4,133 matches
-
aproape 40 de ani). Otto i-a urmat tatălui său ca rege al germanilor în 936. Ceremonia încoronării s-a ținut la catedrala din Aachen, fosta capitală a lui Carol cel Mare. Potrivit cronicarului saxon Widukind de Corvey, la ospățul prilejuit de încoronare, Otto i-a avut ca servitori personali pe ducii de Franconia, Suabia, Bavaria și Lotharingia: Arnulf de Bavaria ca mareșal ("marescalc" "șeful peste grajduri"), Hermann de Suabia ca paharnic ( sau "buticularius"), Eberhard III de Franconia ca "senexscalc" "seneșal
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
regele Italiei). În 1874 este numit senator în parlamentul italian. Nu-și întrerupe activitatea muzicală și dă la iveală opera "La forza del destino" („Forța destinului”) și "Messa di Requiem", celebrată în 1873 la moartea scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru festivitățile prilejuite de deschiderea Canalului de Suez în 1869 compune opera "Aida". În 1887, este reprezentată capodopera sa "Otello" iar în 1893, la vârsta de 80 de ani, se inspiră din nou din Shakespeare pentru a compune opera buffă "Falstaff", după care
Giuseppe Verdi () [Corola-website/Science/298031_a_299360]
-
bărbie cu o curea fină. Aceste căciuli amintesc de cea a lui Mihai Viteazul, ca și la Junii Albiori, motiv pentru care pe steagul companiei apare chipul eroului unității naționale, precum și tricolorul românesc. Actualul steag a fost confecționat în 1977, prilejuit de centenarul Independenței, purtând pe o parte chipul marelui voievod Mihai Viteazul și pe alta un june curcan, iar pe lance plăcuțe metalice gravate cu numele membrilor. Ei organizează jocuri strămoșești în fiecare an, în ziua de „Sânchetru” (Sfinții Petru
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
ca an al scindării Grupului Junilor Curcani, prin prezentarea unui registru de procese verbale al Dorobanților în care apare menționat anul 1923. Primul steag a fost confecționat în anul 1926. Păstrează pe actualul steag al companiei lor (alcătuit în 1977, prilejuit de centenarul Independenței), imaginea unui erou de la 1877, descris de Vasile Alecsandri în poezia „Dorobanțul”. Vechiul steag a dispărut în condițiile tulburi ale anului 1948, când prin decret guvernamental au fost desființate toate grupurile de juni. Din 1938 Junii Dorobanți
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
Debie (1904-1992) - director fondator al Institutului Petrochim și om de cultură - a fost dezvelit la 15 mai 2010, la Ploiești, în curtea sediului Institutului de Proiectări pentru Instalații Petroliere și al companiei Petroconsult SRL. Evenimentul a avut loc în cadrul manifestărilor prilejuite de aniversarea a 60 de ani de la înființarea IPIP S.A. și a 20 de ani de existență a Petroconsult SRL. Ansamblul cuprinde trei opere de artă realizate de către sculptorul Alfred Dumitriu: un bust al lui Nicolae Debie, un tetraed (forma
Busturi din Ploiești () [Corola-website/Science/311762_a_313091]
-
brodate deopotrivă pe trecut și viitor”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman scria că filmul polițist era un gen cinematografic nou în cinematografia românească. Lupta dură a polițiștilor împotriva bandelor de hoți prilejuiește reconstituirea unui colț din Bucureștiul de altădată, precum și realizarea câtorva personaje memorabile: Semaca (un bandit cu prestanță), Lăscărică („o lichea perfectă” și sadică), Buciurligă (un bandit inspirat de filmele americane), comisarii Roman și Miclovan. În articolul "„Un regizor a cărui
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
continuă activitatea publicistică, fiind o prezență constantă în presa județeană și locală, dar și autor al unor articole în reviste ca "Muzica", "România literară", "ARC". S-a ocupat de proiecția de diapozitive cu coloană sonoră, în special pe teme turistice, (prilejuite de mai multe călătorii europene), la solicitarea unor colective de la "Spitalul Municipal", "Casa de Cultură", "Biblioteca Municipală", școli și alte instituții și întreprinderi din oraș devenind, într-o vreme, pansamentul cultural al orașului. A fost un ambasador cultural peste hotarele
Dorin Speranția () [Corola-website/Science/311406_a_312735]
-
ce l-a caracterizat toată viața, declara că datoria pe care o are față de Universitatea la care a lucrat și față de colectivitatea universitară ieșeană precumpanește mult mai mult decât meritele care au fost puse în evidența în luările de cuvânt prilejuite de sărbătoririle la care a participat. Activitatea sa în slujba școlii românești și în servirea matematicii a fost răsplătită prin mai multe distincții: titlul de Profesor Emerit (1964), Premiul de Stat (1951), premiul „Gh. Țițeica” al Academiei Române (1981), Ordinul Muncii
