5,386 matches
-
de la cireadă, mănâncă în fugă prânzul mic și apoi pleacă fiecare după treburile obișnuite în fiecare zi. Capitolul III Bunici și nepoți Anii treceau ca porumbeii în zbor pe care ți-e mai mare dragul să-i privești cum își rotesc aripile, unii albi, alții cu pene vineții sau cenușii tărcate cu alb. Pentru Maria trecerea timpului se suprapune cu întâmplări din viața ei, așa cum a fost nașterea unei fetițe în martie 1926 și căreia i-a dat numele Elena, în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
doi în joaca lor și se gândi că ar trebui să vadă cum își îndeplinește treaba zurbagiul ei frățior. De pe marginea gropii unde meștereau cei doi se auzi o întrebare amenințătoare: − Unde-s mieii, Săndel? Acesta iese speriat din groapă, rotește privirea și răspunde, pripit: − Aici-s. Adinioarea i-am adus, și privește în jur, mirându-se că nu-i vede. Maricica nu mai așteaptă, îl prinde de mânuță, îi dă cu îndemânare jos pantalonașii și-i trage pe fundul gol
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din septembrie arăta ca primăvara. Culesul l-au început de la hotarul cu Ion Cârlan, primele coșuri au fost golite în zdroghitoarea pusă peste gura căzii; Gheorghiță învârtind mânerul ciorchinii erau striviți între cele două suluri de lemn crestate ce se roteau. Primul must din recolta anului 1938 se scurgea în cadă. Degustarea primei căni s-a făcut după ce au mâncat cîte o felie de pâine proaspătă, dintr-o pâine făcută de Gheorghiță, la brutăria lui Iosub. S-au apucat apoi iar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
zic eu. Ambii erau beți, cel ce mă lovise în față era totuși un pic mai lucid și nu m-a mai lovit, în timp ce caratistul continuă să mă lovească înverșunat. Intuiesc pericolul în care mă aflam și în timp ce el se rotește pe un picior ca să mă mai lovească, eu îl lovesc puternic peste gleznă, se dezechilibrează și cade pe caldarâmul alunecos. Prietenul lui, mai puțin beat, se apleacă să-l ridice în timp ce eu o șterg englezește și mă alătur câtorva oameni
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
plecăm. M. M.: Ziceau: "O să stăm în tanc". "Nu, ia stați zece la sută aici, restul mergeți în dormitor și vă culcați!" Trebuia să culc și cadrele. Cadrele n-aveau paturi, că paturile erau numai pentru soldați. Și atunci îi roteam să doarmă. O treime stătea acolo, două treimi dormeau. S. B.: La noi n-a fost o problemă de genul ăsta și știți de ce? Pentru că, de exemplu, la Bateria comandă noi aveam în dormitor vreo 50 de paturi și erau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
având un singur țel, toți având un singur zeu, BANUL, a cărui simfonie nu cred că s-a gândit cineva s-o înregistreze pentru că de descris ar fi absolut imposibil s-o facă cineva. Clinchetul manetelor, zdrăngănitul mașinăriei când își rotește mecanismul, clopoțitul auzit destul de rar când a câștigat cineva sau zornăitul monezilor când cad în cuvele de metal, toate adunate într-o sală imensă, aparate nenumărate și zgomote neîntrerupte, aceasta este „simfonia banului” ascultată de noi la început de mileniu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și realitatea "famelie mare, remunerație mică, după buget"! Ne-am întors la Berlin fericiți de această reîntâlnire cu trecutul , gândind ca astfel am închis de o manieră minunată cercul magic al carierei mele diplomatice, născut pe Spree în 1971 și rotit pe malurile Pacificului , Mediteranei și Atlanticului până în 2005.Venisem la Berlin ca tânăr atașat cultural , am revenit ca ambasador. Finis coronat opus! 1974 Ucenicul vrăjitor! Reîntors în țară, aveam de rezolvat două categorii de probleme profesionale și personale. Cele profesionale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai mult decât În anii ’80. În acești ani m-am obișnuit să balansez, să oscilez, să schimb direcția, să merg În pas cadențat, să fac ocol, o Întoarcere completă, să iau un nou viraj, să dansez swing, să mă rotesc, să valsez În ritm, m-am adaptat la tot felul de mișcări de du-te-vino ale pendulului, În speranța că voi găsi o forță și o motivație nouă atât În profesie, cât și În viață. Acceptam multe propuneri de lucru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
