6,309 matches
-
A fost minunat să te Întîlnesc, spune Charlie strîngîndu-mi mîna. Serios. După seara aceea, m-am gîndit deseori la tine și, firește, la Tom. A fost o ușurare să aflu că era În afara pericolului. Aveam intenția să-ți scriu și regret că n-am făcut-o. — O, nu-i nimic. Dar, uite, sîntem vecini, așa că dacă ai vreodată chef să ne vedem și să bem ceva sau să mergem la un film sau orice, nu trebuie decît să mă suni, OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cînd era nou-născut, arătînd aparatului o fețișoară zbîrcită, roșie și furioasă, Tom ținut În brațe de Dan, Tom cu mine, Tom tîrÎndu-se, Tom dormind... — Presupun că ai dedus faptul că ne... că Îmi iubesc fiul, zic, corectîndu-mă În grabă. Regret că nu m-am gîndit să Îndepărtez fotografiile lui Tom cu Dan și orice altă dovadă a existenței lui. Charlie rîde și spune: — Sper din inimă că așa stau lucrurile. E un copil superb. Este, nu-i așa? În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o aventură cu Dan, dar nici asta nu e departe. Credeți-mă, nici asta nu e departe. Rezist impulsului de a-l pălmui și mă uit la Lisa, care stă lîngă Michael și pe a cărei față se citește sfidarea. Regret că a trebuit să afli Într-o asemenea Împrejurare, dar ce cauți tu aici? Ce faci În apartamentul meu? Întreabă ea, iar eu nu pot să simt decît dezgust. — Aveam nevoie de un fax, răspund cu răceală. Dacă o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o ființă umană, că toți greșim, că am judecat-o destul pe Linda și că n-ar fi corect să fac asta și cu Lisa. — E În regulă, o asigur eu frecînd-o pe spate. Înțeleg. Și mie Îmi pare rău. Regret că te-am judecat și nu ți-am mai dat o șansă. Îmi pare rău. Și chiar așa e. — Sigur că rămînem prietene. CÎnd ne desprindem din Îmbrățișare, Lisa Îmi zîmbește, iar eu pricep că nu mai e decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
amintire. Și nu mă pot opri să compar tot timpul ceea ce "este" cu ceea ce "a fost"... ― De ce te-ai oprit? ― Eram gata să spun o prostie. Că aș vrea să-mi sfârșesc zilele vara, pentru a avea dinaintea ochilor ceea ce regret. Dar moartea e urâtă în orice anotimp. Pe când viața e frumoasă în cele mai neașteptate forme. M-am convins și înainte de a abjura. ― Cum? ― În timp ce priveam lumânările care afumau pereții, am auzit un lătrat de câine. Și toată atenția mea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Giordano Bruno i-au legat limba ca să-l împiedice să profereze blesteme. Pe tine, în schimb, te-au lăsat să vorbești. ― Au hotărât ei ce urma să spun, în fina. Dar altceva era în inima mea. ― Și chiar n-ai regretat niciodată? ― Că am scăpat cu viață, nu. VI ― Numai subconștientul meu colcăie. Dorm agitat și visez tot felul de lucruri ciudate, mări noroioase, câini cu ochi omenești, pe care, dacă le-aș auzi de la altul, le-aș socoti niște aberații
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
el să nu fie victimă când pentru asta făcuse totul și doar în ultima clipă s-a răzgândit și a preferat să trăiască? Nu mai lipsea decât să-și scoată din minte tot ce l-ar fi putut împinge să regrete că moare. Puțină indiferență și ar fi ajuns în mijlocul flăcărilor care l-ar fi făcut nemuritor. De ce trebuia tocmai atunci să dea înapoi? Avea gloria la îndemînă și a risipit-o în schimbul unor ani, câți mai are de trăit. Obișnuit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
norii, crestele erau albite de zăpadă. De mulți ani nu s-a mai întîmplat așa ceva vara. Apoi, soarele a topit zăpada și totul a revenit la normal. ― Cred că, în curând, nu vom mai putea rătăci pe aici, Galilei. ― O să regreți liniștea acestor chiparoși. ― Tot ce se poate. ― Oamenii sunt mai puțin convingători. Spune-mi, ai fost vreodată în munți când se face ziuă? ― Am fost. De ce mă întrebi? ― Când întunericul se ridică de pe stânci, caprele ies în vârful muntelui cu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