Gheorghe Gheorghiev () [Corola-website/Science/312970_a_314299]
-
jerbe la ceremonia funerară să nu o facă, rugându-i în schimb să contribuie cu fonduri la campania anti-SIDA gestionată de Mandela. Se pare că, puțin înainte de decesul său, Strummer discutase cu ceilalți foști membri The Clash o reuniune ocazională, prilejuită de anunțata includere a trupei în Rock And Roll Hall Of Fame (planificată pentru anul 2003, și concomitentă cu primirea trupei americane Ramones). În 2007, un film documentar avându-l ca subiect pe Joe Strummer a fost scos pe piață
Joe Strummer () [Corola-website/Science/310859_a_312188]
-
o serie de perforații romboidale formând o cruce de lumină și a fost gândit ca ca monument comemorativ al revoltei anticomuniste de la sfârșitul anului 1989 denumit și Revoluția Română din 1989. În data de 26 septembrie 2006, cu ocazia festivităților prilejuite de Reuniunea la Nivel Înalt a Francofoniei, din București, piața a fost înfrumusețată cu un monument ce-l reprezintă pe Charles de Gaulle. Monumentul, înalt de 4,60 metri, a fost sculptat de Mircea Corneliu Spătaru și a costat în
Piața Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/309573_a_310902]
-
publicat traduceri din Verlaine, Baudelaire și în special Émile Verhaeren, lucrând simultan ca jurnalist. Zweig a dus un stil de viață de mare burghez, călătorind mult, printre altele vizitând în 1910 India și în 1912 America. Aceste călătorii i-au prilejuit contacte cu mulți scriitori și artiști, cu care a purtat lungi corespondețe. Era un pasionat colecționar de autografe. La începutul Primului Război Mondial, Zweig nu a fost concentrat, întrucât a fost declarat inapt fizic. Dorind să se angajeze într-un fel, fără
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman a lăudat debutul regizoral al operatorului George Cornea. El scria că autoarea scenariului, actrița Draga Olteanu-Matei, „și-a scris un rol generos, Păuna, descins din Mara lui Slavici, care i-a prilejuit una dintre cele mai complexe compoziții interpretative pe ecran, într-o distribuție cu actori remarcabili, din toate generațiile [...]. Lugojul - orașul în care se petrece acțiunea - este înfățișat în culori calde și calme, în măsură să potențeze, prin contrast, dimensiunile dramei
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
cu lăutari și filozofia lor din vreme de popas: «toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!»”". Călin Căliman considera că acest serial cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
folosit astăzi ca o convenție, adevăratul autor al textelor rămânând necunoscut. Paternitatea areopagitică a textelor a fost pusă la îndoială pentru prima dată în perioada Renașterii, de către Lorenzo Valla (1405-1457), în urma contactului cu variante noi de traducere din limba greacă, prilejuite de exodul intelectualilor bizantini în occident. Identitatea autorului rămâne însă necunoscută, prin urmare „Pseudo-Dionisie Areopagitul” nu înseamnă altceva decât acceptarea, convențională, a numelui folosit inițial, cu rezerva cunoscută. Uneori se folosește „Dionisie Pseudo-Areopagitul”, semn că numele autorului cvasi-anonim ar fi
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
marfă spirituală”. Este vorba de un dialog între Inteligență, Voința și Timp, care vor să treacaă râul Morții, si Rațiune, care le împiedică trecerea pentru că nu au dat drept obol decât păcate. Aceștia insistă încercând să demonstreze nemurirea Sufletului. Discuțiile prilejuiesc o critică virulenta a clerului, a nobilimii și a evreilor, indubitabil inspirată de ideile lui Erasm, amintind-o, prin violență și adresa sa, pe cea făcută de Gil Vicente. Acum se remarcă și Sá de Miranda. Licențiat în Drept, Sá
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
dintr-un turn înalt, cu ajutorul a două parașute, cu care acesta ajunge pe pământ ușor, fără să se rănească. Așadar, împaratul Sun poate fi considerat primul parașutist din istorie. Tot de la chinezi aflăm că în anul 1306 î.e.n., în timpul festivităților prilejuite de încoronarea împăratului Fo-Kien, un acrobat chinez a efectuat mai multe salturi reușite cu o umbrelă mare dintr-un turn înalt. În secolul IX, un arab pe nume Armen Firman a sărit dintr-un turn din Córdoba folosindu-se de
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană. Cea mai stringentă problemă era recunoașterea internațională a alegerilor. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poartă și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris. Situația creată în cele
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
