7,856 matches
-
aș fi Întrevăzut, cu ochii și sufletul Înmuiate de durere, În curbura ei Întunecată posibilitatea unei alte existențe, fărĂ Îndoială că aș fi murit. Și toți oamenii de pe pământ ar muri și viața ar Înceta dacă nu ar exista această scânteie de grație la care avem acces prin cine știe ce capriciu sau calcul complicat al sorții, pentru a ne reinventa și reînnoi. locul acesta pe care l-am Întrezărit o secundă Îmi era cunoscut de o veșnicie, de pe vremea de dinainte de a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca și cum ar fi fost pe punctul să adoarmă sau ar fi fost Într-un fel de transă, și gura cu buze foarte subțiri și palide, arătau ca niște tăieturi negre spre altă lume În albul feței, iar din ele ieșeau scântei negre și cuvinte ciudate, fărĂ noimă. Auzisem la un moment dat că În copilăria sa se Întâmplase ceva, parcă legat de maică-sa, nu știam exact ce anume - și de aceea avea nervii cam zdruncinați. Din acest motiv, se spunea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
citească poezii. Ba chiar mi-am făcut timp și m-am dus eu Însămi cu el În parc și i- am citit din Nichita, din ion Barbu și chiar din mine Însămi. Nimic. Nu s-a produs nici un declic. Nici o scânteie nu i-a aprins ochii, inima lui a rămas ferecată. Am decis atunci, descurajată, că trebuie să joace mai mult fotbal (asta Îi plăcea lui), să mănânce mai puțină pâine și i-am interzis să mai plângă prostește, căci nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, Adina Dabija 120 nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din când În când scântei, Îl trădau oarecum. Era clar că era ceea ce psihiatrii ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi se părea că contemplu Însuși răul, dar nu prin ființa firavă și Îndoielnică a victimei acestuia, ci cel din spatele lui, care Îi juca o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și i-a comunicat prin semne că ar vrea să vin cu el În Canada. Janet a confundat entuziasmul lui cu o cerere demodată În căsĂtorie. E drept, la Început s-a speriat, dar apoi mi-a șoptit, cu o scânteie de satis- facție meschină În ochi, În care eu am zărit o clipă apocalipsa Înmormântării iubirii Într-o relație comodă și reciproc avanta- joasă : „Ce tip extraordinar pentru tine !“. recunosc că mi-a fost teamă o clipă că Jean-Claude ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În seamă, ba chiar ne-am făcut și poze lângă bolovan. După aceea a urmat Tribunalul, unde am adăugat deasupra bolovanului și o rugăciune spre liniștirea Împricinaților care Își mâncau nervii pe-acolo. În final ne-am Îndreptat spre Casa Scânteii, unde n-am zăbovit prea mult, pentru că o haită de maidanezi a sărit pe noi, drept care am aruncat bolovanul cât colo și am rupt-o la fugă spre furgonetă. — Ce mai fac bolovanii noștri, roberto ? l-am Întrebat după ce André
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Ea era ceea ce Îl făcea imperfect, intere- sant, posibil de salvat. Salvându-l pe el, m-aș fi salvat pe mine. Adina Dabija 176 Acum, tot ce rămĂsese era un fel de văpaie roșie care se rostogolea Înspre mine, Împroșcând scântei usturătoare. Dar ea avea să se stingă Încet În zilele, săptămânile, lunile care urmau. Nu avea rost să mai Întreprind nimic. Jean-Claude și cu mine aveam să rămânem cu ce era mai bun din trecut și aveam să trecem restul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
afară din colțul acela al minții mele unde zăceai sub formă de imbecil flegmatic, e timpul să avem și noi ceva de spus În afacerea asta, moșule ! Așa e sau nu ? ochii de câine Înfometat ai lui Teo Haiduc aruncau scântei. Ezitam Între spaimă și milă, era din ce În ce mai clar că tipul o luase razna, altul pe care românia Îl scosese din minți. Eram aproape dispusă să accept chiar și USB drive-ul, care părea să-l preocupe atât și care probabil nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
