4,832 matches
-
sârbii din Bosnia și croații din Bosnia. În partea estică a țării, aproape de granița cu Serbia, conflictul a fost dus între sârbi și bosniaci. Zona locuită predominant de bosniaci denumită Podrinje Central (regiunea din jurul Srebrenicei) era de importanță strategică pentru sârbi, deoarece fără ea nu exista integritate teritorială a noii entități politice proclamate de aceștia, Republika Srpska. Astfel, ei au trecut la epurarea etnică a bosniacilor din teritoriile în care ei erau majoritari în Bosnia de Est și Podrinje Central. În
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
întinderea sa maximă, de 900 de kilometri pătrați, deși nu a reușit să fie legată cu zona controlată de guvernul bosniac aflată la vest și a rămas astfel, după cum se exprimă TPI, „o insulă vulnerabilă” într-un teritoriu controlat de sârbi. În următoarele luni, militarii sârbi au capturat satele Konjević Polje și Cerska, tăind legăturile dintre Srebrenica și Žepa și reducând dimensiunea enclavei Srebrenica la 150 de kilometri pătrați. Locuitorii bosniaci ai zonelor exterioare s-au îndreptat spre orașul Srebrenica iar
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
de kilometri pătrați, deși nu a reușit să fie legată cu zona controlată de guvernul bosniac aflată la vest și a rămas astfel, după cum se exprimă TPI, „o insulă vulnerabilă” într-un teritoriu controlat de sârbi. În următoarele luni, militarii sârbi au capturat satele Konjević Polje și Cerska, tăind legăturile dintre Srebrenica și Žepa și reducând dimensiunea enclavei Srebrenica la 150 de kilometri pătrați. Locuitorii bosniaci ai zonelor exterioare s-au îndreptat spre orașul Srebrenica iar populația acestuia a crescut de la
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
al ONU pentru Refugiați. Guvernul bosniac din Sarajevo s-a opus evacuărilor, pe motiv că acestea contribuie la epurarea etnică a unui teritoriu locuit majoritar de bosniaci. Autoritățile sârbe au continuat tentativele de a captura enclava. La 13 aprilie 1993, sârbii le-au spus reprezentanților Înaltului Comisariat pentru Refugiați că vor ataca orașul în două zile dacă bosniacii nu capitulează și nu acceptă să fie evacuați. Bosniacii au refuzat să predea orașul. La 16 aprilie 1993, Consiliul de Securitate al ONU
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
mărturie în fața Tribunalului Internațional că personalul său a fost împiedicat de către forțele sârbești să revină în enclavă și că nu s-a permis nici pătrunderea echipamentului și muniției. Bosniacii din Srebrenica s-au plâns de atacurile soldaților sârbi, în timp ce pentru sârbi părea că forțele guvernului bosniac din Srebrenica utilizau „zona de securitate” ca bază convenabilă din care să lanseze contraofensive împotriva Armatei Republicii Srpska (VRS) și că UNPROFOR nu acționează pentru a-i împiedica. Generalul Sefer Halilović a recunoscut că elicopterele
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
no-fly zone"-ul și că el personal trimisese opt elicoptere cu muniții către Divizia 28. O misiune a Consiliului de Securitate, condusă de , a sosit la Srebrenica la 25 aprilie 1993 și, în raportul trimis către ONU, îi condamna pe sârbi pentru comiterea unui „proces lent de genocid”. Misiunea a afirmat apoi că „forțele sârbești trebuie să se retragă în unele puncte de pe care nu vor putea ataca, hărțui sau teroriza orașul. UNPROFOR trebuie să fie în postura de a determina
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
5 km pe 0,5 km hotărâtă ca zonă de securitate trebuie lărgită mult.” Instrucțiuni specifice de la Sediul Central al ONU din New York au arătat că UNPROFOR nu trebuie să fie prea riguroasă în căutarea armelor bosniacilor și că, ulterior sârbii trebuie să predea măcar armamentul greu înainte ca bosniacii să predea armele lor. Sârbii nu au retras niciodată armamentul greu. Până la începutul lui 1995, din ce în ce mai puține convoaie de aprovizionare mai ajungeau în enclavă. Situația din Srebrenica și din alte enclave
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
Instrucțiuni specifice de la Sediul Central al ONU din New York au arătat că UNPROFOR nu trebuie să fie prea riguroasă în căutarea armelor bosniacilor și că, ulterior sârbii trebuie să predea măcar armamentul greu înainte ca bosniacii să predea armele lor. Sârbii nu au retras niciodată armamentul greu. Până la începutul lui 1995, din ce în ce mai puține convoaie de aprovizionare mai ajungeau în enclavă. Situația din Srebrenica și din alte enclave se deteriorase în violențe și ilegalități, prostituția practicată de fetele musulmane, furturile și activitatea
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