era încă neterminat. Regele nu a intenționat niciodată să facă palatul accesibil publicului. Dar la numai șase săptămâni după moartea regelui, prințul regent Luitpold a dispus deschiderea palatului către vizitatorii plătitori. Administratorii averii lui Ludovic au reușit să echilibreze datoriile prilejuite de construcție până prin 1899. De atunci și până la Primul Război Mondial, Neuschwanstein a fost o sursă stabilă și profitabilă de venituri pentru Casa de Wittelsbach; într-adevăr, castelele lui Ludovic au fost, probabil, cea mai mare sursă de venituri ale
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
interpretînd un fragment din opera „Aida” de Giuseppe Verdi. Tot în 1933, orchestra prezintă un șir de concerte la Băile Herculane, distrîndu-i pe cei ce tratatu la această renumită stațiune balneară. În vara aceluiași an 1933, orchestra participă la manifestările prilejuite de aniversarea a 50 de ani de la înălțarea Castelului Peleș de la Sinaia, reședința regală. Memorabil pentru orchestrantul Vasile Zamfir a rămas anul 1934, cînd orchestra militară, împreună cu alte orchestre similare, în total 16 muzici militare dintre cele mai bune din
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
(n. 12 februarie 1828 în Portsmouth; d. 18 mai 1909 în Flint Cottage) a fost un scriitor englez. A scris o operă realistă de subtilă analiză psihologică, mânuită de pe poziția autorului omniscient, prilejuind intervenții ironice ori aforistice din partea acestuia, care sondează prin intermediul relațiilor comportamentale ale personajelor, conflictele de conștiință între spirit și instinct, fals acoperit de convenția socială. Tematic romanele sale îmbrățișează educația tinerilor aristocrați: Lirica sa, influențată de școala metafizică, prezintă un
George Meredith () [Corola-website/Science/306116_a_307445]
-
foștilor membri ai acestuia. Un succes electoral major a fost reprezentat de alegerea ca primar al municipiului București a lui Crin Halaicu, un reprezentant al CDR, propus de către PNL. Însă în aprilie 1992 PNL a hotărât părăsirea CDR, ceea ce a prilejuit scindarea partidului, din care s-a desprins gruparea denumită Partidul Național Liberal - Convenția Democratică, care a rămas în cadrul alianței. Plecarea PNL a determinat reorganizarea CDR, realizată pe baza unui nou protocol semnat la 24 iunie 1992, și a făcut ca
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
Colan (1957-1967), când pictorul bănățean Anastase Demian a pictat locurile rămase libere deasupra altarului și în absidele laterale, renunțând ulterior din motiv de boală. Apoi a fost angajat pictorul Iosif Keber din Târgu Jiu care a definitivat pictura catedralei. Serbările prilejuite de sfințirea catedralei au început cu ședința festivă a sinodului arhidiecezan, convocat în sesiune extraordinară la 12 mai 1906, la ora 16, la Casa națională a Asociațiunii și prezidat de mitropolitul Ioan Mețianu. În seara aceleiași zile, de la ora 19
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
sud. La 25 aprilie ia parte la "Primul Congres Mondial al Partizanilor Păcii", prilej cu care își dezvăluie ascunzătoarea. Este numit membru al "Consiliului Mondial al Păcii". În iunie face o primă călătorie în Uniunea Sovietică, unde asistă la festivitățile prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui Pușkin. La 27 iunie este omagiat la Moscova de "Uniunea Scriitorilor Sovietici". În iulie vizitează Polonia și Ungaria, în august Mexicul, împreună cu Paul Eluard, iar în septembrie ia parte la "Congresul
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
străin pentru el, i-a insuflat multe temeri. Toate aceste experiențe ale sale, Rilke le-a adunat în prima parte a singurului său roman, "Die Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge" (Însemnările lui Malte Laurids Brigge). Dar tot Parisul i-a prilejuit și întîlnirea cu multe surse de inspirație moderne, precum sculpturile lui Auguste Rodin sau lucrările pictorului Paul Cézanne (1839-1906). În acești ani, Parisul devenise domiciliul principal al poetului. În anii 1905 și 1906, Rilke a fost angajat ca secretar personal
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
perioadă 1993-95, Andrei Sârbu participă la taberele de creație de la Tescani, Câmpina, Tulcea și Câmpulung-Moldovenesc. Lucrările sale sunt o prezență în cadrul “Saloanelor Moldovei” organizate începând cu 1991 la Chișinău, Bacău, Galați și București. În 1994 artistul devine laureat al expoziției-concurs prilejuită de ediția a IV-a a acestor saloane. Andrei Sârbu devine unul dintre purtătorii de cuvânt al grupului “Zece” înființat la sfârșitul anului 1991. În ultimul deceniu de viață artistul își îndreaptă atenția spre trecutul ținutului natal. Seria “Arheologie” asupra
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]