4,482 matches
-
1984 Dragul meu Lucian, M-am întors de la București! Cu CARTEA! Mă dusesem la Bălăiță (George n. red.), cu un manuscris. Și mi s-a spus că a apărut cartea la ALBATROS. Sînt mulțumit! Am scăpat de un plîns. Mă săturasem de așteptat! Îmi place așa cum arată! În ciuda greșelilor de tipar, în ciuda acelor versuri omise (pe care e rescriu numai pe exemplarele pentru scriitori, ceilalți oricum nu și-ar da seama de omisiuni!), îmi place cum a ieșit! Repet: nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
au fost manieriști în propria-le formulă. Mi-a revenit și gustul pentru citit în vederea examenelor. Citesc la dialectologie. Nu prea rețin, observ, dar îmi place! Tot ceea ce e oarecum nou și nesfîrșit îmi place. Îmi place pînă ce mă satur și de aceasta. Nu știu dacă ne vom găsi vreodată mulțumiți în ceva. Eu, acum, de cînd cu cartea, mă simt mai împăcat. Da, o carte poate salva un om, măcar pe autorul ei. Nu m-am raportat niciodată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nimic. Nu admit să înțeleg că o fată atît de frumoasă a putut muri. Au otrăvit-o, se crede. O alta. Altele. Ce păcat! Ce porcărie! Pe 20 iunie se susține lucrarea Sper să termin totul cu bine. M-am săturat. Vreau să mă gîndesc numai la ceea ce scriu. Mi-au venit și banii. 12509. Mai mult decît mă așteptam. Din cei 14220. Dar bine că nu mai am datorii. Am fost și la Tg. Mureș. Invitat de cei de la VATRA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și să ne ascundem după copaci. Ion, fratele ei, care era șchiop de-un picior avea mulți porumbei. Când vedea că vin, le dădea drumul din cuști și-mi spunea: Hai, Răduța, numără-i! Eu îi priveam și nu mă săturam să-i admir. Erau atât de frumoși! Când ne săturam de pozne pe-afară, intram în casă. Un miros de pâine coaptă pe plită te lua de nas. Nu plecam până nu-mi dădea și mie o hrincă bună. Doamne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
era șchiop de-un picior avea mulți porumbei. Când vedea că vin, le dădea drumul din cuști și-mi spunea: Hai, Răduța, numără-i! Eu îi priveam și nu mă săturam să-i admir. Erau atât de frumoși! Când ne săturam de pozne pe-afară, intram în casă. Un miros de pâine coaptă pe plită te lua de nas. Nu plecam până nu-mi dădea și mie o hrincă bună. Doamne cu bună mai era! Bineînțeles că n-o puteam mânca
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe vatra încinsă, direct, fără tăvi și era foarte gustoasă. Când Maria venea la noi, îi plăcea să ne jucăm în șură. Ne urcam în podul grajdului pe fân și ne dădeam drumul alunecând pe arie. Repetam aceasta până ne săturam. Apoi o serveam cu dulceață de cireșe amare sau de nuci verzi și iar ieșeam la joacă. Ne cățăram prin nucii cei bătrâni și strigam cât ne ținea gura: Cine e ca noi? Cine e ca noi? Mi-a părut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
numele "Prunul câinelui". Nu am mai avut un asemenea câine rău în anii ce au urmat. Grivei având strămoșii lupi, și-a păstrat oarecum năravul și simțul sălbăticiei. S-a pierdut fata noastră Dacă treceam gâștele în ocol, după ce se săturau de boabele de pe miriști și de bălăceală din bulboană, ieșeam cu mielușeii la păscut. Aveam numai vreo cinci: unul alb, unul negru cu stea-n frunte și trei negri ca abanosul. Îi duceam adesea pe lan și când vedeam că
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe brațe, m-a dus în cameră la răcoare și mi-a zis: Spală-te pe față, repede, că ți-o fi foame! M am răcorit cu apă rece din fântână și-am stat apoi la masă. Tata nu se sătura să mă privească... Înfulecam la sarmale, cu varză, fără varză, numai să alunece pe gât. Mama mă întrebă, dacă merg cu fetele la gârlă, că de-un ceas așteaptă în curte nerăbdătoare... Atunci nici nu știu cum am aterizat lângă ele și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
curte nerăbdătoare... Atunci nici nu știu cum am aterizat lângă ele și am coborât la vale. Era păcat, ca pe-așa o mândrețe de vreme, să stăm în casă. Ne-am bălăcit vreo două ore, până spre seară, când, parcă cerul se săturase de-atâta căldură și se acoperi de nori. Haidem acasă, ne îndemnă Valeria, că ploaia ne ajunge din urmă! Mătușa Saveta Tocmai în partea de jos a satului, aproape de Întrepareie, stătea Mătușa Saveta, sora tatei, căsătorită cu Vasile Bida. Aveau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
