6,157 matches
-
diaspora. Aceste pagini vor fi citate, fără îndoială, în viitor. A devenit el, totuși, cu adevărat, un scriitor francez? Ne îndoim. Confesiunea-inscripție de pe ultima pagină a copertei nu lasă loc îndoielii. Autorul nu se poate elibera de limba sa maternă, româna, orice ar face și ar zice. Uneori el are remușcări de a fi renunțat la ea (p. 75). El știe că va rămâne, totuși, în anticamera limbii franceze (p. 87). Este lucid, dureros de lucid, de această mișcare a pendulei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tip: Istoria logicii, de Anton Dumitriu (1966), și Istoria culturii și civilizației, de Ovidiu Drîmba (primul volum a apărut în 1984). Ele n-au avut, din nefericire, nici un ecou real, publicistic. Explicația fundamentală este, după mine, următoarea: cultura și publicistica română aparțin fragmentului. Suntem încă o cultură a fragmentului. Sintezele, proiectele personale vaste, enciclopedice, sperie. Nu sunt cultivate. Nu sunt înțelese, nu sunt apreciate, n-au nici un succes. Luați de pildă opera celor mai mulți dintre critici, unii distinși de altfel: cărțile lor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
europene a fost puternic afirmată. A fi tu însuți și european în același timp. în termenii noștri: român și european. Autor cu dublă și indisolubilă identitate. Mutație spirituală tot mai vizibilă la unii scriitori din diaspora, cu dublă identitate culturală: română și a culturii de adopție, scriitori prin excelență bilingvi. Așa cum am susținut nu o dată (de văzut cu cât... succes) și în recenta pledoarie Pentru Europa. Dacă ea ar cădea încă în gol... vina nu va fi neapărat a noastră. Ne
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
18 ore Performanțe deosebite: a) în activitatea științifică și de cercetare: · completare studii: Perfecționare 1983-1984 (9,33) , 1988-1989(9,66) , formare examinatori 2001 FB · publicații în specialitate (cărți) Coautor -Teste pregătitoare pentru admiterea în clasa a V-a (catedrele de română și matematică) Editură “FAIR PARTNERS JUNIOR” participare la programe internaționale: Să învățăm despre pădure (LEAF)-“Pădurea în opera sadoveniana” b) în activitatea cu elevii și comunitatea locală: · îndrumare promoții terminale în unitatea noastră în calitate de profesor diriginte: - clasa a VIII-a
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107359]
-
neologisme, cronicarii moldoveni și munteni (Varlaam, Dosoftei, Grigore Ureche, Miron Costin) introduc în Cronicile lor numeroși termeni, fără a realiza delimitările/ teoretizările necesare. Tot în acestă perioadă sunt alcătuite glosarele bilingve slavo-române. Perioada premodernă (1640-1780) care "încheie perioada veche a Românei literare" (I. Druța, 2013: 81) este sincronă cu începuturile lexicografiei românești "de tip terminologic". Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir sunt două personalități relevante ale perioadei, asupra cărora se focusează studiul cercetătoarei. Primul a inclus în lexiconul italian-român (aprox. 1700) un
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
București. DEXI, 2007: Dicționar explicativ ilustrat al limbii române, Eugenia Dima (coord), Editura Arc-Gunvias, Chișinău. DORLAND, 2003: Dorland`s Illustrated Medical Dictionary. GALR, 2005: Gramatica limbii române I, II, Editura Academiei Române, București. GIOROCEANU, A., 2008: Alina Gioroceanu, Terminologia greco-latină în româna actuală, Aius Print, Craiova. GUȚU, Gheorghe, 2003: Gheorghe Guțu, Dicționar latin- român, ediția a II-a revăzută și adăugită, Humanitas, București. IMRE A, BUTIURCA D., DRUȚĂ I. (coord.), 2014: Doina Butiurca, Attila Imre, Druță I., Dicționar de termeni economici II
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și limbaj, Editura Academiei, București. WUSTER, E., 1969: Eugen Wüster, Die vier Dimensionen der Terminologiearbeit, Viena. WUSTER, E., 1931: Eugen Wüster,Internationale Sprachnormung in der Technik besonders in der Elektrotechnik, VDI Verlag. ZAFIU, Rodica, 2001: Rodica Zafiu, Diversitate stilistică în româna actuală, Editura Universității, București. ZAFIU, Rodica, 2007: Rodica Zafiu, Interpretarea limbajului jurnalistic, în Limba Română 7-9, Chișinău. Abstract The volume entitled Linguistics and terminology. Hermeneutics of metaphor in specialised language, by Doina Butiurca, holder of a PhD in Philology, draws
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de lux occidentale unde tătici și mămici de presă își întâlnesc odraslele aflate la studii. Cam așa stau lucrurile și în privința colecțiilor de tablouri, galeuri, tapiserii, automobile de lux, vile în intra și extravilan sau chiar pe coaste exotice unde româna nu e încă lingua franca. Am crezut că nimeni nu poate face mai mult rău presei românești decât politicienii. M-am înșelat - în acest an, oamenii de presă s-au dovedit cei mai înverșunați dușmani ai presei. Cu cât mai
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
