5,495 matches
-
evitare; persuasiunea, cu efecte opuse, de scădere a forței de evitare), la evenimentele negocierii (întreruperea, ruperea ei). De exemplu, pornind de la modelul lui Stevens, putem prezice că probabilitatea rupturii este mai mare atunci când negociatorii recurg la tactici de coerciție. Se reproșează lui Stevens faptul că, integrând în modelul său conflictul și tensiunile intrapersonale, se îndepărtează de conduitele de raționalitate pe care situațiile de negociere le presupun. Modelul factorilor negocierii. Elaborat de Sawyer și Guetzkow (1965), se centrează pe variabilele care afectează
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în legătură atât cu stimulii stresanți/penibili, cât și cu reacțiile la stres, fapt care face dificilă declararea acurateței unui eveniment, evaluarea lui cognitivă și a reacțiilor individuale față de acel eveniment (Le Blanc, Jonge, Schaufeli, 2000, p. 154). Alți autori reproșează noii paradigme faptul că propune, în esență, o abordare de tip statistic, corelațional. Ea este descrisă ca „structurală” și „cantitativă”, statică, de tip cauză-efect, corelație sau interacțiune de tip statistic între două variabile, chiar dacă această relație este mediată de o
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
avute în vedere (obiective și subiective), precum și semnificația lor (independente, dependente, moderatoare), rămâne tributară unei diviziuni cauzal unidirecționale. El este mai degrabă o tentativă de combinare a diferitelor categorii conceptuale decât o încercare de teoretizare a stresului organizațional. I se reproșează, de asemenea, că nu există suficiente dovezi convingătoare de validare empirică a lui. Modelul „cerere-control” A fost formulat de R.A. Karasek (1979) și perfecționat de acesta și colaboratorii lui mai târziu, în 1990 și 1996. Pentru Karasek, două dintre dimensiunile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ar fi trebuit să fie crescut. La fel, în faza 7 extenuarea emoțională are un nivel înalt de manifestare, în timp ce depersonalizarea are un nivel scăzut. Transpare și ideea absolutizării rolului epuizării emoționale în detrimentul celorlalte două dimensiuni. În final, s-a reproșat și faptul că modelul prevede prea multe faze, trei sau patru fiind suficiente pentru a determina mai bine momentul de intrare în procesul de epuizare, ca și tranziția de la o fază la alta (Burke, 1989). Din cauza acestor limite și inconveniente
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
În germană, fără să facă distincție Între ei, Îl preferă totuși destul de clar pe Entfremdung. În scrierile din tinerețe, mai cu seamă În Critica filosofiei dreptului și În Manuscrise, el studiază alienarea din perspectiva dimensiunilor sale religioasă, economică și politică, reproșându-i lui Hegel idealismul său. Pornind de la constatarea mizeriei care domnește În rândurile proletariatului și inspirându-se din tezele lui Ludwig Feuerbach, pe care de altfel le și critică, Marx ne atrage atenția asupra proprietății private a mijloacelor de producție
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Întâlnirii, ci, din contră, Întâlnirea face posibilă experiența (Buber, 1992). Departe de a relua aceeași schemă și de a o opune drept alternativă dialecticii hegeliene, Emmanuel Lévinas, În ceea ce-l privește, consideră că Buber nu a mers până la capăt. Îi reproșează un formalism al reciprocității: „Ne Întrebăm dacă relația cu alteritatea celuilalt, care apare ca un dialog, Întrebare și răspuns, poate fi descrisă fără a introduce o paradoxală diferență de nivel Între Eu și Tu” (Lévinas, 1975, p. 46). Ca și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a dezvoltării respectivelor țări, ci controlarea resurselor acestora și folosirea lor În interesul propriu. Tot așa se Întâmplă și astăzi: după prăbușirea regimului sovietic, Statele Unite și-au continuat acțiunile În același sens, iar statelor din Europa Occidentală li s-a reproșat adesea, nu fără motive, același tip de politică. Această ordine mondială, pe care o putem numi pe bună dreptate „neocolonială”, a Întâmpinat și Întâmpină multe rezistențe pe cele trei continente menționate. Pretutindeni au apărut entități (mișcări sociale, partide, grupări armate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai târziu, el Își reia cu forțe sporite critica: „Cred că nu mai există «ființă» ș...ț. Or, creolitatea face tocmai asta: definește o ființă creolă” (Glissant, 1996, p. 125). De fapt, Glissant critică tocmai o manifestare a esențialismului atunci când reproșează partizanilor creolității că ridică la rang de model multilingvismul și multietnismul, În vreme ce lumea de astăzi, dimpotrivă, ar trebui să ne facă să ne demarcăm de „gândirea de sistem”. Una dintre criticile la care se expun partizanii creolității este și aceea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
