21,673 matches
-
când a fost ales vicepreședinte Eugen Uricaru. În urma decesului lui Laurențiu Ulici, în noiembrie 2000, Eugen Uricaru a preluat interimar președinția, care la 18 mai 2001 i-a fost încredințată statutar de Conferința Națională. După decembrie 1989 Uniunea și-a redactat un nou statut, revizuit în două rânduri. Potrivit acestuia (în formularea definitivă), U.S. din R. este o „asociație profesională de creație, fără scop lucrativ sau patrimonial (nonprofit), neguvernamentală, constituită în scopul sprijinirii și apărării literaturii și a intereselor profesionale, economice
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
linii mari, selectați în virtutea acestei orientări. Printre ei, cu diverse prilejuri se vor afla Take Ionescu (1919), N. Iorga (1922), Simion Mehedinți, Nichifor Crainic, Al. I. Lapedatu, G. Bogdan-Duică, Mihail Dragomirescu, Traian Lalescu ș.a. Tradiția rubricilor fixe, săptămânale sau zilnice, redactate de scriitori ori de gazetari dintre cei mai cunoscuți, este respectată. În 1924 G. Ranetti mai publică încă, sub titlul Rime glumețe, versuri umoristice, în care ironizează într-o manieră ușor desuetă moravurile bucureștene. „Însemnările mele” (1926-1929) și „În fiecare
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
mai multe suplimente de tiraj. Tradus în anul următor la București cu titlul În Bucegi, se citește până azi cu încântare, în ciuda unor dialoguri nefirești și pe alocuri a unor stângăcii de construcție cauzate, poate, și de faptul că fusese redactat în franceză. Dedicată lui André Theuriet, poet și romancier din operele căruia U. afirmă că deprinsese cultul naturii (probabil se referă în special la volumul Reine des bois din 1890), versiunea franceză utilizează, ca și cea românească, figura unui mentor
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
În 1749, chemat de domnitorul Constantin Mavrocordat la București, V. a demonstrat corectitudinea învățăturilor sale despre rugăciunea lui Iisus în fața a trei patriarhi: al Antiohiei, al Alexandriei și al Ierusalimului. Predosloviile în care a vorbit despre această rugăciune au fost redactate în slavonă, dar imediat traduse în română și ulterior recopiate (aproximativ cincizeci și opt de manuscrise). Textul include pasaje cu imagini tipice scrierilor ascetice, păstrându-și încă puterea de convingere: „Când [monahul] sângur de sine, fără socoteală să nădăjduiaște, atunce
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
sau coautori Nestor Ureche ori Simion Dascălul. Cercetări complexe l-au stabilit ca principal autor pe U., delimitându-i textul de interpolări, dar o minuțioasă analiză lingvistico-stilistică l-a condus pe N. A. Ursu la concluzia că întregul text a fost redactat de Simion Dascălul (care a folosit mai multe izvoare), pe scheletul cronicii în limba slavonă a lui U., acestuia infirmându-i-se astfel rolul de întemeietor al istoriografiei în limba română. Pentru a valida afirmația, sunt necesare însă și argumente
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Cronica începe cu anul 1392 (socotit anul de început al istoriei șcheienilor), după care urmează enumerarea preoților și menționarea faptelor importante. Mai amănunțit sunt prezentate perioadele protopopilor Mihai (tatăl lui V.) și Constantin (fratele și predecesorul său). Cronica, printre primele redactate în limba română, a fost tradusă în germană în secolul al XVIII-lea, originalul pierzându-se. Retradusă din germană, ea a fost integrată în prima parte din Istoriia sfintei besereci a Șcheilor Brașovului a lui Radu Tempea. SCRIERI: [Cronica protopopului
VASILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290449_a_291778]
-
în „Zimbrul” (unde mai târziu va figura în redacție), în anul următor îi apare în broșură nuveleta Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun, iar în 1854 Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii. Mai colaborează la „România literară”, redactează cu Iancu Codrescu ziarul unionist „Zimbrul și Vulturul” (1858), scrie la „Steaua Dunării”, „Bondarul”, „Din Moldova”, „Românul”, „Albina Pindului”, „Familia”, scoate în 1861 la Iași, cu G. Petrescu, gazeta „Dacia”, este director al periodicelor „Adunarea națională” (1869), „Informațiunile bucureștene”, redactor