colo: ba o bucățică de ureche friptă, ba oleacă de șoric de pe picior, până mă vedea mama și mă certa: De ce n-ai răbdare, ca noi toți? Îndată vom servi o friptură bună și vom face pomana porcului. Nu mă săturam să privesc măcelarul, care împreună cu tata despicau burta porcului, scoteau întâi toate mațele într-o covată mai mare, pentru spălat. Mama cu Pachița lui Constantin și Ileana Veronei se dădeau deoparte și curățau bine toate mațele (cu multă apă, cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai vorbit ceva cu tâmplarul și-apoi s-a dus la serviciu. Când am ieșit din casă... surpriză mare. Badea Costea se dădea în scrânciobul nostru. Pesemne că-l încerca. Ce mare era! Scăunelul avea și spate. Doamne! Nu mă săturam să-l privesc. Vino, de-i fă pocinocul! M-am așezat în el și mi făcea impresia că zbor. Trebuie să-l vopsim. Ce culoare preferi? Roșu! Am zis eu dintr-o părere. Mama ne-a adus o cutie cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
observ cu câtă minuțiozitate își încărca pipa și el mă lua adesea pe genunchii săi zdraveni și mă legăna. Mamei nu-i prea convenea acest lucru și dânsul înțelegea numaidecât. Mă lua afară și mă dădea în scrânciob, până mă săturam. Era un om tare bun. Avea și el o droaie de copii (nu le știu exact numărul). Se retrăgea în cele din urmă, spunând că se va odihni puțin, ca la noapte să-și poată face serviciul cum trebuie. Când
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
babă). Tata mi-a zis că e o tărtăcuță și trebuie păstrată cu grijă, pentru a-i folosi semințele. Am decis s-o iau în cameră, ca pe un bibelou de preț. Toți care veneau în vizită nu se mai săturau s-o admire. M-au și pozat cu ea în brațe. Ce mândră eram! Toată iarna ne-a încântat cu frumusețea ei. Pe la sfârșitul lui martie a trebuie s-o spargem și să-i scoatem semințele, pentru a le planta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
turnee în Germania (de două ori pe an). La 1 august 2003 a deschis restaurantul "Casa Lavric" (de patru stele), unic pentru Iași, are două apartamente proprietate personală. În prezent, atât restaurantul, cât și pensiunea sunt închiriate, deoarece "m-am săturat de oamenii de afaceri" (spune Laura). Motivația sa și a fiului său, Victor este numai muzica. "Nervii să și-i omoare alții cu afacerile". Celebrei soliste de folclor muzical din Moldova, Laura Lavric, cariera i-a fost și îi este
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prăvălit peste maluri și lunca ne aparținea. Întâi ne îndreptam spre sălciile pletoase, ce păreau că plâng deasupra albiei. Ce minunate erau ramurile înverzite! Mâțișori pufoși ne îndemnau să ne apropiem. Fiecare, ne-am luat câteva crenguțe și nu ne săturam să-i privim și să i mângâiem. Erau atât de firavi... de nevinovați. I-am luat cu grijă, fără să stricăm aspectul sălciei, fără s-o facem să se întristeze. Ni se părea că e ca o mamă, căreia i
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a luat aproape de el, să nu-mi fie frică. Acolo sus, toți eram fericiți. Striam și glăsuiam ca păsărelele din luncă. Apoi ne lăsam în jos ca maimuțele pe câte-o ramură mai elastică și ne dădeam huța. Ne-am săturat de zbenguit și ne-am dat jos. Ne-a apucat pescuitul. Făceam niște "fântânele" îngrădite cu prundiș înalt și stăteam la pândă. După câteva minute ne uitam dacă au intrat peștii în ele. Ne duceam, îi prindeam cu mâinile și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe toți la o gustare și am fost nevoiți, ca toți să-i dăm ascultare. Numaidecât, ne-am dus din nou în livadă, căci am prins gust de treabă (vorba tatei). Până spre seară am tot cules. Eu parcă mă săturasem de mere și-am trecut la pere. Băieții m-au chemat la ei. Eu atâta am așteptat. Să fi văzut voișie și râsete pe noi! Vasile ne-a povestit că în tot satul a început culesul fructelor de toamnă, dar
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
