11,435 matches
-
și editase împreună cu Dorli Blaga romanul postum al lui Lucian Blaga, Luntrea lui Caron (1990). Merită menționat și un articol al său despre Urmuz („Revista de istorie și teorie literară”, 1988), cu o abordare mai puțin obișnuită a Paginilor bizare, relevând în spatele prozatorului avangardist un creator realist sau un neoromantic. Odată cu Mass-comedia. Situații și moravuri ale presei de tranziție (2001) prinde contur jurnalistica lui V. Nucleul volumului poate fi socotit articolul „Noi” și „ei”, cu presa la mijloc, care exploatează o
VASILESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
intense. Sentimentul timpului este pus în legătură cu durata existenței, dar și cu actul creator. În același timp, imaginea poemului care își devorează creatorul stârnește angoasă: „Și acest umil poem/ Devenind carnivor/ se va hrăni zilnic cu imaginea / Ta” (Neînțeles). Comentatorii au relevat capacitatea lui V. de a oferi versuri de o oarecare frumusețe, relativa autenticitate a structurii elegiace și sentimentale, a expresiei învăluite de „o melodie simplă” (Virgil Mazilescu), dar au semnalat totodată lipsa de curaj la nivelul exercițiului efectiv, angajarea pe
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
de inspirație istorică din 1985, Triunghiul, în centrul căreia stă acțiunea de unificare a țărilor române sub sceptrul lui Mihai Viteazul, și Pragul furtunilor, scrisă în colaborare cu fiul său, Dan Vasiliu, și care avea inițial titlul Mircea cel Mare, relevă maniera de instrumentare a istoriei naționale caracteristică momentului. SCRIERI: Ion Brezeanu, București, 1959; Tony Bulandra (în colaborare cu Lucia Sturdza Bulandra), București, 1961; Lucia Sturdza Bulandra, București, 1962; Alexandru Davila, București, 1965; Matei Millo, București, 1967; Istoria teatrului românesc, București
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
câteva epigrame corecte, dar banale. Ciclul de reportaje și cronici culturale Scrisori din Paris („Revista idealistă”, 1903) este apreciat în epocă de cititori. Mai închegate, notele de călătorie și în bună parte cronicile plastice (semnate Ion Măgură, Kean și Lorelino) relevă spirit de observație, o cultură deosebită, stăpânirea mijloacelor expresive. Memorialistica de călătorie se bazează în principal pe analiza pertinentă a datelor sociale și politice caracteristice unor țări ca Austria și Elveția, văzute în comparație cu România, textul conservând o valoare mai mult
VASCHIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
al opoziției, pe cât de aprig în inimiciții, în protejarea intereselor „clanului” și a propriei imagini, pe atât de labil în convingeri, monografia nu ocolește nici alte chestiuni nesatisfăcător soluționate, cum ar fi cea a paternității cronicii. Cu totul demnă de relevat este tentativa lui V. de a identifica în postelnicul Constantin Strâmbeanu pe autorul Istoriei Țării Românești de la octombrie 1688 până la martie 1717. O cercetare din 1989, prin care cercetătorul se întoarce la cronicarii moldoveni, Cronica anonimă a Moldovei (1661-1709). Pseudo-Nicolae
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
români exilați în capitala Franței după 1848, ca și la înregistrarea ecourilor pe care volumul de poezii Brises d’Orient (1866) le-a avut în presa franceză. De asemenea, monografia consacrată lui Gala Galaction conturează distinct personalitatea insolită a scriitorului-preot, relevând simbioza operei cu principiile moralei creștine și intensitatea trăirilor umane. Paralel V. a depus o amplă activitate de readucere în circulație a operelor unor scriitori clasici prin numeroase ediții îngrijite, prefațate, însoțite de note și comentarii: Dimitrie Bolintineanu, Opere (I-
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
prin studii de sinteză, monografii și exegeze comparatiste privind literaturile română și polonă. În prima secțiune, monografia Reymont supune unei analize atente scrierile clasicului polonez, în corelație cu problematica social-umană și curentele estetice ale epocii, insistând asupra tetralogiei Țăranii și relevând filonul ei predominant realist. A doua secțiune este consacrată analizei comparatiste cu literatura română. Se demonstrează că opinia potrivit căreia Liviu Rebreanu și Pavel Dan au fost influențați de Reymont este gratuită. Studiul relațiilor între cele două literaturi constituie substanța
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
preocupări de o mare densitate a lui U., umanist receptiv la orice exprimare a spiritului - teatru, arta plastică, poezie -, se dezvăluie de la o carte la alta. Tema surghiunului domină El tiempo de Ulises (1963), iar Utopía y plenitud histórica (1963) relevă preocuparea pentru sensul istoriei. Abordată original, de la ultima ei manifestare - utopia științelor biologice -, vârsta utopiei este cercetată de la Platon până în zilele noastre. Puterea de sinteză, marea capacitate de investigare a fenomenelor în esență lor caracterizează această analiză al carei țel