vorba? - E în regulă , Lăură!... Acum asculta... Nu-ți vreau decât binele, iar tata ți-ar fi etern recunoscător... Dacă propunerea lui nu-ți pare prea stupida... - Ce propunere? În cele din urmă se destăinui: - E vorba de proful de română... Tata are la el la serviciu mai multe reclamații ale unor părinți cărora le-a violat fetele... Sunt cateva la număr! Toate elevele foarte bune, deosebit de frumoase că și ține!.. - Da, dar nu prea-l înghit pe proful de Română
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
apoi la urmă în parc, la pădure și mai apoi la garsoniera din piață unde-și duce amantele. Deși eram foarte apropiați unul de altul, eu n- am îndrăznit să-i destăinui lui Emil un secret: faptul că profesorul de română nu-și corectă niciodată tezele, care îl plictiseau după atâția ani de vechime, și mi le „plasa” mie, motivând că în calitate de „viitor profesor” trebuie să mă obișnuiesc cu munca. Nu puteam să-i destăinui lui Emil că eu eram cea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
putea cu banii. Lăură era bursiera și mai primea și pensia bunicii în fiecare lună, dar cheltuielile erau multe și viața în Capitala era dura! La începutul lunii octombrie, Lăură primi o vizita neașteptată la Universitate, era proful ei de română care o aștepta exact la ușă unui amfiteatru. Reacția ei fu la început una de furie completă, s-ar fi făcut pur și simplu că nu-l cunoaște, dar nu rezistase să nu-i trântească vreo două peste nas. - Ce
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
este profesor la Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării de la Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava și cercetător la Institutul de Filologie Română "A. Philippide" din Iași. A realizat studii referitoare la modernizarea limbii române literare, influența germanei asupra românei literare, lexicologia limbii române, teoria lexicografică, formarea limbajelor de specialitate, teoria și filozofia limbii. Principalele lucrări publicate sînt: Lingvistică și filozofie, Institutul European, Iași, 1992; Terminologia filozofică românească modernă. Studiu asupra epocii de formare, Editura Științifică, București, 1996 (Premiul "Timotei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu se pot analiza și, de aceea, o altă limbă trebuie să le preia la rîndul ei ca atare. Astfel, cuvîntul german Jahreszeit [΄ja:r(stsait], are în componență cuvintele Jahr "an" și Zeit "timp" și a fost redat în română prin anotimp, adică prin an + timp, în vreme ce francezul saison [se΄zõ] (lat. satio, -onis) a fost preluat în forma sezon și a primit o semnificație în parte diferențiată de cea originară, încît nu este un sinonim perfect al lui anotimp
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
coadă și aplicînd legile fonetice de evoluție a acestor limbi se ajunge la forma latină *coda (cu o închis), iar nu la latinul clasic cauda. Dacă această formă clasică ar fi fost punctul de plecare pentru cuvintele romanice, provensala și româna ar fi păstrat diftongul au, portugheza l-ar fi transformat în ou, iar celelalte limbi ar fi avut un o deschis, franceza realizînd și palatalizarea lui c inițial, așa cum sugerează lat. causa, din care au rezultat prov. cauza, pg. cousa
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbii-strat și la apariția unor limbi noi. Deseori, substratul poate fi foarte variat și în spațiul aceleiași limbi, și, de aceea, ea cunoaște dialecte cu deosebiri pronunțate. Pentru unele dintre limbile romanice, substratul este relativ unitar (pentru franceză celtic, pentru română traco-dacic), dar pentru altele este foarte variat (pentru italiană celtic, liguric, etrusc, paleovenet, umbric, osc, grecesc). În principiu, stratul (limba-bază) reprezintă elementul care favorizează și explică congruențele la nivel gramatical și lexical între limbile din cadrul aceleiași familii, în vreme ce substratul, fiind
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
produc modificări numeroase și diferite de la una la alta, încît nu se mai păstrează nici identitatea și nici unitatea limbii latine. Limbile romanice au apărut în zona de sud și centrală a continentului European și sînt în număr de zece: româna, dal-mata (astăzi dispărută), retoromana, italiana, sarda, provensala (occitana), franceza, catalana, spaniola și portugheza. Ele au fost clasificate în mai multe moduri, mai întîi de însuși întemeietorul lingvisticii romanice (sau romanisticii 39) Friedrich Diez, care avea în vedere modul de formare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sarda, provensala (occitana), franceza, catalana, spaniola și portugheza. Ele au fost clasificate în mai multe moduri, mai întîi de însuși întemeietorul lingvisticii romanice (sau romanisticii 39) Friedrich Diez, care avea în vedere modul de formare al pluralului. După acest criteriu, româna și italiana sînt limbi asigmatice deoarece formează pluralul în vocală, iar celelalte sînt sigmatice pentru că formează pluralul cu desinența -s. O altă clasificare, care are în vedere mai multe criterii, distinge trei grupuri de limbi romanice: iberoromanic (spaniola, portugheza, catalana