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
românești și străine, precum și într-o seamă de volume, unele în colaborare (cu Simion Mehedinți, căruia i-a fost asistent, și cu George Giuglea), numeroase lucrări de popularizare și manuale. Geograf cu suflet de poet, având darul scrisului, și-a redactat lucrările într-un stil atractiv, chiar încântător. S-a încercat, de altfel, și în literatură, și nu fără succes. Debutează la „Ziarul călătoriilor” în 1900 și e prezent cu poezii, nuvele și articole literare la „Sămănătorul”, „Convorbiri literare”, „Convorbiri critice
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
fragmente din Rig Veda și proverbe indice. Caracterul instructiv și accesibilitatea erau asigurate de rubricile „Fel de fel”, „Varietăți”, „Bibliografie”, care cuprind știință popularizată, curiozități, informații culturale, întâmplări din viața oamenilor iluștri, anecdote, sfaturi practice. Rubrica „Fel de fel” era redactată de Coșbuc. Tot el ținea în 1895 rubrica intitulată „Vorba ăluia”, unde încerca să explice originea unor zicători și expresii idiomatice. Revista a publicat și note politice referitoare la situația din Transilvania, trezind un interes viu aici și în Bucovina
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
străine, printre care „Revue historique”, „La Renaissance latine”, „Deutsche Literatur-Zeitung”. După întoarcerea de la studii activitatea lui X. este strâns legată de Junimea: în 1871-1872 va fi, pentru câteva luni, secretarul societății în locul lui Iacob Negruzzi; vreme de patru ani (1871-1874) redactează procesele-verbale ale ședințelor junimiste; până în 1880 este un conștiincios conferențiar la „prelecțiunile populare”; „Convorbirile literare” îl au colaborator mai bine de două decenii, ultima dată în 1892. Totuși, nu a fost niciodată un junimist. Opoziția la ideologia grupării se manifestă
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
alocate secțiunilor social-politică, economico-financiară, culturală (rubricile „Biblioteca ambulantă” și „În fața celor trei ziduri”) și sportivă. Un progres se produce în 1930-1931, când se trece la un număr sporit de pagini și la un profil mai distinct: „Viața internațională”, „Vremea literară” (redactată de Camil Baltazar, apoi de Al. Sahia), „Teatrul” (preluată de Ion Anestin), „Ecranul” (de care se ocupă Sorin Carnabel), „Vremea sport” și „Vremea de după paravan” (cu rubrica de comentarii „Luni, marți & co”, susținută, cu scurte întreruperi, de Mircea Ștefănescu). Lista
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
colabora la „Familia”, „Gaudeamus”, „Crișana”, „Filobiblon”, „Nebănuitele trepte”, „Orizont”, „Limbă și literatură”, „Cercetări de limbă și literatură”, „Țara Crișurilor”, „Vatra”, „Colocviu”, „Pagini bucovinene”, „Floare de gând”, „Lucrări științifice”, iar după 1989 la „Buciumul”, „Demiurg”, „Jurnalul literar” ș.a. În 1971-1973 a redactat publicația dactilografiată „Dor”. Editorial a debutat în 1933 cu Rostiri tari, plachetă scoasă împreună cu Arcadie Cerneanu. A întocmit Antologie rădăuțeană (1943), a îngrijit ediții din scrierile lui Ioan Slavici, Horia Bottea, a publicat o piesă de teatru, Conștiința („Bucovina literară
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
Damaschin Ț. Bojincă, Neculai Istrati, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și Grigore Alexandrescu. Z. publică în fiecare număr un comentariu politic, scris de Teodor Codrescu, Dimitrie Gusti sau Al. Fotino, o „revista” a principalelor evenimente politice din străinătate, o cronică dramatică redactată de Ț. Codrescu, D. Gusti sau Gh. Sion, versuri și proza, precum și traduceri. Colaboratori literări sunt Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, D. Dăscălescu, Gh. Sion, D. Ralet, Ecaterina Chinezu, I. Poni, C. D. Aricescu, G. Rozali, Matei Millo, I.
ZIMBRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290739_a_292068]
-
în hățișul de date vădește „schița istorică” Teatrul românesc la Timișoara, realizată pentru Institut für Donauschwäbische Geschichte und Landeskunde din Tübingen. Este coautor la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), pentru care a redactat sute de articole, ca și pentru alte două importante lexicoane, Dicționarul literaturii române de la 1900 la 1950 (A-B), rămas în manuscris, și Dicționarul general al literaturii române, la cele trei lucrări fiind și membru în comisia de coordonare și
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
pe cele ale lui Hugo Friedrich. Sublinierea valorilor morale întemeiate de Eseuri constituie principala contribuție a interpretării românești. Publicat din inițiativa lui C. Rădulescu-Motru, primul volum din Istoria filosofiei moderne (1937), cuprinzând secolele dintre Renaștere și Kant, conține și capitole redactate de V.: Scepticismul francez (Montaigne, Pierre Charron, François Sanchez), Nicolas de Malebranche și Blaise Pascal. Se reiau observații anterioare despre gândirea lui Montaigne, cu formulări care le completează în mod fericit. În scurta analiză consacrată lui Malebranche se insistă asupra
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
Sunt anii de ucenicie și formare ai lui Z.R., care, atras de scrierile istorice și stimulat de sentimente patriotice și antifanariote, își pregătea, de pe acum, propria cronică. Om activ, dobândește și ranguri mărunte, bunăoară de medelnicer în 1817, când redactează, ca protejat al lui Grigore Brâncoveanu, un memoriu către Poarta Otomană din partea boierilor pământeni. Deși îl admiră pe Tudor Vladimirescu, în 1821, înspăimântat de „rebelie”, se refugiază (ca altădată, în 1802, de teama pazvangiilor) în zona Brașovului. Sub domnitorul Grigore
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
conferințe, de aceea multe din studiile lui au rămas azi, la noi doar sub formă de scenarii, planuri, liste de capitole și subcapitole; autorul, dornic să se afirme și solicitat de atâtea preocupări, nu a mai avut timp să le redacteze integral. Scrie articolele Revizuirea de conștiință și Însemnări pe marginea crizei morale, trimise la buletinul în care publica din 1923, altul cu titlul În marginea centenarului lui Taine (apărut în „Curentul”, 1928). Are în vedere și alte subiecte: problema școlii
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
și religioase, dar și culegeri prelucrate, „direse”, de folclor: cântece de stea și fragmente din „irozi”, ca și colindul De pustietăți, versificare a unui motiv din romanul popular Varlaam și Ioasaf. Cu finalitate instructiv-pedagogică este lucrarea Povești moșăști, scolarilor rumânești, redactată între 1830 și 1832, în care sunt prelucrate basme germane și incluse poezii proprii, ce cultivă sentimente morale, varianta versificată a fabulei esopiene „greierele și furnica”, elemente de folclor și etnografie din zona Mehadiei, dar și cunoștințe „științifice” de geografie
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
, publicație apărută la București, anual, din 1934 până în 1943, continuând revista „Roma”, fapt marcat în subtitlu. Director: Alexandru Marcu. Pe lângă grupajul de articole de specialitate, redactate în limbile română, italiană, franceză, fiecare număr conține rubricile „Miscellanea”, „Recenzii”, „Cultura românească în Italia”, „Însemnări bibliografice”. Intenționând, așa cum arată Alexandru Marcu în Prefața primului număr, să urmărească atât „influența culturii italiene asupra culturii românești”, cât și ecouri ale culturii
STUDII ITALIENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289991_a_291320]
