4,863 matches
-
brusc din pâclă, conturată fiecare de nenumărate pătrățele de lumină gălbuie. Nedefinit, un clopot a bătut de undeva sfertul de oră și Amory, oprindu-se În dreptul cadranului solar, s-a Întins cât era de lung În iarba udă. Răcoarea Îi scălda ochii și Încetinea zborul timpului - timpul care se scursese atât de insidios În după-amiezile leneșe de aprilie, care păruse intangibil În lungile amurguri de primăvară. Seară după seară, cântecele studenților din anul terminal plutiseră peste campus cu o frumusețe melancolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-ți vei urma drumul și presupun că și eu mi-l voi urma pe al meu. O clipă de tăcere. Isabelle era profund mișcată. Și-a răsucit batista, făcând din ea un ghem compact, și, În lumina slabă care o scălda, a lăsat-o deliberat să cadă pe jos. Mâinile li s-au atins ușor, dar nici unul n-a vorbit. Tăcerile deveneau tot mai frecvente și mai delicioase. Afară, o altă pereche desprinsă din grup urcase la etaj și exersa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Închegau fantomatic În minte... Așa se Înfigea automobilul gri În bezna nopții și nici un semn de viață nu mișca pe drum... Așa cum oceanul nemișcat se desparte În fața rechinului În cărări de apă strălucitoare și Înstelate, pe culmi de frumusețe, pomii scăldați În clar de lună se despărțeau, pereche cu pereche, În timp ce păsări mari băteau din aripi și țipau În văzduh... Un moment lângă un han de lumini și umbre, un han galben, sub luna de șofran - apoi liniște, În timp ce crescendo-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pogoane, oprind mașina În dreptul unui bloc de apartamente Înalt, din piatră albă... Nu va uita niciodată strada aceea... Era un bulevard larg, mărginit pe ambele părți de clădiri albe identice, cu geamuri Întunecate. Blocurile se Întindeau cât vedeai cu ochii, scăldate În lumina vie a lunii, care le făcea să pară palide precum calciul. Amory Își imagina că În fiecare exista un ascensor, un groom de culoare și un tablou cu chei; că fiecare bloc avea opt etaje și nenumărate apartamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
astfel de romane. Ultimul dintre cele trei l-a captivat pe Burne Holiday, făcându-l să se Întrebe la Începutul ultimului an În ce măsură merita să fie un autocrat cu apucături diplomatice la clubul lui de pe Prospect Avenue și să se scalde În lumina tare a unor funcții studențești. Evident, Burne Își găsise drumul În viață prin canalele aristocrației. Prin Kerry, Amory Îl cunoscuse vag și pasager, dar abia În luna ianuarie a ultimului an de studenție au Început să fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Eleanor ieșise Înfrântă, dar revoltată și indignată, și căutase adăpost la bunicul ei, care trăia la țară, la limita senilității. Cam asta fusese toată povestea până la Întâlnirea lor. Restul i l-a istorisit chiar Eleanor, dar asta mai târziu. Se scăldau deseori și În timp ce făcea leneș pluta, Amory Își zăvora mintea, alungând orice fel de gânduri, cu excepția celor despre niște ținuturi cețoase, Încapsulate În baloane sinilii de săpun, unde lumina soarelui Împroșca printre trunchiurile copacilor beți de atâta vânt. Cum putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nici unul dintre ei nu fusese condamnat pentru organizarea de lupte de câini ilegale. Danny ieși de pe autostrada Pacific Coast, intră pe Canyon Road și urcă pe drumul de țară printre dealurile acoperite cu o vegetație pitică, brăzdate de râulețe și scăldate în soare. Era un drum îngust. În stânga se puteau vedea taberele pentru copii, câteva grajduri și, din când în când, câte un club de noapte, iar în dreapta un parapet pus în calea pădurii verzi-maronii. Diverse semne indicau direcții spre poienițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în 1788, într-o Carte de doftorii : „Pentru dor de inimă, flori de arțar să fiarbă cu apă ne-ncepută și să-l dea să bea seara și dimineața” (20, p. 428). De asemenea, cu decoct de scoarță de „giugastru” „se scaldă copiii, ori de ce ar fi bolnavi” (114). În secolul I e.n., Plinius vorbea de virtuțile terapeutice ale lemnului de arțar „strivit în vin” (Naturalis historia, XXIV, 31). Iată și alte obiceiuri și credințe populare care ne interesează în mod special