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
formează pluralul în vocală, iar celelalte sînt sigmatice pentru că formează pluralul cu desinența -s. O altă clasificare, care are în vedere mai multe criterii, distinge trei grupuri de limbi romanice: iberoromanic (spaniola, portugheza, catalana), galoromanic (franceza, provensala) și italo-ro-manic (italiana, româna, dalmata, sarda, retoromana). Indiferent de modul în care pot fi clasificate, limbile romanice au trăsătura definitorie că moștenesc elementele lor de bază din latina populară și, prin aceasta, sînt înrudite între ele. Nu întotdeauna însă limbile romanice au moștenit aceleași
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe ille ca celelalte limbi din familie. Aspecte conservatoare atestă și dalmata (vorbită în trecut pe coasta Mării Adriatice), atestată în scris în secolul al XIV-lea și dispărută în veacul al XIX-lea, limbă care are multe concordanțe cu româna. Retoromana (sau romanșa), deși are un număr redus de vorbitori (în jur de 830000 de vorbitori în cantonul elvețian Graubünden și în nord-estul Italiei) este lipsită de unitate, dialectele ei occidentale marcînd pluralul cu desinența -s, iar cele orientale uzînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
număr redus de vorbitori (în jur de 830000 de vorbitori în cantonul elvețian Graubünden și în nord-estul Italiei) este lipsită de unitate, dialectele ei occidentale marcînd pluralul cu desinența -s, iar cele orientale uzînd și de -i (ca italiana și româna). Cu toate acestea, această limbă a beneficiat de o anumită cultivare, deși nici aspectul literar nu este unitar, în dialectul engadinez realizîndu-se, prima traducere a Bibliei într-o limbă romanică, în anul 1560. De asemenea, deși cu redare dialectală, o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unele trăsături care o apropie de spaniolă și de portugheză (precum existența pronumelui demonstrativ cu trei grade de depărtare: aquest "acesta", aqueix "acesta de lîngă interlocutor", aquell "acela"), catalana are numeroase finale consonantice spre deosebire de celelalte limbi iberice (așa cum prezintă și româna modernă). Catalana are circa 7 milioane de vorbitori pe coasta de est a Peninsulei Iberice, în sud-vestul Franței și în Insulele Baleare, fiind atestată în scris din secolul al XII-lea. Faptul că în veacul următor a devenit limbă oficială
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
teritoriul ei au trecut mai multe popoare germanice, în schimb a suferit o importantă influență slavă, datorită valurilor de năvălitori slavi care s-au stabilit în vecinătate sau care au dislocat-o din unele teritorii. Cît privește elementul latin moștenit, româna se remarcă printr-un caracter mai arhaic, în raport cu celelalte limbi romanice, deoarece păstrează în mai mare măsură unele ele-mente latinești originare. Sub aspect fonetic, se constată o mai accentuată conservare a scheletului consonantic latinesc, fiind apropiată în acest sens de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mare măsură unele ele-mente latinești originare. Sub aspect fonetic, se constată o mai accentuată conservare a scheletului consonantic latinesc, fiind apropiată în acest sens de italiană. Pe lîngă menținerea genului neutru la substantive, în declinarea acestei părți de vorbire în română, se mențin încă la feminin singular două forme cazuale. La fel ca spaniola, româna folosește o prepoziție specială pentru complementul direct, dacă acesta se referă la o persoană (pe în română și a în spaniolă). Împreună cu italiana, limba română păstrează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
conservare a scheletului consonantic latinesc, fiind apropiată în acest sens de italiană. Pe lîngă menținerea genului neutru la substantive, în declinarea acestei părți de vorbire în română, se mențin încă la feminin singular două forme cazuale. La fel ca spaniola, româna folosește o prepoziție specială pentru complementul direct, dacă acesta se referă la o persoană (pe în română și a în spaniolă). Împreună cu italiana, limba română păstrează ca desinențe de plural mărcile caracteristice ale nominativului de declinarea întîi și a doua
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
direct, dacă acesta se referă la o persoană (pe în română și a în spaniolă). Împreună cu italiana, limba română păstrează ca desinențe de plural mărcile caracteristice ale nominativului de declinarea întîi și a doua plural din latină. Între limbile romanice, româna are particularitatea că prezintă, la forma tip a infinitivului (forma scurtă) a verbului și cînd verbul are funcția de subiect, de atribut prepozițional sau de complement, o prepoziție antepusă (a din lat. ad: a merge), așa cum se întîmplă în engleză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]