KorAP: Find »[drukola/base=prost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...157 158 159 ...166 >

4,129 matches

Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430

boierie mare. (Pentru că ea nu-ți pretinde să-ți pui forțele psihice la lucru și chiar să te autodepășești.) Omul prost crede tot. (În schimb, „Înțeleptul nu afirmă nimic din ce nu poate dovedi”.) Filosoful C. Noica Îi găsește Însă prostului și unele calități: „Am Învățat Întotdeauna ceva mai mult de la oamenii proști, decât de la cei inteligenți. Prostul e mai proaspăt, mai lipsit de prejudecăți, mai surprinzător. El sare de la una la alta și are ce replica, și pentru o Întrebare

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
te autodepășești.) Omul prost crede tot. (În schimb, „Înțeleptul nu afirmă nimic din ce nu poate dovedi”.) Filosoful C. Noica Îi găsește Însă prostului și unele calități: „Am Învățat Întotdeauna ceva mai mult de la oamenii proști, decât de la cei inteligenți. Prostul e mai proaspăt, mai lipsit de prejudecăți, mai surprinzător. El sare de la una la alta și are ce replica, și pentru o Întrebare, și pentru alta. Va fi, poate, inteligentul mai personal. Dar e mai obositor, mai greoi. Caută să

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
are ce replica, și pentru o Întrebare, și pentru alta. Va fi, poate, inteligentul mai personal. Dar e mai obositor, mai greoi. Caută să-ți Înțeleagă Întrebarea, șovăie, te mai descoase o dată. și, până la urmă, exclamă blajin: de, știu eu? Prostul știe Întotdeauna, asta-i marea lui superioritate. Chiar dacă n-o știa el, au știut-o alții: iar el are memorie. Vorbele de spirit, marile adevăruri, fleacurile esențiale care fac viața unei societăți - prostul le transmite și le Întreține. Din zece

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
până la urmă, exclamă blajin: de, știu eu? Prostul știe Întotdeauna, asta-i marea lui superioritate. Chiar dacă n-o știa el, au știut-o alții: iar el are memorie. Vorbele de spirit, marile adevăruri, fleacurile esențiale care fac viața unei societăți - prostul le transmite și le Întreține. Din zece oameni inteligenți, unul singur e de folos. În schimb, toți proștii sunt făcători de bine. Ferice de societatea care-i are!”. Din gura prostului afli adevărul. (Pentru că, ne spune un alt proverb, „Prostul

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
știa el, au știut-o alții: iar el are memorie. Vorbele de spirit, marile adevăruri, fleacurile esențiale care fac viața unei societăți - prostul le transmite și le Întreține. Din zece oameni inteligenți, unul singur e de folos. În schimb, toți proștii sunt făcători de bine. Ferice de societatea care-i are!”. Din gura prostului afli adevărul. (Pentru că, ne spune un alt proverb, „Prostul Întâi vorbește, ș-apoi se gândește”.) Trage nădejde, ca spânul de barbă. (Naivul, credulul sau disperatul sunt cei

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
marile adevăruri, fleacurile esențiale care fac viața unei societăți - prostul le transmite și le Întreține. Din zece oameni inteligenți, unul singur e de folos. În schimb, toți proștii sunt făcători de bine. Ferice de societatea care-i are!”. Din gura prostului afli adevărul. (Pentru că, ne spune un alt proverb, „Prostul Întâi vorbește, ș-apoi se gândește”.) Trage nădejde, ca spânul de barbă. (Naivul, credulul sau disperatul sunt cei care supralicitează În mod caraghios o situație lipsită de orice speranță.) Peștele vede

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
prostul le transmite și le Întreține. Din zece oameni inteligenți, unul singur e de folos. În schimb, toți proștii sunt făcători de bine. Ferice de societatea care-i are!”. Din gura prostului afli adevărul. (Pentru că, ne spune un alt proverb, „Prostul Întâi vorbește, ș-apoi se gândește”.) Trage nădejde, ca spânul de barbă. (Naivul, credulul sau disperatul sunt cei care supralicitează În mod caraghios o situație lipsită de orice speranță.) Peștele vede nada, nu cârligul. (Cel căruia Îi place, de exemplu

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
școlare a fiului său.) Prinde orbul, scoate-i ochii. (Nu-l poți trage la răspundere pe cel care nu prezintă un discernământ al faptelor sale: „Bate toba surdului, dă oglinda orbului”.) Chelului Îi trebuie scufie de mărgăritar. (Este cunoscută situația prostului, al cărui orgoliu Îl face să tânjească după onoruri care contrastează izbitor cu condiția lui intelectuală. La fel și În cazul altor incompatibilități: „N-are după ce bea apă și se scobește Între dinți”; „După ce că are chelie, mai vrea să-și

