4,867 matches
-
dădeau brice vechi și tocite, pentru ca deținuții să se bărbierească între ei. Mă aflam deci în fața acestui om cu barba roșcată și chip de negustor armean. M-a întâmpinat cu multă căldură. Era de mai multă vreme decât mine în pușcărie și cunoștea toate dedesubturile anchetelor. Era locotenent-colonelul de artilerie Orezeanu, nepot al generalului Orezeanu, care fusese director al Căilor Ferate Române. Acest ofițer al statuluimajor fusese și el arestat odată cu valul de teroare, încă din 14 iulie. Îmi amintesc de această dată
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
se va petrece în mod normal, într-un proces unde va fi acuzat de complot împotriva regimului, dar în care se va putea apăra. Printre altele, dragul de Orezeanu, căruia trebuie să-i fiu recunoscător, avea o bună cunoaștere a pușcăriilor. Fusese arestat, pentru prima dată, vreme de ani îndelungați, și muncise la canalul Dunăre-Marea Neagră. Suferise mult acolo și, când ieșise, se întorsese la soția lui care îl așteptase. Datorită unui personaj destul de important pe care-l avusese sub ordin
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
se umplea tot mai mult și camerele de anchetă erau ocupate. Totul se desfășura sistematic. Anchetatorii erau numeroși și erau și specialiști, dar ăsta e un alt capitol. Orezeanu era un om care-și iubea semenii și care păstrase din pușcăriile precedente o amintire bună despre oameni. Îmi dădea întotdeauna sfaturi prețioase. Spunea: — În cel mai rău caz, or să dea în tine; dar nu băga pe nimeni la apă. Vorbește cât mai puțin de întâlnirile de la Tătărescu. Or să te
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
apoi, toate au mers pe dos. De fapt, era un om tare bun și se dădea peste cap ca să mă smulgă din obsesia anchetei, din teama a ceea ce avea să urmeze și din spaima că-mi voi sfârși zilele în pușcărie. De aceea îmi vorbea de garnizoană, de neveste, de generali sau de maiori... Îmi mai amintesc de o poveste extraordinară. Era locotenent și plecase cu trenul, de la garnizoana lui din Timișoara spre Cluj. În același tren, se afla și un
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Avea un prieten, văr cu fata, care, pentru că avea origine nesănătoasă și dosar prost, îl denunțase ca să fie bine văzut. Așa că verișorul a fost numit de îndată redactor-șef la un ziar studențesc, iar bietul ovreiaș a fost zvârlit în pușcărie. Nu știu sfârșitul poveștii. N-a stat decât câteva zile cu mine. Era un băiat dotat cu o inteligență orientală, suplă și vioaie, și care era sigur că va scăpa din închisoare. Habar n-am care i-a fost soarta
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ce i s-a întâmplat. Dar îmi mai amintesc și de un tânăr care își făcuse serviciul militar, înainte de război, în jandarmerie și apoi devenise agent secret. Trăise în Basarabia, vorbea rusa și avea deja la activ mulți ani de pușcărie. Era un om foarte de treabă. Am fost ținut la Malmaison vreme îndelungată, lucru puțin obișnuit. În orice caz, acolo, mâncarea era mai omenească decât mai târziu, la Jilava, iar restul tratamentului era foarte variat. Puteai fi scos la aer
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu minereu, și nu ca pe vremuri, când uzinele trebuiau să fie lângă minele de fier... Dar, după ce îl utilizaseră, tovarășii au descoperit că, prin anii 1923-1924, ar fi fost dur cu muncitorii, înăbușind o grevă; așa că-l băgaseră la pușcărie. La puțină vreme după sosirea mea în Franța, a venit și el, în drum spre America, răscumpărat de Auschnit. Am stat în celula aceea cam o lună. Era încă director vestitul Maromet. Îl cunoscusem îndeaproape, pe vremea când fusesem arestat
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
