pentru imaginar. New York este un "muzeu imaginar urban", care își găsește sursele în cele patru mari mituri americane epoca de aur, natura brută care trebuie domesticită, colonizarea Vestului și Tărâmul Făgăduinței dar reprezintă și ambivalența mitului Americii (care este atât
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
făcuse deja să-și exprime una sau două opinii nechibzuite privitoare la NSDAP În timpul alegerilor din ’33. De atunci, avusese atâta minte cât să-și țină gura, dar și el și eu știam că directorul de la Kripo aștepta doar un pretext ca să-l treacă pe linie moartă. Numai trecutul său militar extraordinar din timpul războiului Îl ajutase să rămână În poliție atâta timp. — Și presupun că a Încercat să te omoare pentru că nu-i era pe plac apa ta de colonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Reichstag-ul, parlamentul Imperiului german. Inaugurată În 1894, a fost sediul acestei instituții până În 1933, când aici a avut loc un incendiu izbucnit În circumstanțe neclare, la foarte scurt timp după numirea lui Hitler În funcția de cancelar al Reich-ului - pretext pentru naziști de a suspenda aproape toate drepturile omului consfințite de constituția din 1919. Denumirea de Reichstag se referă atât la clădire, cît și la instituția parlamentară ( În zilele noastre, pentru aceasta din urmă se utilizează termenul de Bundestag, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nici un prilej de sărbătoare nu e pierdut în Mexic. Calendarul mexican e ticsit de sărbători. "Sunt peste o sută într-un an", mi-a precizat cineva, și, prima oară, am crezut că n-am auzit bine. Dar auzisem bine. Orice pretext e bun pentru a spori numărul sărbătorilor și vacarmul lor. " Pentru ce dansați?", l-a întrebat un curios pe unul din dansatorii care în zilele de sărbătoare transformă pavajul străzii în scenă. Răspunsul a venit sec. Porque no? "Pentru ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a războit nu numai cu armatele aztecilor. Mii de manuscrise au fost arse, iar peste ruinele, fumegând încă, ale templelor dărâmate, s-au ridicat în grabă biserici catolice. Mirosul de sânge din aceste temple i-a oferit cel mai bun pretext pentru "dezinfecția magică", cum o numește Huxley. Cu aceasta, o istorie s-a încheiat. Și alta a început. Așa s-ar părea, simplificând. În realitate, am, în acest oraș relativ tânăr, o senzație bizară. Ciudad de Mexico îmi pare îmbătrînit
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
două mii de metri. Există orașe cărora le ajunge un mit, o fantomă, un monument ca să trăiască în umbra lor. Ca Elsinor, unde călătorul vine să-l caute pe nefericitul și melancolicul prinț al Danemarcei. Întregul Elsinor e vasalul unei legende, pretextul unui castel. La Ciudad de Mexico nu există, aparent, nimic din toate acestea. În locul marii piramide sunt acum zgârie-nori, în locul bărcilor care mișunau în lagună trec valuri de automobile. Strada e nervoasă, agitată, ca în toate marile metropole. Și totuși
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
poveste despre un șarpe înaripat! N-ar fi fost de mirare să o ascult până la capăt, cum am început, cu detașarea unui spectator politicos. Sincer să fiu, am ezitat să mă duc la spectacol. Și, dacă aș fi găsit un pretext convenabil, aș fi rămas la hotel, să mă odihnesc, după care aș fi ieșit să mă plimb pe străzi. Uneori, pierdem fără să știm ce șansă am risipit. Tragedia antropocosmică la care am asistat nu era ceea ce mă temusem, un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
eu pe drumurile mele/ Norul alb l-am văzut... Recapitulez în gând... indieni pregătindu-și obișnuitele tortillas... apa care lipsește mereu... jocul de pelotă, plin de soare și de primejdii... piețele colorate în care comerțul pare să fie un simplu pretext pentru spectacol, pentru plăcerea de a vinde și de a cumpăra... craterele vulcanilor îndreptate spre cer ca ochii orbi ai statuilor... praful ridicat de vânt... Și eu am ascultat cântecul, / Caminante, / Caminante... Da. Și eu. Sau, cel puțin, așa cred
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
bucățile de lemn stau deasupra apei, să-ți descriu acele secvențe, Aveam cheia de la apartamentul Aidei, Din nou Aida, îmi spun mie însumi, Nu mai țin minte cum de era la mine cheia ei, cred că venisem la ea sub pretextul cheii, să i-o înapoiez, sun și nu-mi deschide nimeni, cheia yale, o simplă cheie fără legătură o am în buzunarul pantalonului, aș putea numai, tentația e mare, să intru în templu în absența zeiței, să-i adulmec starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
veneau în contradicție una cu alta se zbătea să concilieze două porniri opuse, și sufletul meu flutura ca o pânză de steag gata să se sfâșie deasupra acestei lupte teribile, firesc ar fi fost s-o las pe stradă sub pretextul unei scuze oarecare și mă opresc undeva unde să-mi liniștesc simțurile trezite atât de brutal de inofensivul ei parfum, De ce dau oare vina pe parfumul ei, pe eleganța ei, pe, când eu însumi am urmat-o fără împotrivire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]