toamnă făcea o "comă sentimentală". Îi plăcea grozav expresia asta, "comă sentimentală", pe care o rostea cu un amestec de ironie și mulțumire. Mi-a atras atenția că nu trebuia să mă leg prea tare de ea, deoarece puteam să regret mai târziu. "În toamna următoare ― mi-a explicat ea cu un ton care m-a descumpănit ― s-ar putea să mă îndrăgostesc de altul și să te părăsesc". Văzând că m-am înnegurat, m-a luat în brațe: "M-ai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
recunosc, orice dimineață care limpezește cerul... Poate, am exagerat când am zis că nu-mi mai pasă de nimic în afară de lumină și de chiparoși. Îmi pasă, dar... ― Dar? ― Această lume îmi poate lua totul, mai puțin dreptul de a o regreta. Din păcate, nu pot să-mi simplific și regretele... Cum să-ți explic? LIII ―... La fel ca prima oară, inchizitorul care a intrat dimineața în cabana pădurarului, m-a privit batjocoritor și mi-a spus, mișcîndu-și buzele, fără să scoată
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
veste, m-a luat de mână și m-a condus în casa preotului. Acolo l-am revăzut pe Garibaldo, logodit cu singurătatea. M-a primit în cel mai firesc chip, spunându-mi: - M-am rugat mult pentru tine. Apoi a regretat că nu a putut să-mi dea informații mai precise privind primejdia care amenința Cividale și m-a rugat să-i povestesc prin câte am trecut. Relatarea mea a fost foarte scurtă, căci o întrebare îmi ardea buza. - Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
romani și longobarzi ale căror nume erau scrise pe un sul mic de pergament, ascuns într-un vas de sticlă albastru mat, din cele folosite de femei pentru creme, au fost înjunghiați mortal în propriile paturi. Singurul care va fi regretat și deplâns toate acestea a fost Adeodato, care suferea pentru pedepsele tuturor și îi era rușine la gândul că Gundeperga săvârșise asemenea fărădelegi în numele Mântuitorului și al bisericii romane. După aceste întâmplări, eu, împreună cu un Rotari taciturn, i-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doi amanți să fie măcelăriți în aplauzele episcopilor și ale concubinelor lor. Toate acestea le-am aflat de la fiul meu. Cu toate că nu mai era decât un notar oarecare în cancelaria palatului, avea încă parte de confidențele multor oameni care-l regretau pe Rotari, și toate mi le-a spus în scris, ca eu să i le spun lui Ago și să-l înștiințez și pe Grimoald. Așa se face că, stârnit atât de nevastă, cât și de mătușa Gundeperga, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de făcut. Pânza era ca o tablă neagră pe care luceau, albe, doar pielea diafană a copilului și chipul obosit al mamei sale. Elio Își ridică privirea. Îl observă pe șeful escortei sale, plictisit - țeapăn lângă balustradă. Se ridică grăbit, regretând că se lăsase surprins Într-un asemenea moment de slăbiciune. Își Îndreptă pantalonii și-și scutură mătreața care-i căzuse peste pulover. Se Întoarse și se Îndreptă spre ieșire. — Onorabile, Îl strigă Antonio, ajungându-l din urmă. Vocea lui răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și povestească problemele unui mercenar. — Psihologul, minți el, spune că e important pentru echilibrul meu interior să restabilesc un raport normal cu tine. — Te simți mai bine? Reușești să dormi? Faci tratament? Întrebă Emma cu o Îngrijorare pe care o regretă imediat. Da’ chiar Îți pasă? Îi răspunse Antonio. Dac-ar fi avut-o În fața lui, ar fi strâns-o de gât - dar spre norocul ei era la câțiva kilometri depărtare, așezat pe portbagajul mașinii albastre, În garajul unui bloc, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Lumea nu și-ar da seama de lipsa mea. Aș fi plâns - o, da, ce tragedie să mori la douăzeci și trei de ani. Toți s-ar gândi la câte lucruri aș fi putut face. Mama și tata l-ar regreta veșnic pe avocatul care n-aș mai fi, Meri și Poldo, pe comandantul care n-ar mai exista. Maja, pe avocatul sărmanilor care n-ar fi vreodată. Și astfel, nu va trebui să-și dea seama că eu nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și o haină nouă, precum și un incredibil costum de baie potrivit pentru terme. — Sunt profesorul Valentinei, Îi spuse, profesorul de italiană, vă mai amintiți? Boema, Ostia antică, ruinele. — Dacă vă pare că sunteți atât de ușor de uitat, râse Emma, regretând imediat, căci cusăturile de la gură o dureau, vă subestimați teribil. În clipa aceea