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îndrăciți” (alienați mintal). Pentru același tip de tulburare psihică, în popor erau folosite și alte plante, pe lângă mătrăgună : rută, avrămeasă, cristienească, odolean, chica-dracului, buruiana-vinului ș.a. (35). Pe la 1866, în Muntenia, din aceleași plante se făcea o fiertură în care se scălda bolnavul de „zburător” și „lipitură” (170, p. 445). Sigur că, luată în doze prea mari, mătrăguna nu vindeca afecțiunile psihice, ci le producea sau le amplifica pe cele existente. Ea provoca, de asemenea, „nebunia” (stări delirante) sau chiar moartea : ceaiul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de ploaie care se udase leoarcă în lapovița rece. Mai mare cu trei ani decât el, Yozō crescuse de mic în aceeași casă cu samuraiul și muncise toată viața lui pentru familia acestuia. În timp ce călărea, samuraiul se gândea la valea scăldată în lumina lunii. Fără îndoială că zăpada de acum câteva zile se prefăcuse în țurțuri ce sclipeau acum în beznă, iar casele țăranilor erau liniștite ca niște morminte. Doar soția sa, Riku, și încă trei-patru oameni erau încă treji așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
celor aleși să fie soli. Din vale până la castel era cale de o zi și jumătate. Cei doi trecură prin câteva sate la fel de sărmane ca ale lor și ieșiră într-o câmpie întinsă. Se vedeau deja semnele primăverii. Câmpia era scăldată de un soare cald, în crânguri magnoliile erau presărate cu flori albe, iar pe câmpurile încă nearate copii se jucau împletind coronițe din flori de lotus. În fața acestei priveliști samuraiul își dădu pentru prima oară seama că avea să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
recunoștința pentru efortul lor. Drumul acesta, care i se înfățișase data trecută într-o priveliște de iarnă, era acum și el plin de flori, iar pe câmpuri țăranii își mânau agale vitele. A doua zi le apăru în depărtare oceanul scăldat în razele unui soare cald, norii pluteau pe cer pufoși ca niște vălătuci de bumbac. În cele din urmă samuraiul și ai săi zăriră corabia plutind în zare. — Aaa! Aaa! strigară ei și se opriră pe plajă fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o culoare trandafirie. Pe când linia trandafirie se tot lărgea, ajunseră la lac. Luciul acestuia era roșu ca sângele. De ici-colo, dintre trestii, păsări de apă se înălțau în zbor fâlfâind din aripi. În depărtare se vedea un lanț de munți scăldați în soarele auriu. Para aquí, zise indianul oprindu-și măgarul ce scotea aburi albi. Tecali. Soarele dimineții se revărsa peste vreo zece colibe cu acoperișuri de stuf. În pragul uneia dintre ele, o indiancă se spăla cu apă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
european. Prima oară au pus piciorul în orașul spaniol Sevilia. Cu o jumătate de an înainte nu auziseră nici măcar de numele, darămite de existența acestor meleaguri. Era început de toamnă. Case albe se întindeau cât vedeai cu ochii pe câmpia scăldată de razele unui soare blând. În această mare albă se vedeau pretutindeni turle de biserici străpungând cerul diafan. Pe râu era un du-te vino de vase, iar pe maluri, o beție de flori proaspete, deschise în bătaia soarelui. Mireasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mulțumescu-Ți Doamne!” zise el încleștându-și mâinile pe genunchi. „Toate lucrările Tale sunt bune. Ai avut într-adevăr nevoie de mine.” Ciudat, dar bucuria nu-i clocotea în suflet ca un șuvoi, ci îi inunda încet tainele sufletului așa cum valurile scaldă țărmul. Avea chiar impresia că această hotărâre fusese statornicită cu mult timp înainte și că el însuși se așteptase la o astfel de hotărâre. — Înainte ca episcopii să consimtă din nou la hotărârea de mai sus, vom asculta părerile potrivnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cele din urmă, în după-amiaza celei de-a doua zile de la plecarea noastră din Saint Tropez am zărit în depărtare orașul port Genova din regatul Savona. Pe niște dealuri ce băteau într-un gălbui roșcat de ridica un oraș alb, scăldat de un soare palid. Chiar în mijloc