6,418 matches
-
plătit vinurilor alese de Burgundia pe care le aprecia. Conversația, într-o franceză elegantă dar linescă, era presărată cu anecdote ce reînviau un trecut apus cum ar fi mediul de la curtea Neapolelui de dinainte de 1860. Față de mine și francezi se revendica mereu de sîngele său francez. Ducele de Luynes mi-a povestit că atunci cînd ducele de Orléans îl delegase la funeraliile prințesei Clémentine, Ferdinand l-a condus în camera sa și, desfăcînd perla de la plastron, îi arătase marele cordon al
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care o relatez aici întocmai. La sosirea lui în Europa, Wilson primise amenințări cu moartea de la Mîna neagră sîrbească și alte organizații teroriste iugoslave și se temea pentru viața sa dacă ceda Italiei partea leului din teritoriile de pe malul Adriaticii revendicate de Serbia. A satisfăcut dintr-odată pretenția italiană pentru linia Brenner, cu condiția unor renunțări la revendicările de dincolo de Adriatica. Atunci cînd i-am spus că Italia consimțea la aceste sacrificii cu prețul liniei Brenner", povestea Orlando, "Wilson, într-o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
simpli spectatori uimiți, apoi consternați, la "lucrătura" diplomatică a mareșalului Averescu pentru a duce România pe o cale pe care el și-o închipuia triumfală cînd, de fapt, era doar riscantă și nu ducea nicăieri. Italia fascistă, de care se revendica sus și tare făcînd caz de sentimentele sale de admirație, îl răsplătea cu articole elogioase în presa și mesaje personale din partea Ducelui, pline de laude nemăsurate al căror miros de tămîie îl amețea pe Mareșal. Invitat de Mussolini, a aplecat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mediu burghez înstărit și instruit, ceea ce a întărit ascendentul pe care Clotilda Mareșal Averescu l-a avut asupra consortului ei. 199 Italia a fost, după Germania, primul stat european care a recunoscut Rusia sovietică cu frontierele pe care aceasta le revendica. La aceasta s-a adăogat relația personală dintre Mussolini și Lenin. 200 Este vorba de Tratatul care servea drept statut Ligii Națiunilor. 201 Nepotul regelui Victor Emanuel al III-lea, care urma să devină duce de Pistoia, apoi rege al
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
încurce chipul lui Ion Antonescu cu cel al lui Cătălin Hîldan. Dar e indicat ca galeriile, dacă tot strigă, măcar să știe ce strigă. Ca o dovadă că nu știu e și mesajul de pe site, în care suporterii dinamoviști, care-și revendică apartenența la extrema dreaptă îl fac bișnițar pe Ioan Becali, nimeni altul decît cel ce susținea cu o vreme în urmă că ajută cu bani Mișcarea Legionară. Tribuna nu e obligată să fie la curent cu amănuntul că ideile lui
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
reținut atenția în mod deosebit. Pe gardul stadionului din Galați era afișată o bucată de pînză pe care scria pe cît de clar, pe atît de dătător de speranțe: „Dumnezeu e oțelar“. O afirmație deloc imbatabilă, pentru că Atotputernicul a fost revendicat, între timp, de multe alte bresle. De ce strict oțelar? Celelalte ocupații ce au? De ce nu student (de la Sportul Studențesc), marinar (de la Farul), miner (de la Jiul) sau măcar ceferist clujean? Teoretic, Dumnezeu n-are carte de muncă, dar iată cum diverse
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
și spiritual, conform cutumelor ei. Viața ei pioasă va conduce la consacrare, iar prin æternitas (v. fig. 18) îi va mulțumi pe zei, ocrotitori, la rândul lor, ai cetății sacre și ai imperiului (Benoist 339). Semper victor, împăratul ajunge să revendice recunoașterea de către comunitate a cultului care se formează și a funcției sale de autocrat ca fiind inspirate de divinitate - sursa puterii sale politice. Joncțiunea simbolică Roma Æterna − Augustus nu va părea nenaturală în economia generală a guvernării, dat fiind că
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în care am contrapus elemente de teorie a imaginii și practici ritualice, ele însele cu un semantism simbolic edificator. Unul din motivele pentru care am procedat astfel este dat de faptul că Platon și Aristotel sunt filosofii de la care se revendică cel mai adesea gândirea europeană medievală (invocați și în textele la care am făcut trimitere în acest capitol). Ei înșiși au consacrat puncte de vedere diferite, fapt ce a permis, dezvoltând noțiuni din câmpul semantic generativ al imaginarului, urmărirea a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o interpretare morală a imaginilor, astfel încât doctrina lor nu se opunea religiei civice și nici manifestărilor sale plastice" (Besançon 7). Viziunea stoică asupra artei și, implicit, asupra imaginii se nuanțase deja în cazul romanilor influențați de stoicism și care se revendicau din știința Academiei. Cicero și Seneca făceau parte de altfel din aristocrația romană care încerca o "conciliere" a lui Platon cu Aristotel, în folosul statutului artistului și al artei, în general. Trecerea figurală a divinului, ca invizibil, în vizibil, premerge
