5,758 matches
-
necrozare al țesutului tumoral [7]. Gradul de necroză tumorală este ușor de apreciat prin imagistica prin rezonanță magnetică, datorită modificărilor de semnal intratumorale. În concluzie, diagnosticul clinic și imagistic al neoplasmului veziculei biliare rămâne o provocare pentru clinicieni și radiologi. Rezonanța magnetică, prin capabilitățile sale de achiziție multiplanară, prin contrastul tisular unic și prin vizualizarea optimă a căilor biliare (CPRM), precum și prin posibilitatea utilizării agenților de contrast specifici, este în acest moment metoda imagistică ideală în evaluarea preși post-terapeutică a pacienților
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez, Pompilia Radu () [Corola-publishinghouse/Science/92175_a_92670]
-
VB, 30% în corp, iar 10% în infundibulul colecistului. DIAGNOSTIC Diagnosticul se bazează pe examinări de laborator: teste hepatice, markeri tumorali (CA 19-9 și ACE ) și pe explorări imagistice, cele mai folosite fiind ecografia, tomografia computerizată (CT) și imagistică prin rezonanța magnetică nucleară (IRM). EXAMINĂRILE DE LABORATOR Transaminazele, enzimele de colestază și bilirubina pot crește în stadii avansate de boală, datorită invaziei tumorale a căii biliare principale, respectiv a parenchimului hepatic. Nivele ridicate în mod constant de CA 19-9 ridică suspiciunea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuţ Negoi, Oreste Straciuc () [Corola-publishinghouse/Science/92177_a_92672]
-
ganglionară, invazia hepatică, afectarea venei porte sau structurilor adiacente, și metastazele hepatice sau peritoneale. Sensibilitatea și specificitatea sunt de 83-99%, respectiv 75% [9,10], iar reconstrucția multiplanară a imaginii crește acuratețea diagnosticului comparativ cu imaginea axială [10,11]. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) IRM permite detalii superioare CT asupra îngroșării peretelui VB, prin utilizarea secvențelor T2 care sunt optime pentru identificarea modificărilor de la nivelul țesuturilor moi, cum sunt cele ale peretelui biliar. Adăugarea de „diffusion-weighted imaging” care permit circularea liberă a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuţ Negoi, Oreste Straciuc () [Corola-publishinghouse/Science/92177_a_92672]
-
implicați în terapia complexă. Stagiul de pregătire efectuat la Paris sub directa conducere a Doamnei Suzanne Borel-Maisonny i-a definitivat opțiunile și i-a netezit calea spre o cercetare riguros științifică. Acum știa foarte bine că rhinolalia era determinată de rezonanța vibrațiilor sonore în spațiul rhino-faringian, unde devenea hiper nazonanță prin lipsa de închidere velo-faringiană, dar care răspundea la terapia logopedică în funcție de amploarea și întinderea defectului precum și de o multitudine de factori de influență. Ulterior, Margareta Tomescu a abordat și tulburările
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
valoros prin implicațiile metodice, psiho-pedagogice și terapeutice, atât pe planul organizării și dezvoltării sistemului limbajului și al comunicării, cât mai ales în ceea ce privește educarea, reeducarea și metodologia corectivă. Luând în cercetare specificul acestei dislalii prin tulburările combinate de articulație și de rezonanță, care denaturează estetica și inteligibilitatea vorbirii sub cele două forme: - rhinolalia deschisă (apperta) și - închisă (clausa), cât și cea mixtă, considerăm o deosebită precădere teoretică și practică a domniei sale în precizarea diagnosticului diferențial, în funcție de simptomele nasalității. Determinarea direcției de scurgere
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
o funcție instrumentală a organelor de vorbire prin modificarea tubului fono-articulator, fie datorită unei „obstrucții nasale”, fie datorită „unei comunicații între rezonatorul oral și cel nazal” (220; p.13). Timbrul sau structura de supraton numită adesea „nasalitate” - este rezultatul unei rezonanțe care se degajă în pasajul de trecere nasofaringian, marcând pe o scară largă în hiper sau hipo, limitele dintre normal și patologic. Modificările care se produc la acest nivel amplifică rezonanța nazală determinând fenomenul patologic al nasalizării, descris pentru prima