doar o ușiță pe care pot s-o deschid oricând de pe coridorul cel mare și agitat, ca să privesc liniștirea aceea bruscă a apei, a cărei priveliște schimbase fiecare atom din mine cea veche. Era oare asta posibil ? Sau fusese o scânteie dintr-un ordin misterios al existenței, ajunsă nu se știe prin ce accident la mine ? Încercând să reproduc experiența fluidizării cu metode de laborator, m-am gândit că poate ar trebui să fac cumva să am din nou febră. Știam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aș fi întrevăzut, cu ochii și sufletul înmuiate de durere, în curbura ei întunecată posibilitatea unei alte existențe, fără îndoială că aș fi murit. Și toți oamenii de pe pământ ar muri și viața ar înceta dacă nu ar exista această scânteie de grație la care avem acces prin cine știe ce capriciu sau calcul complicat al sorții, pentru a ne reinventa și reînnoi. Locul acesta pe care l-am întrezărit o secundă îmi era cunoscut de o veșnicie, de pe vremea de dinainte de a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca și cum ar fi fost pe punctul să adoarmă sau ar fi fost într-un fel de transă, și gura cu buze foarte subțiri și palide, arătau ca niște tăieturi negre spre altă lume în albul feței, iar din ele ieșeau scântei negre și cuvinte ciudate, fără noimă. Auzisem la un moment dat că în copilăria sa se întâmplase ceva, parcă legat de maică-sa, nu știam exact ce anume - și de aceea avea nervii cam zdruncinați. Din acest motiv, se spunea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
citească poezii. Ba chiar mi-am făcut timp și m-am dus eu însămi cu el în parc și i- am citit din Nichita, din ion Barbu și chiar din mine însămi. Nimic. Nu s-a produs nici un declic. Nici o scânteie nu i-a aprins ochii, inima lui a rămas ferecată. Am decis atunci, descurajată, că trebuie să joace mai mult fotbal (asta îi plăcea lui), să mănânce mai puțină pâine și i-am interzis să mai plângă prostește, căci nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din când în când scântei, îl trădau oarecum. Era clar că era ceea ce psihiatrii ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi se părea că contemplu însuși răul, dar nu prin ființa firavă și îndoielnică a victimei acestuia, ci cel din spatele lui, care îi juca o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și i-a comunicat prin semne că ar vrea să vin cu el în Canada. Janet a confundat entuziasmul lui cu o cerere demodată în căsătorie. E drept, la început s-a speriat, dar apoi mi-a șoptit, cu o scânteie de satisfacție meschină în ochi, în care eu am zărit o clipă apocalipsa înmormântării iubirii într-o relație comodă și reciproc avantajoasă : „Ce tip extraordinar pentru tine !“. Recunosc că mi-a fost teamă o clipă că Jean-Claude ar fi putut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în seamă, ba chiar ne-am făcut și poze lângă bolovan. După aceea a urmat Tribunalul, unde am adăugat deasupra bolovanului și o rugăciune spre liniștirea împricinaților care își mâncau nervii pe-acolo. În final ne-am îndreptat spre Casa Scânteii, unde n-am zăbovit prea mult, pentru că o haită de maidanezi a sărit pe noi, drept care am aruncat bolovanul cât colo și am rupt-o la fugă spre furgonetă. — Ce mai fac bolovanii noștri, roberto ? l-am întrebat după ce André
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ei îl părăsisem. Ea era ceea ce îl făcea imperfect, intere sant, posibil de salvat. Salvându-l pe el, m-aș fi salvat pe mine. Acum, tot ce rămăsese era un fel de văpaie roșie care se rostogolea înspre mine, împroșcând scântei usturătoare. Dar ea avea să se stingă încet în zilele, săptămânile, lunile care urmau. Nu avea rost să mai întreprind nimic. Jean-Claude și cu mine aveam să rămânem cu ce era mai bun din trecut și aveam să trecem restul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
afară din colțul acela al minții mele unde zăceai sub formă de imbecil flegmatic, e timpul să avem și noi ceva de spus în afacerea asta, moșule ! Așa e sau nu ? ochii de câine înfometat ai lui Teo Haiduc aruncau scântei. Ezitam între spaimă și milă, era din ce în ce mai clar că tipul o luase razna, altul pe care românia îl scosese din minți. Eram aproape dispusă să accept chiar și USB drive-ul, care părea să-l preocupe atât și care probabil nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și noapte, pe ruptelea. Că, de aia mă tot gândesc, eu, și-mi tot bat capul: de ce muncește, el, atât de aman? Știu eu ce să zic? Eu cred că din obișnuință. I-a intrat munca În sânge ca țiganului, scânteia, În viață. Viața pe care o duce Costică ăsta e ca și o viață de rob. Așa s-a deprins, de mititel; că, după ce a urmat, copil fiind, clasele primare, s-a dus la o școală de meserii. Tot opera
