KorAP: Find »[drukola/base=rosti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...157 158 159 ...709 >

17,708 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

să-și dea seama. Disperat, se lăsă să cadă în genunchi și începu să pipăie cu palmele patul de frunze umede de pe jos, încercând să se întoarcă pe același drum. În tot acest timp îl chema fără încetare pe nume, rostind cuvinte de alint. Spera să dea de trupul micuțului și căutarea lui să ajungă la bun sfârșit. Ploaia măruntă continua să cadă fără încetare. Era deja ud până la piele, șiroaie de apă i se scurgeau pe spinare. Ceața se întinsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
femeie, ridicând-o de jos. Mai mult o târâră spre cea de a treia căruță din spate și o ajutară să urce în ea. Vaietele acesteia se mai auziră ceva timp, după care încetară de tot. No, vezi dom' șef? rosti țiganul îndurerat. De aia plecăm. Nu mai suntem în siguranță aici. Iar voi nu faceți nimic ca să ne ajutați. De unde știi că nu facem nimic? întrebă Toma, după câteva clipe de tăcere. Păi, ați mai aflat ceva? se arătă interesat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cercetezi o mulțime de lucruri pentru ca apoi să pui cap la cap detaliile și să tragi o concluzie. Numai în filme, polițistul se uită la locul faptei și, după ce fumează o țigară, a și aflat cine e autorul faptei. Bine, rosti Ileana, ce facem mai departe? Îmi pare rău dacă te-am dezamăgit, ridică inspectorul din umeri, dar îți atrag atenția că tu ai insistat să vii cu mine. Nu m-am plâns. Am întrebat numai ce facem mai departe. Mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Aici s-a întâmplat ceva, nu știu ce, dar locul apare ca și cum ceva foarte mare s-a tăvălit pe jos. Poate un urs ori alt animal foarte mare s-a jucat, rostogolindu-se de mai multe ori. Nu sunt urși pe aici, rosti Ileana foarte încet. Atunci un bivol ori un cerb, habar n-am. Nici din ăștia nu sunt, îi răspunse la fel de încet Ileana, dând ocol zonei și cercetând foarte atentă vârfurile arbuștilor rupți. Ce cauți? întrebă polițistul curios. Resturi de păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe propriile mele buzunare, știu foarte bine unde ne aflăm. Ești sigură? întrebă Toma destul de neîncrezător. Eu am ceva spirit de orientare, dar acum, după ce ne-am învârtit atâta, cred că mi-ar fi greu să mai ajung înapoi. Înapoi? rosti mirată Ileana. Vrei să ne întoarcem la tabăra țiganilor? Ce să mai facem acolo? Femeia se afla la câțiva pași înaintea inspectorului și deja dăduse ocol trunchiului prăbușit. Se întorsese cu fața spre Cristian și ridică mâna, arătând spre dreapta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ea îi arătase atât locul unde se aflau petele de sânge și tot ea găsise bocancii. Uite, aici am ieșit din pădure alaltăieri! îi spuse Cristian. Acesta e locul pe unde trebuie să urcăm pe munte. Nu ăsta este drumul, rosti Ileana, nu pe aici se urcă pe Muntele Rău. Eu pe aici am fost. Ții neapărat să mergem pe aici sau vrei să folosim poteca obișnuită? Mi-ar place să urmăm același drum. Poate că reușim să-l scoatem din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
contrast puternic cu pielea arsă de soare. Se ținea încă bine și se vedea că fusese un bărbat puternic la viața lui. Acum, însă era puțin adus de spate și se mai împuținase la trup. Ce întrebare este asta băiete? rosti bătrânul. Mai degrabă aș putea să te întreb eu ce cauți pe pământul meu. Avea o voce gravă, fără a fi însă foarte puternică. Rostise cuvintele atât de repede încât Cristian abia înțelese ce-i spusese bărbatul. Întrebarea bătrânului îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
puțin adus de spate și se mai împuținase la trup. Ce întrebare este asta băiete? rosti bătrânul. Mai degrabă aș putea să te întreb eu ce cauți pe pământul meu. Avea o voce gravă, fără a fi însă foarte puternică. Rostise cuvintele atât de repede încât Cristian abia înțelese ce-i spusese bărbatul. Întrebarea bătrânului îl luase pe nepregătite. Moș Calistrat! se auzi glasul Ilenei din spate. Îl cunoști? se întoarse Cristian spre ea. Spune că muntele este al lui. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