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
structura de supraton numită adesea „nasalitate” - este rezultatul unei rezonanțe care se degajă în pasajul de trecere nasofaringian, marcând pe o scară largă în hiper sau hipo, limitele dintre normal și patologic. Modificările care se produc la acest nivel amplifică rezonanța nazală determinând fenomenul patologic al nasalizării, descris pentru prima oară în literatură de Adolf Kussmaul (1884) sub numele de „rhinolalie” (96). Afecțiunea impietează asupra coordonării sinergice a mișcărilor elementelor de articulare prin scăderea presiunii intra-orale, cu efecte negative asupra
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
123). El deosebește fonfăitul deschis (rhinolalia apperta) de cel închis (rhinolalia clausa), ambele putând fi determinate de cauze organice sau funcționale. F. Rau și Hvattev, definesc în general „fonfăirea” ca o nuanță fonetică specifică ce se produce „ca rezultat al rezonanței nasale considerabile, secundată și de alte defecte ale vorbirii” (88; p123). Victor Veau și Borel-Maisonny, 1931; Robert West și Loon Kennedy, 1947; R. Husson, 1958; A. Luchsinger și Arnold, 1959, folosesc termenul de „nasonanță” care „poate fi produsă și din
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
1970, G. Arnold își revizuiește concepția și definește nasonanța ca o tulburare a timbrului de-a lungul procesului de vorbire, având loc consecutiv tulburarea tuturor sunetelor produse de organele fonatorii prin intervenția sgomotelor ce se ivesc în nasofaringe sau prin rezonanța mărită a spațiilor supraglotice, „deoarece nasul și cavitatea orală nu pot fi separate în timpul vorbirii” (4; p.614). De asemenea, și cercetările recente ale lui Clement Launnay și Borel Maisonny, descriu Rhinolalia ca un fenomen ce „alterează timbrul vocii și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și care nu definesc pe plan fonetic același lucru. Ele coexistă în sindromul rhinolalic cu fenomene dislalice diverse și impun o atentă diferențiere în scop terapeutic. Din activitatea îndelungată de urmărire și cercetare a vorbirii rhinolalice reiese că tulburarea de rezonanță este componenta majoră și aceasta afectează calitățile spectrale ale sunetului, tulburând pronunția monomorf și polimorf, în funcție de o serie de factori psihoindividuali și sociali de influență (192; p.84). Acest fapt este ilustrat de existența cazurilor care prezintă în exclusivitate „voce
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
rhinolalia clausa sau închisă, componenta inversă rhinolaliei apperta. Rhinolalia clausa anterioară este rezultatul unui blocaj al culoarului ce leagă naso-faringele cu exteriorul, prin nări. Presiunea aeriană poate fi realizată oral fără a folosi sfincterul naso faringeal și vorbirea capătă o rezonanță de „fund de sac” (220; p.11). Când aceste aspecte coexistă, vorbirea poartă caracterul unei rhinolalii mixte. Rhinolalia devine funcțională în hipertonia velară de origine centrală și prin obicei vicios și selectivă când se grefează pe grupa consoanelor siflante, manifestându
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
prin învățarea limbii parcurg diferiți nervi motorii: nervii frenici, nervii toracici, nervii recurențiali, nervii faringieni (IX, X, XI), nervii marelui hipoglos (XII), nervii faciali (VII), pentru a ajunge la efectorii periferici ai suflului pulmonar, și vibrațiilor faringiene, ai cavităților de rezonanță supraglotice buco-faringiale, nazale și faciale. Aceste diferite organe intervin; funcționarea lor este simultană, controlată intern printr-un influx sensibil chinestezic care readuce centrilor prin audiția directă rezultatul obținut. Cuvintele sunt astfel emise. Ele sunt formate dintr-o suită de tranzitorii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