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
și cărare”; „Păcat de mărgăritar, că e la gât de măgar”.) A căuta acul În carul cu fân. Când cineva nu are simțul realului, riscă să se epuizeze făcând lucruri total ineficiente, chiar ridicole, absurde: „A căra apa cu ciurul”; „Prostul taie copacul ca să-i mănânce rodul” etc.) Cade pe spate și-și frânge nasul. Viața ne arată că mulți oameni se pun Într-o situație ridicolă din infatuare, ca, de exemplu, acel fotbalist care, vrând să arate, la un moment

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
o ascultă, fie cât de scumpă” etc.) Nu-i rău fără bine. Viața presupune, Într-adevăr, coexistența contrariilor: „Nu-i suiș fără coborâș”; „Nu-i deal fără vale” etc.) „Un om de spirit ar fi, adeseori, foarte Încurcat fără tovărășia proștilor.” (La Rochefoucauld) Săracul cumpără scump. (Pentru că, În timp ce bogătașul cumpără din ceea ce Îi prisosește, săracul cumpără printr-o continuă sacrificare de dorințe.) Capul plecat sabia nu-l ia, dar nici soarele nu vede. (Îți poți salva viața prin lașitatea unui compromis

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
parteneri, care este expus unor frecvente prejudecăți sau este copleșit de rutină Își pierde vitalitatea, murind treptat.) „Peisajul pe care Îl avem mereu sub ochi nu-l mai privim.” (J. Renard) Mai de preț este Îndoiala celui deștept, decât certitudinea prostului. (Îndoiala deșteptului ne face să gândim și Într-un alt fel, pe când certitudinea prostului ucide orice Încercare de a găsi alternative.) Fă pâinea bună, căci vei mânca din ea. După cum ne vor fi faptele, așa ne va fi și bunăstarea

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
vitalitatea, murind treptat.) „Peisajul pe care Îl avem mereu sub ochi nu-l mai privim.” (J. Renard) Mai de preț este Îndoiala celui deștept, decât certitudinea prostului. (Îndoiala deșteptului ne face să gândim și Într-un alt fel, pe când certitudinea prostului ucide orice Încercare de a găsi alternative.) Fă pâinea bună, căci vei mânca din ea. După cum ne vor fi faptele, așa ne va fi și bunăstarea existenței sau considerația pe care cei din jur ne-o vor acorda.) Dejunează tu

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
peste picior” sau chiar expulzat ca fiind atipic. La o asemenea stratagemă recurge uneori medicul psihiatru care, pentru a obține coparticiparea bolnavilor la programele sale psihoterapeutice, mimează unele dintre gesturile, atitudinile sau preferințele acestora.) Pe prost să nu-l contrazici. (Prostul este atât de convins de justețea părerilor sale, Încât riști, dacă-l contrazici, să-l faci să-și impună argumentele și altfel decât prin cuvinte.) Când te duci la piață nu te lăuda că ai bani. Pentru că astfel ai toate

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
omului noroc Îi aduce. (Pentru a Întâlni norocul trebuie să mergem În Întâmpinarea lui: „Norocul nu fuge după om, ci omul după noroc”; „Norocul nu stă În drum”; „Nu cu ghiocul se face norocul”; „Nu sta, că-ți stă norocul”; „Prostului nici norocul nu-i ajută”; „Dacă nu-i cap, nu-i noroc”; „Unde intră cearta-n casă, de acolo norocul iasă”.) „Întâlnesc câțiva tineri În jurul a 30 de ani, supărați nu pe ceea ce nu au făcut ei, ci pe ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
de-ar fi fost să fie; ce-ar fi să fie; ce-ar fi fost să fie; va fi fiind etc.). Μ Vai și amar de deșteptul care, nimerind la un moment dat printre anumiți oameni, trebuie să facă pe prostul sau trebuie să se scuze chiar că este deștept... Μ Intimitatea mea este comoara mea, deoarece ea este alcătuită din acele cărări ale sufletului pe care merg numai eu, pentru că le știu numai eu... Μ Unii poeți confundă talentul cu

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
să se simtă stingheri În societate; pe alții, dimpotrivă, Îi face aroganți! Μ „Orice prostie este dezgustată de sine” (Seneca). Afirmația surprinde, deoarece prostia este orgolioasă prin ea Însăși. Doar Într-o singură situație se produce dezgustul, și anume atunci când prostul ajunge să-și dea seama de prostia lui. Μ Se știe că mari personalități ale științei sau ale culturii au trăit, În mod voit, În condiții materiale modeste, neacceptând o opulență a vieții de fiecare zi. Impresionat de spectacolul existenței

