37,224 matches
-
rezervat criticii literare e abia al patrulea din cele șase ale întregii cărți (încadrate între două grupaje așa-zicând ocazionale, Centenar Eugène Ionesco și Centenar Caragiale). Apropo de probitatea lui Gelu Ionescu, exemplară, e de reținut cum începe secțiunea dedicată prozei: cu un medalion Radu Cosașu, introdus astfel: „Fac o precizare: Radu Cosașu este unul din cei mai vechi și mai buni prieteni ce-i am. Prin această mărturisire știu că ies din convenția «imparțialității», convenție pe cât de obiectiv-necesară, pe atât
Vechi chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4486_a_5811]
-
fie și altceva decât s-a întrevăzut până acum, consultând ediția primă. Dar Ion Pop, în prefață, spune mai bine despre ce este vorba : „Teritorii este, mai mult decât o carte-jurnal sau una de memorii, una pur și simplu de proză, foarte bine scrisă, revelatoare în primul rând pentru autoportretul sui generis pe care autorul și-l conturează ca adevărat protagonist al universului și întâmplărilor trăite”. Autoportretul sui generis de care vorbește Ion Pop îl vedem configurându- se din ceea ce notează
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
decât emisiuni și filme de acest calibru. Și toată lumea e mulțumită, fără ca cineva să realizeze cât de lipsite de conținut sunt toate. La ce televiziune se mai prezintă acum vreo expoziție de pictură, sculptură, arhitectură, vreun cenaclu filozofico-literar cu poezie, proză, muzică bună. Unde ? După ora 24 ești, de obicei, prea obosit să urmărești „Profesioniștii” sau vreo comedie, ceva care Într-adevăr să te relaxeze și să te deconecteze de la grijile zilnice. Chiar și un show politic cu miez este de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
DE LA ANTIPROZĂ LA PROZĂ, PRIN POEZIE Prof.dr. Lucian STROCHI Claudia Mitră ne propune prin Viața ca un fir de păpădie o antiproză modernă, cu multe arcane și capcane, violentând de multe ori, proza obiectivă, cu narator extradiegetic sau heterodiegetic, sfidând dezinvolt clasicele „momente ale
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
DE LA ANTIPROZĂ LA PROZĂ, PRIN POEZIE Prof.dr. Lucian STROCHI Claudia Mitră ne propune prin Viața ca un fir de păpădie o antiproză modernă, cu multe arcane și capcane, violentând de multe ori, proza obiectivă, cu narator extradiegetic sau heterodiegetic, sfidând dezinvolt clasicele „momente ale subiectului”. Lucrul e parțial explicabil, întrucât Claudia Mitră este în primul rând poetă, având două volume de versuri publicate (Dincolo de oglindă, Editura Papirus Media, 2014) și Îngeri de sticlă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
îți spun abia acum. Mi-am mușcat buzele să nu-mi scape nimic. Deși în mine... totul era un țipăt.” Spațiul (orașul) e definit perifrastic: „orașul celor șapte coline” și, pentru a se evita confuziile, „Sala pașilor pierduți a Universității”. Proza devine haplologică, proteică, înghițind chiar un text poetic: „Iubesc orașul acesta străin / cu parcurile lui, în care nu ne-am ținut / niciodată de mână. / Iubesc orașul acesta străin / cu străzile lui furnicar, pe care pașii noștri/nu s-au intersectat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
religioase), își domină cu dezinvoltură discursul, datorând totul și nimic poeziei. De aici un text impecabil scris, ambiguu adesea, dar redactat la cea mai înaltă tensiune. Radiografia unui sentiment devastator este totală, iar reușita finală incontestabilă. Antiproza poetei devine o proză de cea mai înaltă calitate. Motto: Astăzi sunt EU. Și mâine voi fi la fel. Eu... un copil. Încă mai cred în povești. În zâmbete sincere și prietenii. În gesturi dezinteresate și promisiuni duse la capăt. Cred că nimic nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
un număr atât de mare și așa frumos aranjate, am presupus că... - A, nu. Nu sunt de vânzare. V-ar interesa ceva anume? - N-aș putea spune , dar dacă mi-ați permite să arunc o privire... - Sunteți invitata mea! Poezie, proză, critică literară, cărți istorice... Nume mari, unele mai puțin cunoscute. Răsfoindu-le, îmi aduc aminte că atunci când eram copil, spre deosebire de prietenii mei, eram fericită să primesc în dar ...cărți. Citeam pe nerăsuflate, pierzând, de cele mai multe ori, noțiunea timpului. Romanul „Invitație
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Gheorghe Grigurcu, Mircea Scarlat), dar și de "latura feminină" a istoriei literare, de la Dana Dumitriu, Doina Uricariu, Aurelia Batali, Ioana Diaconescu, Ileana Mălăncioiu, până, acum în urmă, la Carmelia Leonte, cu eseul Emil Botta:căderea din spectacol. Valoarea poeziei și prozei, ca și prestanța rolurilor jucate pe scenele teatrelor au scutit exegeza de fraze gen "cel mai bun poet dintre actori" sau "cel mai bun actor dintre poeți". Singularitatea operei lui Emil Botta constă și în faptul că poezia și arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