murise, deși fusese tratat „chiar și cu penicilină“ (țin minte că trebuia neapărat să scriem aceste cuvinte). Habar n-am ce valoare avea, pentru ei, o asemenea declarație. Vorbind despre amărâții ăștia, îmi amintesc de altele, din timpul primei mele pușcării, tot la Jilava, în 1949: Ne duceam, pe atunci, la muncă. Într-o zi, ieșind pe poartă, am văzut printre noi un deținut bătrân. Părea să fie o persoană mai importantă. Maromet era de față. Habar n-am de ce s-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu chinezii“; așa încercau să ne ridice moralul. Oricum, își luau un mare risc, căci ar fi pățit-o dacă se afla că-i încurajează pe deținuți, iar ei erau totuși avantajați de faptul că erau doctori sau farmaciști, în pușcărie. Trebuie să spun aici că, în general, atitudinea românilor, în închisori, a fost, în mare majoritate, demnă și curajoasă. Sigur că erau și informatori; cu toate acestea, moralul se păstra, în condiții foarte grele. Mulți s-au schimbat radical în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Trebuie să spun aici că, în general, atitudinea românilor, în închisori, a fost, în mare majoritate, demnă și curajoasă. Sigur că erau și informatori; cu toate acestea, moralul se păstra, în condiții foarte grele. Mulți s-au schimbat radical în pușcărie. Dau iar exemplul lui Remus Niculescu, care în viața liberă fusese cât se poate de dezagreabil, iar în pușcărie, a fost la înălțime. Cam după o lună, am fost dus într-o celulă, zisă de execuție, cu vreo treizeci de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Sigur că erau și informatori; cu toate acestea, moralul se păstra, în condiții foarte grele. Mulți s-au schimbat radical în pușcărie. Dau iar exemplul lui Remus Niculescu, care în viața liberă fusese cât se poate de dezagreabil, iar în pușcărie, a fost la înălțime. Cam după o lună, am fost dus într-o celulă, zisă de execuție, cu vreo treizeci de inși. Acolo urma să rămân în următorii opt ani, sau până la amnistia generală din 1964. Majoritatea deținuților din celulă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
o mare realizare în spațiu și noi credeam că era vorba de un avion de mare viteză. Habar n-aveam noi de sateliți și de alte realizări spațiale. În schimb, „bastonul“ era faptul că, dacă nu cedează, va crăpa în pușcărie. Atunci a hotărât el să accepte ce i se cerea, căci nu mai avea decât un singur plămân și, dacă nu ieșea cât mai repede din închisoare, avea să moară curând. Trebuie să recunosc că am fost de acord cu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
specială, căci m-au dus destul de repede la reduit, în altă celulă decât prima dată. Atmosfera era groaznică! Acolo am dat peste un om aproape orb și peste un altul sărac cu duhul care fusese condamnat la ani grei de pușcărie pentru că scrisese, pe pereții WC-ului uzinei unde lucra, niște lozinci împotriva partidului. Mai era un bolnav de cancer, cred, care era pe moarte. Celula nu avea aer și mâncarea era aproape inexistentă. Nu am dat peste nici o figură cunoscută
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
se vedea că i era frică, dar că știa despre ce-i vorba și m-a dus până la cimitirul Bellu, în stația de taxiuri, deși n-aveam eu bani de taxi. Acu’ mai era o problemă: majoritatea colegilor mei de pușcărie aflaseră că erau divorțați. Așa că mă întrebam la cine să mă duc. M-am dus în Strada Pietății, la Zamfirești - familia Sandei - și i-am întrebat dacă Sanda mă așteaptă. M-au liniștit și m-au trimis acasă. Primul care
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
m-am dus la Vama Gării de Nord ca să înregistrez bagajele. Nici astăzi nu înțeleg de ce am fost primit atât de rău de către vameși. Poate pentru că, pe vremea aceea, nu plecau decât evreii. După ce și-au dat seama că am ieșit din pușcărie, au devenit foarte cumsecade și mi-au spus: „Poți să mai aduci și alte lucruri, dacă vrei.“ N-am făcut-o, deși aș mai fi putut aduce cărți. Dar așa e omul: atunci am renunțat și mai târziu am regretat
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
vară-mea, Myriam O’Kelly, care a izbucnit în plâns. A fost un moment de profundă emoție... Și așa am pășit în cea de-a doua viață a noastră... Gânduri târzii... Impresia generală pe care am păstrat-o despre toate pușcăriile, inclusiv din prima mea arestare - Ministerul de Interne, Uranus, Jilava, Aiud, Poarta Albă, Penitenciarul din Constanța -, este că, în fond, toate foloseau unui regim de exterminare. Desigur, erau unii pe care-i considerau mai periculoși, chiar dacă nu făcuseră absolut nimic
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
sistemul de acuzare și de autoacuzare din vremea marilor procese moscovite. Această mașinărie a fost și mai este încă - din păcate - o unealtă a partidelor comuniste. Când privesc în urmă, îmi amintesc că, pe de o parte, am ieșit din pușcărie cu o părere destul de întunecată asupra naturii umane; de fapt, asupra tuturor acelor indivizi care, prea mediocri pentru a ajunge undeva - mai erau și unii deștepți, dar erau foarte puțini -, au făcut absolut orice pentru a face pe placul dictaturii