limbajului. Aceste sisteme importante în emisia vocală stau într-un raport de interdependență, funcția fiecărui sistem ținând seama că emisia sunetului urmează o direcție verticală de jos în sus: 1/- respirația 2/- elementul vibrator, corzile vocale 3/cavități supraglotice de rezonanță Astfel sunetele se produc la nivelul laringelui prin trecerea ritmică, frecventă, cu o viteză și sub o anumită presiune a aerului emis în timpul respirației prin orificiul glotic, care se deschide sub formă de fantă. Ele sunt modelate în cavitățile supraglotice
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mecanismului linguo-palatal, constituind procesul acustic denumit voce” (60 a; p.26). 1.3.3. În sistemul de rezonatori are loc astfel o acțiune de filtrare și de absorbție în același timp a anumitor frecvențe din spectrul acustic. Se produce fenomenul „rezonanței” care constă în faptul că „din numeroasele armonice ale sunetelor generate, unele sunt simplificate, iar altele sunt diminuate, proces prin care se adaugă calități specifice, individuale” (86; p.509), „rezonatorul faringian determină intensitatea sunetului, rezonatorul bucal și nasal formează timbrul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cu obrajii, limba, bolta și vălul palatin, laringo-faringele, oro-faringele, naso-faringele și cavitatea nasală” (106; p.643). Faptul că pereții acestor rezonatori sunt moi și își pot varia forma și volumul lor prin contracțiile musculare, permit existența unui vast câmp de rezonanță și a unor puternice amortizări. Pe de altă parte, rezonatorii fiind în comunicare unul cu celălalt conform teoriei rezonatorilor împerecheați, modificările fiecăruia dintre ei se transmit celuilalt și invers(101; p.106). Modificările cavității faringo-buco-nasale se produc conform unor legi
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
celălalt conform teoriei rezonatorilor împerecheați, modificările fiecăruia dintre ei se transmit celuilalt și invers(101; p.106). Modificările cavității faringo-buco-nasale se produc conform unor legi fizice care guvernează propagarea acustică în sânul pavilioanelor. Primele încercări de a lămuri fenomenul de rezonanță ce apare în cavitățile supraglotice aparțin lui Helmholtz (1852) și Herman (1868). Mai târziu, Husson și Pimonov (1956) încearcă să stabilească unele corelații între teoriile fizicei și pavilionul faringo-bucal și să determine mecanismele complexe de producere a vocei. Autorii demonstrează
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
fig.2). Experiența a arătat că în aprecierea formei trebuie ținut seama de principiul compensației. Pentru emiterea corectă a sunetului vocalic este necesar un spațiu constant fără menținerea aceleiași forme a rezonatorului (86; p.337). Datorită elasticității pereților camerelor de rezonanță la o formă modificată menținerea aceluiași spațiu de aer se va auzi același sunet. Orice rezonator nu poate întări un sunet decât dacă el este acordat pentru aceasta, adică dacă sunetul are frecvența pe care ar avea-o sunetul propriu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
punct de vedere fiziologic, aceste opoziții se traduc fără vibrație de corzi vocale în consoanele surde (p) și cu vibrații de corzi vocale în consoanele sonore (b). A treia opoziție din punct de vedere acustic împarte consoanele în: orale - cu rezonanță orală și nazală - cu rezonanță nazală p-b = sunete clare; m-n = sunete sumbre. Și aceste două tipuri de consoane se opun din punct de vedere fiziologic: în consoanele orale aerul expirat iese pe gură vălul palatin fiind ridicat; în
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
opoziții se traduc fără vibrație de corzi vocale în consoanele surde (p) și cu vibrații de corzi vocale în consoanele sonore (b). A treia opoziție din punct de vedere acustic împarte consoanele în: orale - cu rezonanță orală și nazală - cu rezonanță nazală p-b = sunete clare; m-n = sunete sumbre. Și aceste două tipuri de consoane se opun din punct de vedere fiziologic: în consoanele orale aerul expirat iese pe gură vălul palatin fiind ridicat; în consoanele nazale aerul expirat iese