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
religia împăraților" și politicile lor de pietate, care utilizau toate scenografiile religioase, dar care nu mai permiteau în ceremonialul bisericesc afirmarea ascendentului absolut al basileului, acela de "uns al lui Dumnezeu" (Dagron 24). Împăratul bizantin nu și-a mai putut revendica nici măcar teoretic locul în fruntea ecclesiei, care a devenit în timp tot mai puternică în fața instituției imperiale, dar și a masei de creștini. Pierea în acest fel, după opt secole, vechea moștenire romană, începută de Augustus ca pontifex maximus. Ecclesia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
noūmen). Cum această filosofie pornește din Grecia antică și din meditația "elinilor" asupra ființei și asupra limbajului, creștinismul bizantin, care le-a prelucrat cel dintâi, a fost calificat drept "oriental" (ortodox), ignorându-se faptul că din teologia Părinților bisericii se revendica și occidentul, iar ea se instituise ca o lungă reflecție asupra integrării tradițiilor de gândire pre-creștină în dogma noii credințe. Filosofiei antice i-a fost mereu recunoscută autonomia în raport cu religia veche. Totuși, în viziunea patriarhului Nichifor, era sacră însăși cauza
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sunt sensurile cardinale lumii care, odată descoperite, scoase din ascundere și înfățișate, rămân permanent în această stare de înfățișare, de expunere deschisă în conștiința și tradiția umanității. Și poate că infinit este numărul acelor sensuri vitale a căror descoperire este revendicată de mistic sau care rămân încă ascunse și își așteaptă descoperitorul ce le interpretează sub spectrul rațiunii spre a fi dăruite înțelegerii și asumării umane. Dialectica dintre ascundere și înfățișare constituie aici resortul oricărei meditații autentice asupra lumii. Interpretul contemplator
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îndrăgostit. Sedus, îi privesc chipul și aud cum dragostea, ce mă împletește de marasma ființei sale, rostește, prin mine, te iubesc. Această formulă devenită vociferată, preschimbată în glăsuire tremurândă este cu adevărat vârful, piscul trăirilor mele întru eros ce își revendică acum dreptul la expresie sonoră. Nu am programat erupția lor în cuvânt, nu le-am impus o dată pentru exteriorizarea fonetică. Dragostea mea a pășit de la sine în sunetul ce alunecă tandru spre ființa iubită. Aici rostirea te iubesc relevă din
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
clasa boierinașilor, sunt reprezentanții acestei clase și, prin simpatie, ai tuturor claselor apăsate. A. Russo nu uită nici pe evrei, ca și Kogălniceanu, care, în cerințele sale de la 1848, reclamă drepturi pentru acest neam: întotdeauna o clasă apăsată, când își revendică drepturile, se face, până ce le câștigă, apărătoarea tuturor celorlalte grupuri nemulțumite. Năzuințele acestor oameni au căpătat formula teoretică de la ideologia Apusului. În starea țărilor române, așa cum am schițat-o, și ca reprezentanți ai clasei boierinașilor, care luptau de mult cu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Contemporanul", anul VI, nr. 12.) formei sociale din vremea lor în numele intereselor claselor de jos oropsite și sărace, că se ridică nu numai împotriva aspectului politic al formelor noi, ca junimist, ci și împotriva felului de împărțire a bogăției naționale, revendicând o mai mare parte pentru categoriile sociale obijduite - acum pricepem mai bine ceea ce am mai relevat altă dată1 , că sufletul reacționarului Eminescu n-a fost așa de străin pentru socialiști, că, cu toată deosebirea de soluții, socialiștii au simțit în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
posibilitățile de verificare a unei ipoteze pe plan social, dar și estetic, afirmă: Un interesant punct de vedere vehiculează Liviu Rusu (29) în teza sa de doctorat, Eseu despre creația artistică. Conform autorului, atât creatorul, cât și bolnavul psihic, pot revendica în antecedente o anume entropie sufletească care se poate metaboliza diferit: în primul caz dezechilibrul interior va descătușa fântânile creației, reinstaurând în opera creatorului armonia dorită, dimpotrivă, în al doilea caz, dezechilibrul se va adânci, alterând definitiv . Centrul de gravitație
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
bucata de colan are următorul conținut: ,,Eu voi merge prin glie să rînesc și să alung jegul”, adică să curețe țara de răi și de rele. După părăsirea Geției de către romani era imposibil ca cineva să organizeze o structură socială revendicînd fruntariile gliei străbune. Istoricii spun că după prăpădul roman, pe meleagurile noastre s-au aciuat mai multe seminții tocmai pentru că nu avea cine să-i oprească. Rămîne ca sigură făuri- rea tezaurului de către neamul get și folosirea lui ca obiecte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