descentralizat (Discurs către Adunarea Constituantă, 1789). În cadrul unei societăți civile, copilul poate fi așadar fratele tatălui său. Triumf cartezian al ideii clare șidistincte, această nouă cetățenie deschide calea conceptului modern de Națiune. Fără Îndoială că Taine are dreptate să-i reproșeze lui Rousseau concepția sa despre cetățeni, „toți independenți, toți egali, fără trecut, fără părinți, fără angajamente, fără tradiții, fără obișnuințe, ca niște unități aritmetice perfect separabile, perfect independente” (Taine, 1885). Jean-Jacques Rousseau are totuși grijă să nu abandoneze ă cel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unui patrimoniu acumulat de generațiile anterioare. Acest gen de indemnitate nu exclude Însă munca pentru oricine vrea să câștige mai mulți bani (Rifkin, 1996). Ideea filiației este aici subînțeleasă: părinții noștri au muncit destul și pentru noi. I s-a reproșat lui John Rawls că presupune natura umană a fi anistorică, În timp ce lui Rifkin i s-a obiectat că nu ține seama deloc de faptul că munca este un factor de autosusținere a individului, de dezvoltare personală și, implicit, de integrare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În mare parte, din preceptele faimoasei Gestalttheorie, care arată că percepția este un act structurat, câmpurile de forțe și mecanismele de echilibrare fiind În centrul raționamentului. Toate aceste investigații, deși necesare, ridică două obiecții majore. În primul rând, li se reproșează lipsa de realism. În laborator, miza și implicațiile nu sunt aceleași ca În realitatea cotidiană. Pe de altă parte, subiecții se văd pe ei Înșiși ca pe niște „cobai”, resimt de aceea o anumită neîncredere și pot rămâne atenți, Încordați
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Internet, de scandalurile legate de falsurile contabile ale unor mari societăți (Enron, Worldcom, Ahold etc.), de complezența organelor de certificare (cazul Arthur Andersen) și de Îndatorarea considerabilă a anumitor firme multinaționale (France Télécom, Suez, Vivendi Universal etc.). Un alt element reproșat globalizării: creșterea inegalităților dintre țările bogate și cele În curs de dezvoltare, care suferă din cauza deteriorării condițiilor de schimb, În vreme ce primele beneficiază de exporturi cu o puternică valoare adăugată. După Arghiri Emmanuel, comerțul internațional ar fi o sursă de conflicte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
A Theory of Justice. Dezbaterea a implicat concepțiile existente cu privire la dreptatea socială, la libertate și la egalitate În cadrul democrațiilor și i-a opus pe liberali (liberals) comunitarienilor (communitarians) care, În diversitatea lor, exprimă cel mai bine preocupările multiculturaliste. Comunitarienii le reproșează liberalilor că ignoră una dintre dimensiunile constitutive ale cetățeanului, cea comunitară. După părerea lor, sau cel puțin după părerea unora din ei, nu poate exista o perspectivă În afara comunității, pentru că nu ne putem plasa În afara istoriei și a culturii proprii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a secolului al XIX-lea, răul numit „rasism anti-imigranți” se prezintă ca o heterofobie internă și selectivă, dar, spre deosebire de cele două „isme” anterioare, nu funcționează pe baza ideii de rasă, și nici pe baza afirmării unor inegalități. Ceea ce li se reproșează anumitor categorii de imigranți este În primul rând faptul de a fi neasimilabili din punct de vedere cultural, iar În al doilea rând acela de a reprezenta un pericol de dezordine pentru grupul național, pericol polimorf de desfigurare, denaturare, dezintegrare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ca niște prădători Într-un regim de anomie, Într-o stare de incivilitate devenită la ei a doua natură. „Rasializarea” acestor excluși reduși la originile lor etnice presupuse este Însoțită de Închiderea Într-o situație de double bind1: li se reproșează În același timp că sunt prea comunitari și prea individualiști (sau, dacă ne putem exprima astfel, că sunt rău comunitari și rău individualiști), prea „tribali” și prea dezafiliați, prea Înrădăcinați (Într-o identitate colectivă de origine) și prea dezrădăcinați. Mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
uman. Astfel, rasa a devenit o noțiune foarte subiectivă, după cum o dovedește marea diversitate a obiectelor denumite astfel În funcție de structurile sociale. Am fi tentați să spunem, parafrazându-l pe Karl Lueger, primar antisemit al Vienei, care declara celor ce-i reproșau relațiile sale cu evrei: „Aflați, domnilor, că este evreu acela pe care-l numesc eu evreu”, că rasa este ceea ce cutuma numește rasă. Cu alte cuvinte, „noțiunea trebuie ridicată la rang de producție socială analizabilă la fel ca și celelalte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
distanță fundamentală Între viziunea sa asupra solidarității și caritatea creștină. Aceasta este, pentru Leroux, de trei ori incompletă. În primul rând, „egoismul necesar și sfânt este disprețuit, călcat În picioare” (Leroux, 1840, p. 162). Acest punct este crucial. Leroux Îi reproșează creștinismului „că n-a știut să concilieze iubirea de sine cu iubirea de aproapele” (Le Bras-Chopard, 1992, p. 17). Or, iubirea de sine, ceea ce Adam Smith numea self-love, apare ca un element constitutiv determinant al solidarității. Cum să fie autentic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Recunosc, și bine-mi șade Că nu-i reproșez nimica: El întotdeauna cade În picioare, ca pisica. Limba lui - venin și miere, Gândul lui - doar foc și pară. Înlăuntru-i la putere, La putere-i și-n afară.