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639

iar critica se descoperă a fi și ea o formă de artă: „Ernest: Ai tot vorbit despre critică drept parte esențială a spiritului creator și acum Îți accept teoria În totalitate. Dar ce părere ai despre critica În afara creației? Am prostul obicei de a citi periodice și mi se pare că mare parte a criticii moderne este lipsită de valoare.” Apărând criticii de acuzația de insignifianță, Gilbert afirmă că ei sunt mult mai cultivați decât autorii despre care scriu, și că

[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

ai internat la nevroze! Că începuseși să iei cîte un pumn de pastile și vorbeai atît de-aiurea că pentru tine doi și cu doi făcea... vineri! Asta a fost abuzul tău. (pauză) O faci pe șeful! O faci pe prostul. Chiar ești prost de-a binelea. Cum de-ai putut să-l ierți? Ilie: Uite că am putut. Mina: (după o pauză) Prietenul Pandele! Ha! Ilie: Așa că l-am iertat... (se lasă din nou pe spate) Mina: (sincer îngrijorată) Ți-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
păstra leul? Și iar o luam de la capăt; dacă și dacă și iar dacă... Așa că i-am dat leul. Ai înțeles ceva? Mina: (după un timp, cu tonul folosit pentru a alunga panica bolnavilor) Da... am înțeles că ești un prost! Ilie: Ehe, de-ar fi numai atîta! Mina: Deci nu te îndoiești că ești prost! Ilie: Nici vorbă, dar nenorocirea e alta: pun la îndoială că mă îndoiesc că sînt prost... Mina: Dar de ce nu te-ndoiești tu de alții

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
lași să vorbesc singur. Unde-ai rămas? Mina: Am rămas să culeg flori. Ilie: Și unde-s florile?! Mina: Păi nu, că nu le-am mai cules... Le culegem la întoarcere. Ilie: Spuneam că e frumos și că sîntem mari proști că nu ne bucurăm de natură mai des. Îmi pare bine că am ieșit. Mina: Și mie, numai să nu se supere Vera și Ștefan. Ilie: Păi de ce să se supere? Le-am lăsat scris unde ne pot găsi. Mergem

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Irina: Val! (plînge) Val: Dar nu-i nimic, iubito, încă mai poți striga să te iubesc... și eu încă îți pot spune că te iubesc... Deci mai e o șansă...! Irina: Val... Val: Da' să știi că tipii nu-s proști... Nu-s proști deloc. Irina: Val, ar trebui să facem ceva. Nu putem sta mereu cu ăștia aici. Trebuie să-i facem să plece cu orice preț. Maria: (lui Mihai) Nu mai sta așa, ca hipnotizat! Du-te la miliție

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Val: Dar nu-i nimic, iubito, încă mai poți striga să te iubesc... și eu încă îți pot spune că te iubesc... Deci mai e o șansă...! Irina: Val... Val: Da' să știi că tipii nu-s proști... Nu-s proști deloc. Irina: Val, ar trebui să facem ceva. Nu putem sta mereu cu ăștia aici. Trebuie să-i facem să plece cu orice preț. Maria: (lui Mihai) Nu mai sta așa, ca hipnotizat! Du-te la miliție. Ai văzut că

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
domnule, cu mustrările astea de conștiință! Trebuia să fi rămas pe locurile noastre... Ce-o fi fost în capul tău cînd ți-ai cerut pensionarea, Dumnezeu știe! Mă mir că nu te-ai sinucis... cum au făcut unii... Mamă, ce proști! În sfîrșit! Dar măcar acuma să facem ceva, să cîștigăm ceva, că doar n-o să trag de pensia asta nenorocită ca de coada mîței! Și ideea lui Matei mi se pare nemaipomenită. Uite-l că vine. Costache: Eu îți spun

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
niște pîrjoluțe..., făcute de nevastă-ta..., că bune le mai face...! (Gh. P. doi i le arată pe masă) Cum? Ce ziceau că aduci?, reviste sexy, porno? Adică de ce nu! Ne mai spălăm și noi ochii..., ne mai hlizim ca proștii oleacă, ne mai amintim și noi de...; ce ziceam?!, a da, mi-ai adus pîrjoluțe? Gh. P. doi:...Ți-am mai spus eu că ai o memorie brici? Gh. P. unu: Păi ce, n-am memorie?! Gh. P. doi: Hai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
dus...: m-am dus la un preot și... (se aude din ce în ce mai insistent banda cu regulamentul; toți intră în tensiune; privesc spre ghereta Supraveghetorului și își dau seama că postul de observație e gol) Sursa dublă: Mamă, ce metode! Și ce proști sîntem. Plutonierul: (făcîndu-și pasiența) Cu preotul a fost așa: am îngenuncheat..., mi-a pus patrafirul pe cap... i-am spus ceea ce era de spus..., și cînd am terminat de mărturisit și-a luat mîna de pe umărul meu..., hai că merge

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]