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
posterior al faringelui la adulți și peretelui posterior superior al faringelui la copil, făcând o comunicare largă între oro-faringe și cavitatea orală, pe care le izolează complet de rhinofaringe formând istmul velo-faringian. În activitatea fonatorie datorită vălului palatin, cavitățile de rezonanță nu rămân unități separate ci ele funcționează ca o „cavitate unică de rezonanță” (fig.12), (85; p.358). Până în anul 1956 s-a crezut că elementele caracteristice acestui fenomen sunt armonicele determinate de rezonatorul nasal și supra adăugite spectrului vocalic
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
făcând o comunicare largă între oro-faringe și cavitatea orală, pe care le izolează complet de rhinofaringe formând istmul velo-faringian. În activitatea fonatorie datorită vălului palatin, cavitățile de rezonanță nu rămân unități separate ci ele funcționează ca o „cavitate unică de rezonanță” (fig.12), (85; p.358). Până în anul 1956 s-a crezut că elementele caracteristice acestui fenomen sunt armonicele determinate de rezonatorul nasal și supra adăugite spectrului vocalic. Experimentele făcute în acest sens au arătat că nu adăugarea de noi formanți
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mecanism de sirene (air flow puffs) care să producă intensități suficiente și o scurgere hidrodinamică turbulentă, caracteristică esențială a funcționării reale. Nasalizarea ca fenomen natural și indispensabil formării vocii, devine patologică în cazul comunicării buco-nasale (fig.14). Configurația camerelor de rezonanță se modifică, presiunea intraorală scade și apare nasonarea, simptom specific vorbirii rhinolalice cu repercusiuni asupra procesului de articulare fonetică. În rhinolalie mișcările de articulare devin asincronice: laringele și partea posterioară a limbii sunt coborâte, trecerea în cavitatea orală se îngustează
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
limbii sunt coborâte, trecerea în cavitatea orală se îngustează, calea spre cavitatea nasală se mărește și presiunea intraorală scade modificând fonația. O insuficiență velară cu o anumită determinare etiologică permite ca o parte din aerul subglotic să refluieze nazal, amplificând rezonanța nasală și pentru consoanele orale. Cantitatea de nasalitate crește cu cantitatea deperdiției nasale, vorbirea devenind neinteligibilă pentru interlocutor. CAPITOLUL II MORFOLOGIA DEFECTELOR APARATULUI FONO - ARTICULATOR PRIN DESPICĂTURI CONGENITALE DE BUZĂ, BOLTĂ ȘI VĂL PALATIN „Malformațiile congenitale labio-maxilo-palatine formează o entitate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
măsurat presiunea nasală în timpul vorbirii. S-a examinat cu atenție audiția: prin probe de acuitate auditivă, atenție auditivă, memorie auditivă, capacitate de diferențiere fonematică și capacitate de analiză și sinteză fonematică. S-a examinat apoi caracteristicile fonației, stabilindu-se gradul rezonanței nazale și orale, intensitatea suflului bucal, nasal și laringial, stabilindu-se particularitățile fonetice ale emisiei vocalice și consaonantice. Examenul vorbirii a început prin a afla câteva date cu privire la istoricul apariției și dezvoltării vorbirii până la data examinării. Pentru stabilirea tulburărilor de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
fete, fenomen determinat de turtirea narinelor consecutivă plastiilor pentru refacerea pragului narinar și cel labial, în cazul despicăturilor anterioare, a vegetațiilor adenoide și a hipertrofiei de cornete inferioare care apar secundar fenomenului congenital. Tulburările de articulație urmează pe cele de rezonanță și se găsesc într-un procent de 100% într-o formă întinsă sau mai puțin întinsă. Astfel dislalia parțială are frecvență mai crescută în despicăturile posterioare (63%) decât în cele totale (43,2%), iar cea polimorfă o frecvență mai mare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]