-
plus de viață „istoriilor”. Un text plin de dramatism este Descompunerea patriei în particule elementare, unde tabloul aproape apocaliptic al unei Românii aflate sub asediul așa-numitei Armate de Eliberare Socială, trăirile unui ziarist care, în așteptarea execuției, încearcă să redacteze documentul propriei drame, deznodământul presimțit de personaj, dar derutant pentru cititor, conferă fiecărei secvențe densitate și tensiune. Lumea recompusă din flashuri intră în rezonanță cu spectacolul umbrelor și al memoriei. Comentariul, atunci când iese din subsidiar, funcționează ca un contrapunct al
SUCEAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
Scriitorilor Români în 1923. A fost căsătorit cu una din fiicele scriitorului Ioan Slavici. S. debutează editorial cu Încercare critică asupra comicului dramatic la Caragiale (1924), teza sa de doctorat. Asemenea celorlalte scrieri, cartea e un studiu de factură didactică, redactat într-un stil de tratat științific, prevăzut cu Introducere și Încheiere, orânduit în „părți” și capitole numerotate. Partea introductivă stabilește premisele teoretice, precizând două atitudini fundamentale față de obiectul reflectării artistice: „ridiculizarea și compătimirea”, apoi definește comicul și tragicul, umorul, ironia
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
complete ale problemelor dezbătute, de cele mai multe ori controversate, editorul oferind soluții verosimile în toate chestiunile de fond ori de detaliu. Asumându-și continuarea inițiativei lui Ioan Bianu de alcătuire a unui catalog analitic al manuscriselor românești de la Biblioteca Academiei, după ce redactează, în colaborare, un prim volum (al patrulea al seriei începute de reputatul bibliograf), apărut în 1967, Ș. regândește criteriile de întocmire a unui asemenea catalog și și le subsumează unui scop realist: realizarea lucrării într-un timp rezonabil, de circa
STREMPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
SUNETE ȘI RĂSUNETE, revistă apărută la Viena, în mai 1892. S-a păstrat un singur număr (2, din 15 mai) din această publicație subintitulată „literară-socială ilustrată”, redactată de Romulus Boiu și Corneliu Roșescu. Ei publică, alături de Eugen Velescu și de Caton Theodorian, versuri, proză, articole despre sport, o cronică a unui spectacol al Operei din Viena, umor și anecdote. R. Z.
SUNETE SI RASUNETE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290020_a_291349]
-
este exprimată programatic, dorința publicației de a păstra o deschidere internațională și interculturală este evidentă și s-a manifestat chiar și în perioada de severe constrângeri ideologice impuse de regimul comunist, cănd schimburile de idei și informații deveniseră din ce in ce mai dificile. Redactate în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, rusă, textele din S. aparțin nu numai unor autori români, ci, adesea, și unor cercetători străini - Pierre Brunel, Yves Chevrel, Marco Cugno, Christel Meier, Leonard Marș, Marco Bussagli ș.a. - sau unor specialiști de origine
SYNTHESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290028_a_291357]
-
cincisprezece ani, apoi patru ani la Atena, unde urmează Literele. La înapoierea în țară este numit profesor de limba și literatura franceză la Academia din Iași (fosta Academie Mihăileană), de unde va trece la Liceul Central, devenit apoi Liceul Național. Acum redactează lucrări didactice pentru clasele secundare. Membru al secției literare a Societății Științifice și Literare din Iași, fusese și membru al Junimii. Ca publicist, S. e cam risipit (se ocupă de chestiuni de arhitectură, de istorie ș.a), ceea ce îi dă
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]