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Să vadă, să se convingă, cum va fi: se va asemui, oare, În vreun fel, cât de cât, cu felul celei dintâi? Da. În părțile sale generale, și esențiale, s-a asemuit. Totuși, clipa de foc, a lipsit. Esența, miezul scânteii emotive nu s-au mai manifestat, ca și atunci, În primul an. Așa-s toate, să știți, În viață. Nimic nu este, nimic nu poate fi egal cu nimic; orice este egal doar cu propriul orice. Orice egal poate fi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
oameni am Întreba de ce fac ceea ce fac, sau de ce nu vor să facă anumite lucruri, am reuși să aflăm doar că fiecare are motivele lui. Ei bine, acum a venit momentul să vorbim și despre ceea ce sar putea asemăna cu scînteia care pune În mișcare motorul. Tot ceea ce face omul de-a lungul vieții lui, nu face decît pentru că are nevoie de ceva, are anumite dorințe pe care simte că vrea să și le Îndeplinească. Pentru a putea Înțelege de ce se
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
mari iubiri se Întrupase și crescuse. Și cum exista și o lege a compensațiilor, trebuia să fie și una a decompensațiilor: trupul lui nu primise și jarul din care să se aprindă o altă iubire: Thomas nu se Îndrăgostea. Sau scînteia trebuia să se găsească la femeie, cam același lucru, de vreme ce nici o vîlvătaie nu Îl cuprinsese vreodată. Fiicele vremurilor noi nu erau cu nimic mai prejos decît mamele și bunicele lor, numai că mai totul se schimbase. Sexul nu mai era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Prima frază a unui roman trebuie să conțină ceva din energia unui strigăt inconștient care provoacă o avalanșă... trebuie să fie o scînteie care declanșează o reacție în lanț... Iată din ce motiv prima frază nu este niciodată una inocentă. ea conține în sine, în germene, întreaga poveste, întregul conflict. Prima frază este ca un embrion doldora de posibilități, ca un spermatozoid norocos
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
împinge să acționăm pentru a găsi o fericire continuă, care să dea sens zilei de azi și care să încurajeze persoanele să meargă înainte zi de zi, în trăirea concretă a rutinei lor zilnice. Dacă nu... atunci nu rămân decât scântei de fericire episodică, adesea încărcate de iluzie. Mai ales într-un timp în care se simte din ce în ce mai mult nevoia de a găsi ceva ce să ofere siguranță printre multele nesiguranțe din lumea de astăzi: la muncă, în familie, la scoală
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
să devină pe viață prim-secretari. Deasupra Împotrivitorului, cârd de norișori gri-trandafirii, mânați de la spate de suflul unor guri nevăzute, sinchisindu-se doar de-a face umbră Stăpânului actual al Lumii și al Pământului. Când șarjă peste Combinatul poligrafic "Casa Scînteii", has-Satan se abătu un moment pentru a se marghioli cu poporul de linotipiste, încurcînd calandrele, întunecînd zincurile, gripând rotativele, furând până și frișca "indicațiilor prețioase" ale Conducătorului Statului, răspândite din belșug în paginile mustind de tuș ale presei centrale de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
drumul uluitoarelor dreptunghiuri de hârtie, dirijîndu-le traiectorile și făcîndu-le să dispară în adâncimile cutiei de piele, nu înainte de a le lectura în cruciș. Iată ce era scris chiar și pe cel mai insignifiant dintre ele: "24 februarie 1988, ziarul europeano-romînesc Scînteia" (adnotare făcută cu un pix cu pastă verde în colțul din stânga sus al micii notițe). Citi cu delicii. "Astăzi știe orișicine din biologie că în trupul fiecăruia dintre noi se găsesc peste 100 de miliarde de celule. În orișicare dintre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]