creatorul limitat de propria lui creație, pentru că aceasta are niște resorturi tainice care îi sporesc agresivitatea peste limitele suportabile. "Școlarul Durerii" nu poate decât să strige: Unde sunteți, refugiile mele? (Aproape novembre) Personajele lui Emil Botta (mai ales cele din proză) seamănă cu supramarioneta lui Gordon Craig. Supramarioneta imită ceea ce a anunțat că va imita. Ea reprezintă jocul suprem al actorului care se joacă pe sine. "Aceasta nu va rivaliza cu viața, ci va trece dincolo de ea; nu va înfățișa corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
am spart sticlosul perete, Acea dimensiune care mă fascina. (Muzeul) Numai astfel dispare posibilitatea de a vedea prea mult ori de a se vedea într-o multiplicitate devastatoare. Nevoia de a crea un spațiu autonom este la fel de acută și în proză: Singur, blocat în singurătate. Mâinile mele au creat hotare. (Râsul tăcut) Când Umbra, Singurătatea renunță la aspa-țialitatea lor devin altfel de oglinzi, care duc spre aceeași lume artificială și tristă. Poetul, cu un curaj nebun, vrea să le însoțească: Rătăceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este opțiunea morții prin spânzurare. Spânzurătoarea, prin verticalitatea ei, este simbolul unei ascendențe inversate asupra timpului. În genere, suicidul semnifică pentru Botta tentativa de a domina destinul (timpul). Spânzuratul este "cel mai înalt om din lume", așa cum va apărea în proza Aplauze. În codrul cu goruni, Aici ne-om spânzura (Din nefericire) Rimbaud, în Bal des pendus, practică același simbolism macabru al verbului, același clar-obscur orchestrat într-o perspectivă nelimitată: Au gibet noir, manchot aimable, Dansent, dansent les paladins, Les maigres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu o claritate luminoasă viziunea într-un raccourci fulgerător a evenimentelor, îi este familiar poetului. Nu "Școlarul Durerii" este cel care practică "le vilain métier de moribond" (Amarnic)? Ce anume se așteaptă, în universul poeziei, ca și în cel al prozei, în cavalcada de forme cocoșate și bizare, în avalanșa de diformități neverosimile, ce se așteaptă oare? E o mare indiscreție, un privilegiu al netotului, e un mare abuz să întrebi oamenii ce așteaptă. Tot așa de mare ca faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
creat hotare. Avea dreptate Adam. Odaia mea e un balon suspendat în atmosferă, o navă pilot, la cheremul hazardului, sedusă și biciuită de loteria vântoaselor. Sunt prizonierul propriei mele singurătăți. Mâinile mele au creat hotare... (Râsul tăcut) Arătam că în prozele lui Emil Botta se pot decupa aceleași "scheme poetice ale vieții lăuntrice" pe care le descoperim și în versuri. Principiul de recuperare este cel al bumerangului. Spațiile închizându-se, liniile ricoșează la întâlnirea cu pereții duri și aspri, transformându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
oglindă), el vrea să se sustragă unei realități violente: Sunt eu, insul premeditat, uniform, palidul ucigaș al vârstei mele, sau încep să trăiesc acum, aici, fără tradiție, dincolo de memorie, o realitate violentă și abruptă? Eugen Simion spusese încă din 1978: "Proza lui Emil Botta este un complicat monolog în fața oglinzii."41 Această sentință ne duce neapărat cu gândul la tema dublului, la numărul 2, cel care induce absență de sine, disperată luptă de autoafirmare, de recâștigare a prezenței. Cum să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
absolută"42. În felul acesta, diformitatea oglinzii și capacitatea ei deformantă capătă dimensiuni suverane, existente pe întreaga axă a timpului. Emil Botta trăiește drama unei deveniri circulare, a unei metempsihoze (alt subiect romantic) exasperante. În Rondul de noapte, însuși titlul prozei indică circularitatea ei. La toate nivelele, textul se desfășoară sub forma unor cercuri concentrice, care nu oferă nici o ieșire. Personajele sunt circulare, evoluția lor este interioară. Antim va avea un fiu numit Antim. Maria își va boteza primul copil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
multiple, tăcerilor tanatice. Se câștigă nu numai în exterior, ci și înăuntru, printr-o senzație de rătăcire fără capăt, de vastitate interioară. Imaginea din oglindă, înstrăinată, sfârșește prin a trimite eul în sine: oglinda este un spațiu al interiorității. În proza lui Emil Botta, oglinzii i se opune fereastra. Aceasta semnifică deschidere, înnoire, act de dilatare, de evaziune, de transcendere în "patria mai înaltă" (Novalis). Fereastra nu captează gesturi, imagini, nu le amplifică, nu râde de ele, nu le ironizează, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