cerut lui Janvier încetarea atacurilor aeriene. Ofensiva sârbă împotriva Srebrenicei a început din plin la 6 iulie 1995. În zilele care au urmat, cele cinci posturi de observație ale UNPROFOR din sudul enclavei au căzut unul câte unul în fața înaintării sârbilor bosniaci. Unii soldați olandezi s-au retras în enclavă după ce posturile lor au fost atacate, dar echipajele celorlalte posturi au fost reținute de către sârbi. Simultan, forțele bosniace au fost lovite de un tir masiv și au fost împinse înapoi către
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
cinci posturi de observație ale UNPROFOR din sudul enclavei au căzut unul câte unul în fața înaintării sârbilor bosniaci. Unii soldați olandezi s-au retras în enclavă după ce posturile lor au fost atacate, dar echipajele celorlalte posturi au fost reținute de către sârbi. Simultan, forțele bosniace au fost lovite de un tir masiv și au fost împinse înapoi către oraș. Odată de perimetrul sudic a început să fie penetrat, circa 4.000 de localnici bosniaci ce trăiau într-un complex suedez de găzduire
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
oraș. Odată de perimetrul sudic a început să fie penetrat, circa 4.000 de localnici bosniaci ce trăiau într-un complex suedez de găzduire a refugiaților s-a deplasat spre nord în interiorul orașului Srebrenica. Soldații olandezi au raportat că înaintarea sârbilor „epura” casele din zona sudică a enclavei. La 8 iulie, asupra unui vehicul blindat olandez au tras sârbii și acesta s-a retras. Un grup de bosniaci a cerut ca blindatul să rămână să-i apere. Cum acesta a continuat
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
într-un complex suedez de găzduire a refugiaților s-a deplasat spre nord în interiorul orașului Srebrenica. Soldații olandezi au raportat că înaintarea sârbilor „epura” casele din zona sudică a enclavei. La 8 iulie, asupra unui vehicul blindat olandez au tras sârbii și acesta s-a retras. Un grup de bosniaci a cerut ca blindatul să rămână să-i apere. Cum acesta a continuat retragerea, un bosniac a aruncat asupra lui o grenadă de mână, a cărei explozie l-a ucis pe
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
autoriza cei 1.500 de soldați din Corpul VRS Drina să captureze orașul Srebrenica. În dimineața de 10 iulie 1995, situația din Srebrenica era tensionată. Localnicii ieșiseră în stradă. Trupele UNPROFOR olandeze au tras focuri de avertisment în aer în fața sârbilor bosniaci și mortierele lor au tras rachete de semnalizare, niciuna însă netrăgând asupra unităților sârbești. Locotenent-colonelul Karremans a trimis numeroase cereri urgente de susținere aeriană din partea NATO pentru apărarea orașului, dar nu a primit ajutor decât pe la orele 2:30
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
de independență. Imperiul se întindea din Italia până în Olanda și din Polonia până în Balcani, încorporând: 5,6 mil. de germani, 3,8 mil. cehi, moravi și slovaci, 3,4 mil. unguri, 1,6 mil. români, 1,6 mil. croați și sârbi, 1 mil. polonezi și ucraineni și 2-3 mil. alte naționalități. Sârbii și croații erau considerați oameni sinceri și „războinici bravi”, cu un gust aparte pentru băutură. „Croații obișnuiți nu căutau să obțină avansarea în armată sau în societate, însă erau
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
Polonia până în Balcani, încorporând: 5,6 mil. de germani, 3,8 mil. cehi, moravi și slovaci, 3,4 mil. unguri, 1,6 mil. români, 1,6 mil. croați și sârbi, 1 mil. polonezi și ucraineni și 2-3 mil. alte naționalități. Sârbii și croații erau considerați oameni sinceri și „războinici bravi”, cu un gust aparte pentru băutură. „Croații obișnuiți nu căutau să obțină avansarea în armată sau în societate, însă erau de obicei oameni înalți și puternici care dădeau dovadă de un
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
de divizie, iar în 25 aprilie este numit șef de stat major adjunct al cartierului general al celui de-al 2-lea district militar al JNA de la Sarajevo. Își preia funcția la 9 mai. În 12 mai "Adunarea Parlamentară a sârbilor bosnieni" votează înființarea "Armatei Republicii Srpska" () (VRS), iar Mladić devine comandantul ei până la 22 decembrie 1996. În data de 24 iunie 1994, la ordinul lui Slobodan Milošević, "Armata Iugoslavă" () (VJ), de care aparținea de fapt, îl avansează la gradul de
Ratko Mladić () [Corola-website/Science/313247_a_314576]
-
Iugoslavia) a fost comandantul șef al Armatei de Eliberare din Kosovo în zona de operare Drenica. Mulți albanezi îl venerează ca luptător al libertății și independenței provinciei Kosovo. De asemena, este considerat a fi un erou național al albanezilor, însă sârbii îl consideră a fi un criminal de război. Pe 2 iulie 1990, parlamentul din Kosovo a declarat că provincia este a șaptea republică federală a Iugoslaviei adoptând o constituție pentru noua Republică Kosova. Imediat după acest eveniment, Jashari s-a