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Eugen Ionescu, raportați la cele mai îndepărtate tradiții ale teatrului european: tragediile lui Seneca (căruia în 1965 i-a dedicat volumul Séneca, nuestro contemporáneo), Shakespeare, Racine, Schiller ș.a. Autorul piesei Rinocerii este comentat în capitolul Încă o dată limbajul, unde se relevă ascendentă să caragialiana și filiațiile cu Urmuz. Memorabile sunt paginile de analiză a scenelor finale, ca și semnalarea erorilor de interpretare a pieselor ionesciene: „S-a comis eroarea vulgara, după felul nostru de a vedea, de a considera ultimele trei
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
tema ezoterismului, tot mai familiară lui. Începând din 1933 Emil Cioran publică aici o bună parte din materia cuprinsă mai târziu în cărțile Pe culmile disperării și Schimbarea la față a României, precum și numeroase „scrisori din Germania”. Acuitate și mobilitate relevă și „Cronica ideilor”, susținută un timp de Mircea Nicolescu, apoi de Mircea Mateescu. Din când în când sunt incluse în sumar texte semnate de Mircea Brucăr (Arta, oglinda spiritului de azi, Povestea basmului), M. Blecher (Care este esența poeziei, Între
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
mod mai lejer de a povesti și o propensiune mai accentuată spre umor și satiră. Tenta umoristică îl apropie uneori de D. D. Patrașcanu, iar comicul cu tăiș satiric e asemănător celui din schițele lui G. Brăescu. Lumea „perfecților diplomați” relevă o faună compusă, potrivit chiar indicațiilor auctoriale, din „lichele”, „licheluțe”, „hoțomani”, „caiafe”, „vulpoi” și alte asemenea specimene, caracteristice fiindu-i ciocoismul, veleitarismul, impostura, snobismul, indolența, servilismul, ipocrizia, invidia, delațiunea, hoția legalizată, corupția. Șefii de legații și alți funcționari superiori își
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
într-un inel de var. / Femeile țărmului au obraz de mărgean / și se vând pe stras și suliman”. Începând cu poemele publicate în 1915 în „Cronica”, lirismul lui, evoluat în răspăr cu idealul compoziției sinestezice și imagistica de tip romantic-compensator, relevă pregnant categoriile structurante și tensiunile definitorii ale modernității literare: distanțarea ironică, tendința către depersonalizare, disonanța neliniștitoare, fragmentarismul, refuzul retoricii. Poemul Un căscat în amurg se detașează atât de cadrul fastuos-maladiv al melancoliei simboliste, cât și de fadul idilism sămănătorist: „...De
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
și imprevizibilitatea poetului, care, „dotat cu un instinct tropic”, s-ar orienta după „cele mai mici schimbări ale soarelui liric”. Un studiu al lui Șerban Cioculescu, Poezia d-lui Ion Vinea („Revista Fundațiilor Regale”, 1937), intuiește tonalitatea justă pentru a releva semnificațiile de adâncime într-o formulare pe cât de paradoxală, pe atât de sugestivă: poet de avangardă, V. este un scriitor clasic; poziționat în centrul mișcării literare, reprezintă extremele sale turbionare. În fapt, intransigența Manifestului activist către tinerime, ca și detașarea
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Z. scrie concentrat, capitolele fiind structurate în unități de mici dimensiuni, în care enunțul teoretizant, formulările prețioase minează uneori expunerea. Viața și opera lui Stendhal sunt decupate în fragmente semnificative spre a fi recompuse într-o schemă analitică menită a releva caracterul novator al artei sale, care se dezice de tradiția prozei clasice și se detașează de cadența oratorică romantică în favoarea unei spontaneități și a unui stil aspirând către obiectivitatea codului civil, în text regăsindu-se toată gama de nuanțe a
ZARNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290714_a_292043]
-
cap”, „fuge parcă vin turcii”), iar din punct de vedere lingvistic se apropie de idiotisme, nefiind traductibile. Dintre z. locale, specifice sunt cele de tipul „a vorbi în dodii”, „colac peste pupăză”. Când este menită să sublinieze calități umane, z. relevă atitudini pozitive („a fi ruptă din soare”). În general, nu se referă numai la om, ci și la fenomene față de care omul își raportează anumite aprecieri („mare cât toate zilele”, „soare cu dinți”). Și prin aspectul formal z. se deosebește
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
Paris), fiind corespondent al acestei societăți pentru România. S-a ocupat de organizarea unor simpozioane internaționale a căror temă privea viața și opera lui B. Fundoianu, precum și relațiile literare și culturale germano-române. Publicistica lui Z., ca și prestația de lexicograf, relevă o privire ageră, care nu lasă, pe cât posibil, să îi scape nimic, scotocind fie și prin zone de umbră în căutarea unor lucruri noi. Îi rețin atenția autori despre care nu prea se vorbește, așa cum unor scriitori consacrați li se
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
François Sanchez), Nicolas de Malebranche și Blaise Pascal. Se reiau observații anterioare despre gândirea lui Montaigne, cu formulări care le completează în mod fericit. În scurta analiză consacrată lui Malebranche se insistă asupra problemelor de epistemologie, iar secțiunea despre Pascal relevă semnificative corespondențe cu punctele de vedere ale unor exegeți străini de mai târziu. Solicitată să scrie și partea referitoare la Școala de la Marburg în cel de-al treilea volum al Istoriei filosofiei moderne (1938), V. nu va aduce elemente noi