La un udemerist by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84150_a_85475]
-
prin opțiunea existențială a omului între a crede sau a nu crede în Dumnezeu. Această alegere este necesară și pentru interpretarea creștină a istoriei, care presupune recunoașterea lui Iisus ca Hristos, a Întrupării și Învierii Sale11. Mi s-ar putea reproșa că, așa cum am menționat mai sus, credința este un dar, și nu o alegere personală. Totuși, să nu uităm că acest dar nu poate fi primit, dacă el nu este acceptat printr-o prealabilă sinergie, prin colaborarea omului cu Dumnezeu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lui Iov, alteori rămâne ascuns pentru a fi descoperit la sfârșitul vremurilor. Oricare ar fi sensul ascuns al nevoințelor noastre, suntem datori "să acționăm în istorie după limita puterilor noastre; iar primul servit să fie mereu Dumnezeu"28. I-a reproșat de atâtea ori unui Dumnezeu absent, după unii "mort", că însuși marșul victorios al răului în istorie îi contestă existența. "Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu"" (Psalmul 52), constata cutremurat psalmistul. Secolul trecut îndeosebi, cu cele
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de rigoare față de afirmația lui Niebuhr, trebuie să recunoaștem că în sânul Bisericii preoția este uneori viciată de simonie sau, mai grav, este pângărită de abuzurile sexuale, multi sunt vocati, pauci elenchi (mulți chemați, puțini aleși). Multe i se pot reproșa poporului lui Israel, de la vițelul de aur la venalitatea cămătăriei și deportarea palestinienilor, dar putem spune că a plătit cu vârf și îndesat pentru păcatele sale, ca un țap ispășitor. Lumea urăște în ei vocația, misiunea, mesianismul lor suprafiresc. A
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cea mai mică ezitare, spunem că oamenii gen Mailat nu ne reprezintă pe noi, românii, ci pe ei, romii din România. Ba chiar, ca să ne simțim mai bine, pe ei, romii de oriunde. Pe scurt, generalizăm. Facem exact ceea ce le reproșăm italienilor că fac. Am condamnat întreaga etnie pentru gestul unuia sau pentru gesturile a câteva mii. I-am categorisit deja: e vina lor, ei ne fac de rușine... Judecăm cu unități de măsură diferite chiar pe același eveniment, totul pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
activ la o confruntare - deși confruntarea era numai cea dintre el și trecutul lui. În cele din urmă, Păunescu s-a ridicat și a plecat, interzicându-ne să folosim interviul. După plecarea lui, o parte din echipa română mi-a reproșat că am vrut să îl transform pe Adrian Păunescu într-un țap ispășitor, dând la o parte rolul lui pozitiv din anii ‘70, meritele Cenaclului Flacăra etc. După atâția ani, găsesc argumentul acesta fals: filmul nu era un proces al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
lovitură”, cînd postoperator, cît se poate de „precoce”, adică după amendarea suferințelor operatorii și anestezice, cînd gastroplastia i-a denumirea de gastroplastie „secundară”. Noi, ca și alții, am practicat asemenea operații, care, datorită evoluției bune, nu ne-am putut-o reproșa. în continuare vom expune care sunt procedeele gastroplastiilor, dar mai întîi trebuie să relatăm că în gastroplastiile „secundare” acestea pot fi realizate prin două mari procedee, și anume: - procedee radicale - care constau din rezecția în totalitate a monturilor-anastomozelor-esojujenale și practicarea
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
Bruxelles, 2003, pp. 39-75. 36 B. Badie, "Les partis dans le monde musulman", in Y. Mény (coord.), Idéologies, partis politiques et groupes sociaux, FNSP, Paris, 1991. 37 D.-L. Seiler in J.-M. De Waele (coord.), op. cit. 38 Jean Blondel reproșează oarecum schemei lui Lipset și Rokkan faptul că se restrânge la Europa de Vest și sugerează observarea unor partide fără clivaje, cum sunt partidele carismatice, de exemplu. Chiar dacă pare exagerat și având influența conceptelor de dinainte de 1989, ne putem întreba dacă însuși
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]