se mute pentru că altfel ar fi ajuns și la pușcărie, ca dușman al orânduirii socialiste. Tata era convins că regimul comunist nu poate să dăinuiască. Tata era convins că terenul „oferit” de comuniști, pentru a-și muta gospodăria, va fi revendicat de proprietatul lui; tocmia acesta a fost motivul pentru care a cumpărat, fără știrea comuniștilor, terenul pe care și-a mutat goaspodăria. Și așa, la vârsta de 65 de ani, „paznicul de la grajdurile colectivei”, a dărâmat tot ceea ce zidise cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
desființarea sclaviei pe motiv că „Hristos, cu sângele său prețios, ne-a răscumpărat pe toți, fără deosebire”. Luther le-a susținut în principiu revendicările, dar nu în numele lui Hristos. Desființarea sclaviei nu este o chestiune de drept divin. „creștinul nu revendică și nu se răzvrătește.” în fața autorității reziști nu cu spada, ci cu rugă ciunea, „cerând ajutor de la Dumnezeu...”. Doar el face posibilă „revo luția de sus”, adică cea care „Îi doboară pe tIrani și Îi înalță pe cei smeriți”. Müntzer
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
s-ar putea explica și prin influențele diverse ale religiilor din Palestina acelui timp. Iudaismul - „să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus...” (Ieșirea 20, 4). Islamul se revendică de la același Dumnezeu al lui Moise. De aceea nu existau nici în sinagogi, nici în moschei imagini ale DIVinității. Ideea Dumnezeului care s-a făcut Om a fost considerată drept dogmă în secolul al IV-lea, în urma conciliului de la Niceea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
lăsat la o parte intenționat și în întregime, o altă problemă care ar avea nevoie de cel puțin un alt curs: cea a libertății colectivității. Or, se înțelege de la sine, că atunci când un grup, pe care îl disting anumite caracteristici, revendică autonomia sau independența în raport cu corpul politic în care este integrat, înseamnă că acest grup se simte oprimat. Libertatea care este astfel vizată este libertatea colectivă, libertatea grupului în ansamblul său. Nu este cea pe care am încercat să o analizez
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
de muzică, Ț. năzuiește, uneori narcisiac, la sonoritatea fluidă, la perfecțiunea versificației, la spunere impecabilă. Des invocatul Orfeu conviețuiește, în spiritul său, cu Dedal, fiindu-i subordonat. Conștient de acest raport, autorul microeseurilor din Stalactite în alabastru (1986) nu se revendică totuși din constructorul labirintului, dar se declară sculptor: „Un sculptor geme-n mine visând să taie-un bloc / De marmoră de aer într-o Carrara pură”. Fără să își enunțe principiul poetic în termenii lui Mihai Codreanu, este evident că
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
să militeze pentru „spiritualizarea tineretului” și pentru „conștiința demnității răspunderii și a adevăratei meniri patriotice religioase”. Se publică versuri, proza, traduceri, cronici literare. Alături de „Craiova artistică și culturală” se află „Rubrică științifică”, „Pagina matematică”, „Rubrică jocurilor”. Poezia de aici se revendică de la modelul tradiționalist, cu puternice note romantice elegiace și câteva vagi accente simboliste. Între colaboratori se numără Al. Iacobescu, Eugen Constant, Preda Savu, Sergiu Cristian, George I. Pârvulescu, Eugeniu Popișteanu. C. Tț.
TINERIMEA OLTEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290190_a_291519]
-
a ortografiei chirilice și de momente reprezentative ale influenței franceze în Transilvania, și o serie de scrieri în limba latină din secolele IV-VI, aparținând unor autori străromâni ca Ioannes Cassianus, Niceta de Remesiana, Dionysius Exiguus, potrivit uzanței de a revendica scriitorii de expresie latină originari din propriul spațiu geografic. Versurile concepute în închisoare, cuprinse în Anii nimănui (1992), reluate și în Cântece de galeră (1996), au, cum spune autorul, „semnificație individuală și documentară”. Ele dau seamă de fragilitatea omului confruntat
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
trag în aer, dar zgomotul acesta îmi place” sau „Omul care nu pricepe gluma nu e serios, e trist sau imbecil, când nu e și trist și imbecil”. Epigramistul incontinent și impenitent („Eu fac epigrame cum face găina ouă”) se revendică de la aceleași principii, și numai celor care „nu pricep gluma” le pot părea sacrilege versurile din Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai. Cu o scrisoare inedită de la Dante Alighieri (1931). Ele vizează enciclopedismul (toți oamenii se trag din
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]