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
critic (ceea ce îl apropie de G. Ibrăileanu), militează pentru modernizarea politică, e un spirit european, adept al liberalismului occidental și al căii industriale pentru prosperitate economică (la fel ca E. Lovinescu), situându-se la polul opus „Gândirii” și autohtonismului. Z. relevă și importanța contribuției ardelene în istoria culturii și civilizației românești, prin aceea că a dezvoltat substanțial ideile de romanitate, unitate și continuitate și a venit cu un avans de civilizație (Concluzii pentru cultura României întregite). Pe de altă parte, moralistul
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
de aventuri sau a unui basm de inițiere. Improprie reprezentării, se pretează în schimb ecranizării, fiind ca un scenariu de film. De alt tip sunt piesele Demiurgul, unde un medic experimentează modificarea firii unor animale, și La pragul minunii, care relevă drama unui tânăr evreu înapoiat de peste Nistru în târgul natal. Nesatisfăcut de răspunsurile date întrebărilor capitale de legea mozaică și de cea creștină, Ițic îmbrățișează ateismul și începe să lupte cu îndârjire împotriva tuturor confesiunilor. Însă în loc de a contribui la
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Documente, București, 1906; sau a lui Paul Lindenberg, Regele Carol I al României, trad. recentă din germană, de Ion Nastasă, București, 2003. </ref> istoriografice au evoluat spre condiția de referință, atinsă În perioada interbelică, când momentul 1866 a putut fi relevat la adevărata-i semnificație. O semnificație care, În „anii 50”, când istoriografia românească a trebuit să se conformeze excesiv condiției de ancilla politicae, a suportat denaturări grave. S-a susținut atunci că evenimentele din anul 1866 ar fi pus capăt
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
ani, coord. Gabriel Bădărău, L. Boicu, Lucian Nastasă, Iași, 1994, p. 239-250. </ref>. Cum s-a putut constata, recunoașterea internațională a domnitorului Carol I s-a interferat profund cu evenimentele europene de importanță majoră din anul 1866. Respectiva recunoaștere a relevat schimbări esențiale În situarea statului român În raport cu factorii externi <ref id="27">27 Vasile Russu, 1866-1876, În loc. cit., passim. </ref>. Ea s-a constituit Într-o confirmare evidentă a faptului că anul 1866 a reprezentat un moment de răspântie În
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
internațională a acesteia, s-au decontat rațiunile de ultimă instanță ale ridicării țării la condiția de Regat, cea mai Înaltă din Întreaga istorie a organizărilor noastre statale. Pentru a se impune acele rațiuni, a fost nevoie de acte ce au relevat, ca la 1859 și 1866, tensiuni serioase Între ambițiile de emancipare ale unei națiuni zise „mici” și cenzura externă exercitată de „marile puteri”. Maniera În care marile puteri au ajuns să recunoască unilateral și condiționat independența României a lăsat să
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
un mit, demonstrat fiind că omul creativ este relaxat și mulțumit de realizările sale. Competiția bate colaborarea. Există o credință destul de extinsă, în special în domeniul claselor de elită, ca o competiție internă între elevi va forța inovația. Studiile au relevat faptul că procesul creativ primește o lovitură puternică când persoanele dintr-un grup de lucru intra în competitivitate în loc să colaboreze.Cele mai creative echipe sunt cele între care există încredere pentru a împărtăși și dezbate ideile. O organizație restructurată permanent
CREATIVITATEA ÎN SLUJBA FRUMOSULUI DIN DEŞEURI ŞI MATERIALE RECICLATE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Gabriela Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_894]
-
dar are și el un rol determinant în educația omului. Frumosul înseamnă armonie și, de aceea, e condamnată poezia modernă postromantică, pe care teoreticianul nu o înțelege. A acordat, în studiile sale, o mare însemnătate raportului dintre artă și știință, relevându-se ca un adversar al celor care susțineau incompatibilitatea acestora. O importanță deosebită acordă și folclorului, pe care îl consideră fundamentul literaturii culte. Într-un studiu despre basm, specie pe care o socotește rămășiță a miturilor primitive, el reliefează, în
STRAJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289967_a_291296]
-
face cât mai plauzibile sensurile textului, iar dramaturgul cu vocație își adaptează instinctiv textul exigențelor reprezentării scenice. Privitor la critica teatrală, S. subliniază că un comentariu trebuie să fie cât mai puțin împovărat de subiectivism, de arbitrar, spre a putea releva cât mai plauzibil „universul valoric propus de regizor”. Actul critic vrednic de interes nu poate fi decât „precumpănitor științific”, obiectiv, excluzând „poziția favorizantă fie față de text, fie față de alte componente ale spectacolului”. În concordanță cu aceste principii sunt analizate spectacole
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]