Adem Jashari () [Corola-website/Science/314687_a_316016]
-
sârbă sunt cunoscute ca Pogromul din martie) au izbucnit la 17 martie și sunt descrise ca fiind cel mai violent incident de la sfârșitul Războiului din Kosovo. Cauza directă a fost un zvon nefondat despre înecarea a trei copii albanezi de către sârbi, cea ce a determinat 50 000 de albanezi să atace comunitățile sârbe din provincie. Potrivit mass-mediei sârbe, în urma revoltelor 19 persoane au murit, 11 albanezi și 8 sârbi, câteva sute rănite, 4.000 de sârbi obligați să-și părăsească casele
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
a fost un zvon nefondat despre înecarea a trei copii albanezi de către sârbi, cea ce a determinat 50 000 de albanezi să atace comunitățile sârbe din provincie. Potrivit mass-mediei sârbe, în urma revoltelor 19 persoane au murit, 11 albanezi și 8 sârbi, câteva sute rănite, 4.000 de sârbi obligați să-și părăsească casele, 800 de case și 35 de biserici ortodoxe au fost vandalizate, distruse sau profanate. Vojislav Koštunica, pe atunci prim-ministrul Serbiei, a descris evenimentele ca fiind purificare etnică
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
a trei copii albanezi de către sârbi, cea ce a determinat 50 000 de albanezi să atace comunitățile sârbe din provincie. Potrivit mass-mediei sârbe, în urma revoltelor 19 persoane au murit, 11 albanezi și 8 sârbi, câteva sute rănite, 4.000 de sârbi obligați să-și părăsească casele, 800 de case și 35 de biserici ortodoxe au fost vandalizate, distruse sau profanate. Vojislav Koštunica, pe atunci prim-ministrul Serbiei, a descris evenimentele ca fiind purificare etnică, însă ONU și NATO nu au împărtășit
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
1999 cu Războiul din Kosovo. După sfârșitul războiului, provincia a fost administrată de ONU, sub protecția UNMIK (Misiunea de Administrație Interimară ONU în Kosovo), și securizată de KFOR (Forțele din Kosovo) condusă de NATO. Între 150.000 - 250.000 de sârbi și romi au părăsit provincia imediat după sfârșitul războiului. Locuitorii care au decis să rămână s-au organizat în enclave sub paza forțelor de menținerea păcii. Violențele au continuat după război dar la un nivel redus. Sârbii din Kosovo susțin
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
250.000 de sârbi și romi au părăsit provincia imediat după sfârșitul războiului. Locuitorii care au decis să rămână s-au organizat în enclave sub paza forțelor de menținerea păcii. Violențele au continuat după război dar la un nivel redus. Sârbii din Kosovo susțin că sunt „hărțuiți și intimidați continuu”, deși s-a raportat că nivelul de violență a scăzut oarecum de la sfârșitul războiului. De asemenea, s-au repetat atacuri asupra bisericilor ortodoxe sârbe, sanctuarelor și altor monumente culturale, iar peste
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
că nivelul de violență a scăzut oarecum de la sfârșitul războiului. De asemenea, s-au repetat atacuri asupra bisericilor ortodoxe sârbe, sanctuarelor și altor monumente culturale, iar peste o sută dintre acestea au fost distruse sau avariate. Conflictele dintre albanezi și sârbi de asemenea au izbucnit în partea de nord majoritară sârbă, aceștia din urmă susținând că sunt hărțuiți de albanezi și alungați din case. În data de 15 martie 2004 Jovica Ivić, un student sârb la medicină în vârstă de 18
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
susținând că sunt hărțuiți de albanezi și alungați din case. În data de 15 martie 2004 Jovica Ivić, un student sârb la medicină în vârstă de 18 ani, a fost împuscat din mașină în satul Čaglavica din centrul regiunii Kosovo. Sârbii din localitate au ieșit pe străzi organizând demonstrații și au blocat traficul în semn de protest. Pe 16 martie, trei copii albanezi s-au înecat în râul Ibar din satul Čabar, în apropierea comunității sârbe Zubin Potok. Alți trei au
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
semn de protest. Pe 16 martie, trei copii albanezi s-au înecat în râul Ibar din satul Čabar, în apropierea comunității sârbe Zubin Potok. Alți trei au supraviețuit. S-a speculat că aceștia au fost fugăriți către râul Ibar de sârbi ca răzbunare pentru împușcarea lui Ivić, din ziua precedentă, însă această afirmație nu a fost dovedită. Ancheta efectuată de poliția UNMIK a stabilit că acuzațiile albanezilor au fost false iar un purtător de cuvânt al poliției internaționale a declarat că
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]