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
știu a scrie o frază corectă (vezi Pseudo-Ureche), oameni de stat cari nu pot justifica nici săvârșirea școalei primare, advocați fără știrea lui Dumnezeu, pictori orbi și sculptori fără de mâni, generali cari nu știu citi o hartă, subprefecți ieșiți din pușcărie, legiuitori recrutați dintre stâlpi de cafenele, jucători de cărți și oameni cu darul beției"293, pătura superpusă este favorizată de apariția "formelor noi" și de disoluția vechilor stări de lucruri. e. Concepția despre progres. Adevărata esență a concepției evoluționiste eminesciene
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
uși și zăvoare Lanțurile-s grele (bis) Groaza-l înfioară (bis) Totuși are-n taină Un scop de a scăpa Iar noi atunci cu toții (bis) Ne vom bucura (bis) Căpitanul Mai lasă-te de haiducie, c-ai să mori în pușcărie, mai lasă-te de furat c-ai să mori și spânzurat, mai lasă-te de rele c-ai să mori în chinuri grele! Vino cu mine la domnie să-ți dau bani, avere și moșie, să-ți mai dau și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
să mori în chinuri grele! Vino cu mine la domnie să-ți dau bani, avere și moșie, să-ți mai dau și un palat să te văd dracului, bogat. Bujor Nu ma las de haiducie, pot să mor și-n pușcărie, nu mă las de furat pot să mor și spânzurat, nu mă las de rele pot să mor și-n chinuri grele, că-s deprins de mic cu ele! Cu banii și cu averea ta n-am ce bea, nici
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
uși și zăvoare Lanțurile-s grele (bis) Groaza-l înfioară (bis) Totuși are-n taină Un scop de a scăpa Iar noi atunci cu toții (bis) Ne vom bucura (bis) Căpitanul Mai lasă-te de haiducie, c-ai să mori în pușcărie, mai lasă-te de furat c-ai să mori și spânzurat, mai lasă-te de rele c-ai să mori în chinuri grele! Vino cu mine la domnie să-ți dau bani, avere și moșie, să-ți mai dau și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
să mori în chinuri grele! Vino cu mine la domnie să-ți dau bani, avere și moșie, să-ți mai dau și un palat să te văd dracului, bogat. Bujor Nu ma las de haiducie, pot să mor și-n pușcărie, nu mă las de furat pot să mor și spânzurat, nu mă las de rele pot să mor și-n chinuri grele, că-s deprins de mic cu ele! Cu banii și cu averea ta n-am ce bea, nici
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
o parte ori au fost schimbați. În locul lor au fost puși politicieni, majoritatea apropiați de partidul lui Imrédy Béla. În perioada aceea ajunsese și generalul Rajnay Károly înapoi la Oradea, ca șef al administrației. În timp ce Hlatkay Endre ajunsese direct în pușcărie, iar în toamna lui 1944 în lagărul de la Mauthausen, Bethlen Béla a rămas într-unul din județele sale, Szolnok- Doboka, până la sfârșitul verii lui 1944. În Cluj, Inczédy-Joksmann Ödön a fost schimbat cu acel Varga Lajos care, prin anii treizeci
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
încercându-se apoi, cu pază civilă organizată (în parte) de ei, menținerea ordinii și liniștii în Cluj, în timp ce trupele sovietice așteptau. Mai târziu, Mikó și-a reamintit momentul evocându-l cu gustul amar al nerecunoștinței: "După ce i-am eliberat din pușcărie pe comuniștii condamnați, reprezentanții Partidului Păcii (Béke Párt) și-au manifestat atitudinea rigidă față de Partidul (Maghiar) Transilvan (Erdélyi Párt - EP). Din momentul acela se discuta cu noi ca reprezentanță parlamentară și nu ca Partid Transilvan"44. Prezentarea ideologiei partidului ar
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
posibilitățile armistițiului ungar. Atczél, refugiat din Transilvania de Sud, propaga ideile naționalismului ungar integer, care includeau și izgonirea și/sau stârpirea românilor. În 1944 a dispărut, fără a se cunoaște multe detalii despre soarta lui; probabil a murit în vreo pușcărie rusească sau românească. De numele lui merită să ne aducem aminte, pentru că o anume publicistică românească îi readuce de regulă numele în atenție, când analizează adevăratele sau (prezumtivele) motivații ale politicii ungare. Atacul de două zile, pornit la începutul lui
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]