din vol. Emil Botta interpretat de, ed. Cit., p.188. 29 Tudor VIANU, Estetica, București, Editura pentru Literatură, 1968, p. 98. 30 Ludmila Patlanjoglu, La vie en rose cu Clody Bertola, București, Humanitas, 1997, p.47. 31 Situăm poezia și proza lui Emil Botta pe aceleași coordonate deoarece, în poezie și proză, se pot detecta aceleași "scheme poetice ale vieții lăuntrice" (Douglas Berggren). 32 Ștefan Augustin DOINAȘ, Orfeu și tentația realului, București, Ed. Eminescu, 1974, p.206. 33 Dana DUMITRIU, Documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Tudor VIANU, Estetica, București, Editura pentru Literatură, 1968, p. 98. 30 Ludmila Patlanjoglu, La vie en rose cu Clody Bertola, București, Humanitas, 1997, p.47. 31 Situăm poezia și proza lui Emil Botta pe aceleași coordonate deoarece, în poezie și proză, se pot detecta aceleași "scheme poetice ale vieții lăuntrice" (Douglas Berggren). 32 Ștefan Augustin DOINAȘ, Orfeu și tentația realului, București, Ed. Eminescu, 1974, p.206. 33 Dana DUMITRIU, Documente asupra melancoliei, din vol. Emil Botta interpretat de..., ed. cit, p.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
39 Julien GRACQ, En lisant, en écrivant, citat de N. MANOLESCU în articolul Fiica memoriei, Cronica, 37 (1128), 1987. 40 Ileana MĂLĂNCIOIU, În vizită la Emil Botta, din vol. Emil Botta interpretat de..., ed. cit., p. 97. 41 Eugen SIMION, Proza fantastică, vol. Scriitorii români de azi, București, Ed. Cartea Românească, 1978, p. 631. 42 Ștefan CAZIMIR, Tensiunea lirică, București, Ed. Eminescu, 1971, p. 67. 43 Ion POP, Transcrieri, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1976, p.211. 44 Fr. NIETZSCHE, Nașterea Tragediei, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a dăruit preocupărilor didactice, materializate în comentariile orale de poezie, și de literatură în general, cu elevii, elaborând, în același timp manuale, și alte cărți pentru învățământul liceal. Scrie, în colaborare, O istorie a poeziei române și O istorie a prozei și a dramaturgiei, intitulate Caiet de notițe. Dar, eclipsată de profesoară, scriitoarea de literatură originală nu s-a înstrăinat de sine definitiv. Parcă aștepta clipa întoarcerii la uneltele sale. Anul 2012 a înscris în bibliografia Mariei Octavian Viața ca reprezentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ARGUMENT Studiul literar asupra prozei de început a scriitoarei Hortensia Papadat-Bengescu realizează o analiză literară cu aplicație pe opera , evidențiind imagini ale alterității în proza de început a scriitoarei. Lucrarea de față surprinde imaginile personajului feminin Manuela, în raport cu sine, cu lumea exterioară, cu spațiul claustrant
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ARGUMENT Studiul literar asupra prozei de început a scriitoarei Hortensia Papadat-Bengescu realizează o analiză literară cu aplicație pe opera , evidențiind imagini ale alterității în proza de început a scriitoarei. Lucrarea de față surprinde imaginile personajului feminin Manuela, în raport cu sine, cu lumea exterioară, cu spațiul claustrant al orașului de provincie, cu societatea mediocră cu care nu intră în consonanță, cu familia față de care se simte străină
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu ezitări”. Eugen Lovinescu este sensibil la debutul marii scriitoare pe care o va fura lui Ibrăileanu pentru a o atrage printre membrii activi ai cenaclului Sburătorul, unde va insista ca scriitoarea să și obiectiveze stilul narativ, mergând pe linia prozei acelei perioade. Criticul adaugă o mulțime de nuanțe și descrie deosebit de exact Trestia pascaliană a naratoarelor din proza de tinerețe : „eroina tipică a literaturii scriitoarei e în continuă mișcare cu un suflet vibrant în care iubirea se dezlănțuie în uragane
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a o atrage printre membrii activi ai cenaclului Sburătorul, unde va insista ca scriitoarea să și obiectiveze stilul narativ, mergând pe linia prozei acelei perioade. Criticul adaugă o mulțime de nuanțe și descrie deosebit de exact Trestia pascaliană a naratoarelor din proza de tinerețe : „eroina tipică a literaturii scriitoarei e în continuă mișcare cu un suflet vibrant în care iubirea se dezlănțuie în uragane, iar dezrobirea pândește la orice cotitură a vieții. Nimic nu e însă mai mișcător și mai nobil decât
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]