lui Sasha Îi păru că era ceva nou și neplăcut În legătură cu chipul ei - dar dădu vina pe machiaj. Excesiv. Cu blănița aceea sintetică, părul acela de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dintre noi doi ea te-a ales pe tine - pitic pinguin și orb. Eu te-am creat, eu te răpesc - Îmi aparții. Iar ea va plânge pentru că eu am iubit-o atât de mult Încât i-am acordat iertarea. Va regreta că este Încă În viață și remușcarea o va urmări pentru totdeauna. Alunecară scârțâind prin fața femeilor care, la trecerea lor, amuțiră. Maja, Îmbălsămată În fotoliu, nici nu se mișcase. Îi aruncă lui Antonio Buonocore o privire de dispreț nedisimulat. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nici o putere, însă era disperat fără ea. Gândul că trecuseră 18 ani îl înnebunea. Nu știa dacă îl dusese pe Omul Negru acasă, nu-și amintea nimic. Nici după aceea nu l-a mai văzut vreodată. Totuși, nicicând nu a regretat că își ținuse cuvântul față de el. Pentru Zogru era de neconceput să promită și să nu-și țină promisiunea. S-a gândit adeseori la el, iar când auzea legende despre Omul Negru care stăpânește apele și cere cap de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
deschis, iar uneori ajungea să simtă aerul ori să aibă iluzia că îl simte. Viața în Giulia era destinsă. Era îndrăgostită de Andrei Ionescu, dar mai mult se simțea umilită de el și ar fi vrut să-l vadă îngenuncheat, regretând, dându-și pumni în cap. Pe Bobo îl considera superficial și prea prins de munca lui. Și, în afară de asta, nici nu avea chef să-și încheie viața, or, Bobo era un băiat cu care să te măriți, nu să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că poți face față provocărilor doar pentru o singură dorință. Foarte mulți tineri curajoși au încercat să pătrundă în acest codru sumbru, însă nimeni nu s-a mai întors înapoi de atunci. Familiile lor au rămas singure, iar părinții au regretat foarte mult că au decis să-și lase copiii pe tărâmul morții. Însă într-o zi, un tânăr plin de viață, foarte curajos și credincios, pe nume David, s-a gândit să pornească la drum în căutarea copacului fermecat cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe Sami. După cum deja v-ați dat seama, sunt o creatură cu puteri supranaturale, o ființă groaznică care pur și simplu omoară oamenii fără nicio remușcare, fără niciun regret (mă rog, nu știu dacă ființele ca mine au sau nu regrete, dar cel puțin mie nu-mi pasă, toți trebuie să moară, nu-i așa?). Într-un cuvânt sunt un vampir (cum este cunoscut în zilele noastre) sau strigoi (care mi se pare cea mai bună denumire pentru mine). O mână
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
genunchi lângă ea. Mirosul sângelui plutea în aer. Am început să înghit în sec. Rose nu trebuie să faci asta...gândește-te la fetița care tocmai a plecat...știu că e delicios, dar nu trebuie să faci nimic prostesc! Vei regreta pentru prima oara în viața ta asta!!! Îmi tot spuneam. Dar dacă iau doar o guriță, doar așa, pentru gust. Îmi apropiam colții de gâtul ei. Am încremenit. Pe gât avea două găuri mici din care se scurgeau câteva picături
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
i-a lovit. Când am aflat, pur și simplu am înnebunit, am turbat și imediat ce l-am văzut am luat briceagul din buzunar și l-am înjunghiat, cât mai adânc, cu multă, multă ură, apoi stăteam lângă el și plângeam, regretam ceea ce am făcut, mă durea sufletul. Brusc, am decis să renunț la sentimentele mele, să renunț la visurile mele, la speranțele mele și să fiu un vampir, să numi pese de nimic, să mă bucur de o altă viață. Atunci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
De fiecare dată când vroiam să mai uit de criminal și de ceea vroiam să fac, fața fără expresie a lui Sami, verișoara lui Alex, îmi apărea în fața ochilor și odată cu ea amintirile amare, care mă dureau, pe care le regret, reveneau, mă consumau. A venit „ziua cea mare”. M-am îmbrăcat cu rochița mea preferată, o rochiță albă din mătase care îmi venea mănușă. Părul l-am lăsat desfăcut. Țepușa am pus-o într-un buzunar al rochiței. Am mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]