adevăr aveai impresia că te aflai În Scoția. Un conglomerat de roci de diferite forme printre care apăreau boschete sălbatice, ca vegetația dealurilor stâncoase și sterpe, Îți dădea impresia că ești În lumea castelelor medievale nordice a Lamermoorilor. Decorul se rotea pe turnantă descoperind uneori grote amenințătoare, alteori interiorul castelului. Lucia se cățăra pe stânci, alergând În căutarea iubitului În timp ce-și cânta ariile! June Anderson era Lucia și știam de ce riscuri e capabilă din Puritanii la care lucraserăm Împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
urmă total eclipsate de vreun animal sălbatic din porțelan lucios sau o fotografie recent Înrămată. După ce am Învățat nu numai să desenez cuburi și conuri, ci să le conturez și umbre netede, ascendente, care le făceau să pară că se rotesc veșnic, bunul și bătrânul gentleman se mulțumea să picteze, sub privirile mele vrăjite, micile lui paradisuri umede, variații ale unui singur peisaj: o seară de vară cu un cer portocaliu, o pășune ce se sfârșea la marginea neagră a unei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
luai spre vest, la Batovo) Într-un loc unde plopii se Îmbulzeau pe ambele părți ale unui povârniș, eram sigur că voi găsi, În cea de-a treia săptămână din iunie, nimfalide mari, negre-albăstrii cu dungi albe imaculate plutind și rotindu-se la mică Înălțime, deasupra argilei bogate care se asorta cu nuanțele de pe partea de dedesubt a trunchiului lor când se așezau și Își Închideau aripile. Erau masculii iubitori de bălegar ai acelei specii pe care vechii aurelieni o numeau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-o). În orice caz, preferam În vânătorile mele de fluturi mersul pe jos oricărei alte forme de locomoție (bineînțeles cu excepția unui scaun zburător care să lunece agale pe deasupra covoarelor de plante și a stâncilor unui munte neexplorat sau să se rotească pe deasupra acoperișului Înflorat al unei păduri de ploaie); căci atunci când umbli pe jos, mai ales Într-o zonă pe care ai studiat-o bine, te bucuri de plăcerea deosebită de a te abate de la itinerarul fixat, pentru a mai cerceta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pe umăr răsucindu-i baierele, Îl proptea pe nisip În poziția Turnului din Pisa, Își ștergea fața cu mâneca și Începea să manevreze un fel de mașinărie cu un cadran gradat și o săgeată, instalată pe capacul butoiului. Săgeata se rotea scrâșnind și zbârnâind. Se presupunea că dimensiunea unei porții de un ban depindea de norocul pe care-l aveai. Cu cât era porția mai mare, cu atât mi-era mai milă de el. Procedura scăldatului avea loc Într-o altă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îmbrăcat În pluș, consumând acolo felii triunghiulare de torte moka ușor sărate, asortate cu frișcă, În timp ce eu Îl depășeam mereu, plin de Înfumurare, pe bietul Serghei care se Împiedica jucăuș, ca una din acele mici imagini sâcâitoare care ți se rotesc la nesfârșit În minte. O fanfară militară (Germania era În perioada aceea țara muzicii), condusă de un dirijor deosebit de smucit, se trezea la viață cam la fiecare zece minute, dar nu reușea să Înăbușe uruitul dominant, neîncetat, al rotilelor. Exista
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
exotică. Procesul de diferențiere a Început când, În timpul unuia dintre dansurile mele singuratice (cu câteva secunde Înainte de a Încasa cea mai zdravănă bușitură pe care am Încasat-o vreodată pe un ring), cineva a spus ceva despre mine când treceam rotindu-mă prin apropiere și o voce feminină nazală i-a replicat „Da, nu-i așa că este fermecător?“. Mai văd și acum silueta ei Înaltă Îmbrăcată Într-un taior bleumarin, făcut la comandă. Pălăria mare, de catifea era fixată cu un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ne treceau fiori reci, În general provocați nu de Înălțime, ci de adâncime - aveam senzația că ni se deschide o prăpastie la picioare - când niște pilaștri monolitici impunători, din granit lustruit (lustruit de sclavi, apoi din nou de lună și rotindu-se Încetișor În hăul lustruit al nopții) țâșneau deasupra noastră pentru a susține misterioasele rotunjimi ale catedralei Sf. Isaac. Ne opream cum ar fi la marginea abisului căscat lângă acei masivi periculoși din piatră și metal și cu mâinile Înlănțuite