are un complice. Cazuistica în domeniu arăta că aceștia sunt solitari. Și apoi, într-o comunitate atât de mică cum era Baia de Sus, un asemenea secret ar fi fost foarte greu de păstrat. Numaidecât să-l încerci încă o dată! rosti Calistrat. Acum nu te mai împotrivești? spuse Ileana foarte încet, așa încât Toma să nu audă. Nu mi-ai răspuns la întrebare! Ce cauți dumneata aici și de ce ne urmărești? insistă Cristian, pășind mai aproape de Moș Calistrat. Nu vă urmăresc. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de vorbă. Femeia avea fața crispată și îl privea fără a schița nici un gest. Inspectorul îi privea neajutorat, căutând cu disperare ajutor. În ochii lui se citea o întrebare nerostită, în timp ce un tremurat nervos îi cuprindea trupul. Nu-i nimic, rosti Ileana duios, e muntele. Liniște-te și revino-ți! Totul este în regulă! Se apropie de el și îl ajută să se ridice. Îl cuprinse apoi în brațe și îl mângâie pe cap aranjându-i părul zburlit de vânt. Inspectorul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ca într-un fel de transă, undeva în mintea lui, înregistra conversația și înțelegea că este vorba despre el, știa că ceva se hotărăște peste capul lui, dar acest lucru îl lăsa deocamdată rece. Mda, nu prea mai este vreme, rosti Calistrat gânditor, mai ales acum că vâlva a scăpat iarăși la lărgime. N-ai decât să te silești să recuperezi. E numai vina dumitale că am ajuns aici. Eu ți l-am adus așa cum ne fusese învoiala. Mai mult nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Sus. Ce-i asta, o conspirație? Nu, tata nici nu bănuiește măcar. Numai noi doi cunoaștem adevărul, spuse Ileana privind în jos, Moș Calistrat și cu mine, iar acum, tu vei fi al treilea. N-o să creadă dacă-i spun, rosti sceptic Calistrat, sunt convins că e prea devreme. Lasă-mă pe mine să judec dacă te cred sau nu, îl întrerupse Toma nervos. Nu mă determina să fac uz de calitatea mea de polițist. Vorbește odată! O vâlvă, rosti moșul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spun, rosti sceptic Calistrat, sunt convins că e prea devreme. Lasă-mă pe mine să judec dacă te cred sau nu, îl întrerupse Toma nervos. Nu mă determina să fac uz de calitatea mea de polițist. Vorbește odată! O vâlvă, rosti moșul, privindu-l curios pe inspector, ca să vadă cum reacționează. O ce? Ți-am zis că n-o să creadă, nu-i pregătit. Am auzit bine? întrebă Cristian neîncrezător. E vorba de duhul acela care stăpânește adâncurile minelor? Amândoi dădură din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dă și el cu părerea. Dar, de unde știa de disparițiile din Baia de Sus? Să-i fi spus Ileana? Foarte posibil, văzuse el că între cei doi exista o legătură pe care încă nu și-o putea explica. Pierdem vremea! rosti Calistrat absent. Moșule, mi se pare mie sau nu vrei să-ți faci treaba așa cum cere rânduiala? îl luă la rost Ileana. Încep să cred că a început să-ți placă aici și nu te mai lași dus. Lucrurile sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
trebuie să fie prezent în teren și să caute cât mai multe probe care să-l ducă mai aproape de autor. Și el, singurul care înțelegea situația, ce făcea? Pierdea vremea cu povești fantastice. Nu s-a întâmplat nimic astă noapte, rosti dintr-o dată Moș Calistrat. De unde știi? întrebă surprins Toma. Am fost acolo. Vâlva n-a mai răpit pe nimeni, îi explică el calm și firesc, ca și cum ar fi stat de vorbă cu prietenii la un pahar. Lasă-mă dracului, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
despre el. Vru să se întoarcă dar femeia îl luă de braț, trăgându-l afară din casă. Ieșiră din curte și porniră la vale pe ulița prăfuită spre locul unde își lăsaseră mașina. 18 Mă calcă pe nervi bătrânul ăsta, rosti Cristian trântind portiera. Așează-te la rând! Nici eu nu-l simpatizez din cale afară. Însă va trebui să colaborăm cu el, dacă vrem să punem capăt grozăviilor care se întâmplă acum. Draga mea, n-am nimic împotrivă să lucrăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