strămoșii lor: Divide et impera, spuse Conrad. De fapt, nici nu sunt latini adevărați, mai degrabă iliri sau Dumnezeu știe ce amestec. Oricum ar fi: odinioară, când papa era atot pu ternic, au fost de partea Împăratului, astăzi s-au săturat de el, fiindcă a lucrat fără Îndemânare. Prezența sa la sfințirea domului San Marco a fost o greșeală politică. El voia să fie considerat protectorul acestor negustori vicleni. Dar venețienii vor cu totul altceva decât să aibă un protector, ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sângele Mântuitorului. Ca un reflex puternic al educației religioase de care se ocupa permanent și insistent mama un resort special din memoria noastră s-a declanșat brusc, dând curs unei porniri lăuntrice de nestăpânit: Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului. (Psalmi 21:30) Amin! 27. FUGARII sau SIMPTOME MALADIVE Mircea este cel de-al treilea copil născut în familia Aciocîrlănoaiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
început să taie felii din franzelă, punându-le pe ziar, apoi a tăiat bucățele subțiri din șuncă, pe care le-a așezat deasupra pâinii. Acum gustarea era pregătită. Copii, rugăciunea, vă rog. Da, mama. Mânca-vor săracii și se vor sătura, și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Domnul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului. (David 21:30) Amin! Dragii mei copii, știu că vă este foame. Dar țineți minte ce v-am învățat: nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aici, spunea, pe bună dreptate, că adevărata libertate nu există decât în activitatea creatoare. Nu există, într-adevăr, un limbaj al fericirii în afară libertății că instinct universal. Scriem pentru că rezonam acestei impulsiuni și pentru că altfel nu putem... Dumnezeu însuși, săturat probabil de singurătate și inerție, a făcut lumea jucându-se liber, adică scriind-o în voie, când mai bine, când mai rău. Prin scris toți căutăm o utopie salvatoare, o răsplată a sacrificiului vieții care se trece prea repede. ..." Există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
rai. Întrevederea a luat sfârșit. Plec, scumpe Teichert, spre America. Te las cu bine. Drum bun și mult noroc. Dă-mi 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 29 voie acum să fiu sincer, continuă el. M-am săturat de Berlin. Ceva trebuie să vie, bine sau rău, nu pot spune. Ne-a Înnebunit cu propaganda, cu fel de fel de organizații și fel de fel de șefi și exerciții. Dacă nu aș fi Însurat, acolo aș vrea să
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pregăti mâcare ca la noi În țară. Trece vara și n-am mâncat salată de vinete, de care americanii nici nu vor să audă. Nici ardei copți. Pregătim un pilaf de găină, iar nu de fazan, de care ne-am săturat. Duminică 28 Iulie pornim spre Corvallis. Ne Întoarcem. E ziua morții fratelui Oprișan la Mărășești. Sunt de atunci 19 ani de când a murit În vârstă de numai 20 de ani. Făcea parte din regimentul 40 Călugăreni. Un moment de pioasă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
călătorit, venind de la marile lacuri canadiene, marele scriitor francez Chateaubriand. Aici s-a inspirat din viața indienilor, scriind Atala și Rene. Lucrarea sa Voyage en Amerique, e plină de cunoștințe de floră și faună, de imensa bogăție piscicolă, răpitorii după ce săturau, trăind În frățietate cu ceilalți, de lostrițe și păstrăvi uriași și de un vânat extrem de variat. În special viața indienilor l-a atras, descriind toate obiceiurile lor la naștere, la nuntă, la moarte, dând și un bogat calendar și vocabular
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
un verișor de-al său pe care îl turnase în timpul torturilor a fost arestat sau nu. La Valea Neagră i s-a cerut să activeze doar prin culegerea de informații, întrucât se renunțase la bătăi, dar Voin spune că se săturase de 'mascarada culegerii informațiilor' și a renunțat la activitatea sa. Eschiva sa a reușit doar până pe 4 martie 1952, când a fost tras la răspundere de către Gheorghe Soroiu și Andrei Balla pentru lipsa de activitate. Amenințat și acuzat că este
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]