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Nu reușeam să prind mingea - și o scoteam din plasă. Soarta se Îndura de mine și jocul se deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua. Niște ciori jumulite se roteau În jurul unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă poartă a terenului de la St. John sau Christ sau alt colegiu, unde jucam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și apoi o răsuceau până când se agăța de despicătura nuielușei părți din cuibul pe care îl trăgeau afară, luau oule și aruncau cuibul pe apă. Într-o astfel, de acțiune piraterească, lui tata i s-a rupt nuelușa pe când o rotea în cuib, și pentru ca să o scoată afară cu cuib cu tot, a băgat mâna până la cot în cuib. Când a strâns pumnul n-a mai putut să scoată mâna din cuib. Mâna se înțepenise de pereții de lut ai cuibului
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tot ce fac ungurii. Nu știu cât am stat de veghe. În jurul orei 9 a venit în control căpitanul Drăguș, însoțit de elevul Mișca Viorel și m-a găsit dormind, .. . de fapt căzut în nesimțire. Căpitanul și-a scos pistolul, s-a rotit în jur, și, pentru că n-a observat nimic suspect, cu pistolul îndreptat asupra mea, i-a poruncit elevului să vină lângă mine și să vadă dacă nu cumva sunt mort. Când a auzit că nu sunt mort, i-a ordonat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Césaire. Vrei să asculți? „Voi regăsi secretul marilor comunicări și al marilor combustii. Aș spune furtuna. Aș spune fluviul. Aș spune uraganul. Aș spune frunza. Aș spune arborele. Voi fi udat de toate florile, umezit de toți trandafirii. Mă voi roti ca sângele frenetic pe curentul lent al ochiului de cuvinte, în cai nebuni, în copii fragezi, în pietre de acoperit focul, în vestigii de timp, în pietre prețioase, destul de departe în adânc, descurajându-i pe mineri. Cine nu va înțelege
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cealaltă parte a vieții, într-o intensă postviață cu dragul meu René. Iunie Recit despre sufism cu încântare, după ce am desenat dansul „roților eterne”, inspirată de un documentar văzut ieri la TV. În copilărie aveam jocurile noastre în care ne roteam până când pierdeam noțiunea spațiului și a timpului, devenind fără timp, eterni. Mâinile ca spițele unei roți și fustele umflate ca niște corole, formând ciudate planete intrate în ritm amețitor, cosmic. Ce noroc că pot citi în suedeză pe Attar, pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
coleg și bărbat atât de plăcut. Mă simt pur și simplu bine cu mine însămi, ca și cum aș descoperi că am tot, că o ființă cristalină aruncă și în corpul meu raze luminând tot ce e necunoscut. E cristalul care se rotește în inconștientul meu, ca un poliedru, dezvăluind parcă sinele mic și sinele suprem, într-o relație armonioasă. Dacă mă îndoiesc că sunt liberă de dorințe, mânie și senzualitate. Ileana (Mălăncioiu) și cu mine suntem invitate, în acest an, la Festivalul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de o împrejurare când, în timp ce tovarășii mei de călătorie, buni prieteni, s-au îndreptat către un schit ascuns într-o văgăună, am preferat să rămân cu cineva pe marginea drumului, fermecat de o pădure seculară de brazi, deasupra cărora se roteau în cercuri câțiva vulturi uriași. O fi o blasfemie, dar prefer un peisaj unei icoane care prezintă o imagine a lui Dumnezeu. Nu-mi plac, din același motiv, nici inteligențele reduse la strângerea unor obiecte, nu-i înțeleg pe colecționari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mi-a plăcut; și pentru un motiv care pare ciudat, dacă nu chiar ridicol. Pe acoperiș, fixat pe un turn țuguiat, foarte urât, era un cocoș de tablă care se fâțâia toată vremea, scârțâind strident ori de câte ori se apuca să se rotească într-o parte sau alta. Era o morișcă de vânt, o fantoșă care numai la locul ei nu era pe o școală. Nu cred că cineva, vreun alt copil, să fi dat vreo importanță acestei urâte creaturi. Eu însă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de la capătul lui Battery Park să mergem pe Hudson până pe o insulă vizavi de Gemeni. Manhattanul rămăsese în spate, sclipind în amurg. Stăteam cu ochii pe Statuia Libertății și pe apa fluviului, până s-a înnoptat. Când feribotul s-a rotit spre „casă”, în fața noastră s-a arătat o strălucire pe care nici nu am putut-o visa: insula de granit scăldată de lumini, Gemenii triumfau mai înalți și mai luminați decât toate cele văzute, iar din cer explodau milioane de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]