umane, care au umbră și se reflectă în oglinzi, zâmbesc și vorbesc despre compasiune și varsă lacrimi convingătoare, în timp ce te înjunghie pe la spate. Dumnezeul creștin de ce nu-l distruge pe diavol? întrebă Ileana ca și când nu auzise nici un cuvânt din cele rostite de Cristian. Din același motiv pentru care zeii tăi nu fac nimic împotriva vâlvei. Întrebarea ta nu face decât să întărească spusele mele. Stă în puterea lui Dumnezeu să-l facă pe Michiduță să dispară, dar una ca asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îi spusese "băiete", însă de data aceasta nu se mai enervă ca mai devreme. Ileana îl strângea în conti nuare de mână și ochii îi străluceau din nou. Se mulțumi numai să facă un semn aprobator din cap fără să rostească nici un cuvânt. Îmbracă-te cu astea! îi întinse Calistrat un vraf de haine pe care le scosese din traistă. Ascultător, inspectorul luă straiele de la moșneag și se duse spre mașină. Se îmbrăcă repede și, după ce își lăsă îmbrăcămintea în portbagaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
tu? întrebă el, fără să-l privească pe inspector, în timp ce stingea flacăra scuturând puternic bățul de chibrit. Mulțumesc, tușesc la fel de bine de la ale mele, glumi Cristian scoțându-și din buzunar pachetul de țigări. În locul tău n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența. Cristi, care nu apucase să-și aprindă țigara se opri brusc. Rămăsese cu bricheta aprinsă și gestul dus la jumătate, privindu-l nedumerit pe bătrân. Pe ale mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl ținea ca o pavăză înaintea lui Cristian. Vine! șopti acesta. Uită-te la mine, acum! Inspectorul se întoarse și îl privi pe moșneag. Iarăși văzu lumina aceea stranie strălucind în ochii lui. Trezește-te și lasă deoparte descântecul domniței, rosti Moș Calistrat, privindu-l în ochi, vreau să fii tu însu-ți acum! Care domniță? Se întrebă Cristian confuz încă. Despre ce vorbea moșneagul? Încerca să-și obișnuiască ochii cu întunericul în timp ce amintirile îi reveneau. Întunericul se lăsa cu repeziciune iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
asta, nu-i așa? Domnița zice că tu ești următorul păzitor, dar domnițele le au pe ale lor și noi pe ale noastre. Nu-mi ești tu prea simpatic, dar nici nu vreau să te dau legat în ghearele vâlvei, rosti moșul în glumă. Cristian ridică din umeri. În noaptea ce trecuse se convinsese de puterea toiagului. Nu înțelegea ce mai vrea Calistrat, cum atinsese toiagul, acesta îl protejase și pe el, fără nici o problemă. Nu merge așa, băiete! îl avertiză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
omorî bestia. Nici chiar zeii domniței nu sunt în stare s-o facă. Să fim bucuroși dacă vom reuși iarăși s-o ținem departe de oraș! Dar nici n-a încercat cineva, nu-i așa? No, uită-te la el! rosti Calistrat zâmbind. Nici măcar nu poate viețui cu toiagul și deja vrea să ucidă vâlva! Sunt de acord cu tine, poate că e prea devreme să ne gândim la distrugerea bestiei, dar nici să ne jucăm de-a baba oarba cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Calistrat se duse până la ușă unde rezemă încet toiagul de perete. Reveni apoi lângă inspector, așezându-se pe locul lui de lângă geam. Privea înainte fără nici o țintă, bătând darabana cu vârful degetelor pe marginea laviței. Eu am avut noroc, băiete, rosti el într-un târziu, tata deja închisese bestia în bârlog când m-a dus pe mine acolo, la mina părăsită. Tot ce mi-a spus și mi-a arătat după aceea a fost lesne de priceput pentru mine. E ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o minte ordonată, era obișnuit să analizeze problemele în mod logic și abia pe urmă să tragă concluziile. Moșul însă îl obliga să își revizuiască continuu punctele de vedere deoarece schimba de la un moment la altul datele problemei. În regulă, rosti el cu glas tare, ia, să vedem, cum stăm deocamdată!? Doamne ferește! Ce se întâmplă cu mine? se scutură el imediat, privind în jur să vadă dacă nu mai era cineva prin preajmă. Am ajuns să vorbesc singur! Își promise să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din aer anunța o ploaie iminentă. Lumina începuse să scadă și, deși nu se vedea soarele, acesta probabil deja coborâse spre apus. Erau așezați tot pe bușteanul prăvălit din fața peșterii. De mai bine de jumătate de oră, Calistrat nu mai rostise nici un cuvânt. Fuma liniștit suflând pe nări fumul urât mirositor al țigărilor lui proaste. De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]