se ridica turnul vechi și cenușiu al unui castel. Arătându-le solilor și însoțitorilor lor turnul, le-am spus că acolo se născuse un om pe nume Cristofor Columb care odinioară apucase drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noi nădăjduim să statornicim legături cu acest ținut și de aceea implorăm pe Sfinția Voastră, care are mare trecere, să ne sprijine ca să ne împlinim această voință a noastră. Cu bâlbâieli și poticneli, Tanaka isprăvi de citit. Fruntea îi era scăldată de broboane de sudoare. Velasco așteptă ca Tanaka să înfățișeze scrisoarea, apoi făcu un pas în față ca să tălmăcească scrisoarea și ca să prezinte cuvintele de salut în locul solilor. Pe neașteptate, Papa se ridică. Nu era un gest care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aflat chiar în apropiere de Edo unde locuia Împăratul. Privind acum flacăra lumânării, îmi trec prin fața ochilor marea și munții Japoniei așa cum le-am văzut pentru prima oară din largul oceanului în toată strălucirea lor. Când am văzut-o atunci scăldată de razele soarelui, insula Japoniei mi s-a părut la prima vedere întruchiparea păcii. Am avut atunci sentimentul că această țară este un ținut vrednic de binecuvântarea Domnului: „Fericiți cei blânzi.” Dar de fapt Japonia nu era un ținut chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că li se poruncise să nu mai intre în vorbă cu ei. Parcă am fi întemnițați, nu? zise Nishi uitându-se afară din cerdac cu o umbră de furie în priviri. Simțea că slujbașii îi păzeau oarecum. Stând în camera scăldată de lumina amurgului, samuraiul putea să-și închipuie vag de ce erau tratați în asemenea fel. Poate pentru că nu-și îndepliniseră însărcinarea de soli? Dar ei nu-și îndepliniseră însărcinarea pentru că era cu neputință să și-o îndeplinească. Dacă le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lemne în spinare și purtând ca și samuraiul, momohiki, venea tăcut Yozō. De când se întorseseră acasă, samuraiul nu-l întrebase niciodată ce părere avea despre cele petrecute. Dar când se așezară să-și tragă sufletul într-o vale cu iarbă scăldată de un soare auriu și trist și plină de castane sălbatice rostogolite ici-colo, samuraiul înțelese totul doar din ochii lui Yozō care privea țintă în gol, dus pe gânduri și fără o vorbă. „Yozō și ceilalți supuși”, își zise samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
primesc soarta pe deplin, dar de fapt, când se lasă noaptea și temnicerii nu ne aduc nici o lumânare, iar prin întunericul duhnind greu a scârnă se aud gemetele părintelui Vasquez, frica de moarte îmi împunge pieptul cu gheare ascuțite. Sunt scăldat în broboane de sudoare. Sudoare ca niște broboane de sânge. „Părinte, de voiești”, zic eu gemând, „depărtează de la Mine acest pahar.” Frica de moarte. În timpul nopții părintele Vasquez a murit. A avut o moarte jalnică, nedemnă de un preot desăvârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ochii lui, să-i ardă pielea, carnea și sîngele împreună cu balega. 6. Preotul să ia lemn de cedru isop și cîrmîz, și să le arunce în mijlocul flăcărilor care vor mistui vaca. 7. Preotul să-și spele hainele, și să-și scalde trupul în apă; apoi să intre iarăși în tabără, și să fie necurat pînă seara. 8. Cel ce va arde vaca, să-și spele hainele în apă, și să-și scalde trupul în apă; și să fie necurat pînă seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
7. Preotul să-și spele hainele, și să-și scalde trupul în apă; apoi să intre iarăși în tabără, și să fie necurat pînă seara. 8. Cel ce va arde vaca, să-și spele hainele în apă, și să-și scalde trupul în apă; și să fie necurat pînă seara. 9. Un om curat să strîngă cenușa vacii, și s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
om ucis, sau de vreun mort, sau de vreun mormînt. 19. Cel curat să stropească pe cel necurat, a treia zi și a șaptea zi, și să-l curețe în ziua a șaptea. Să-și spele hainele, și să se scalde în apă, și seara va fi curat. 20. Un om care va fi necurat, și nu se va curăți, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat sfîntul locaș al Domnului; fiindcă n-a fost stropită peste el apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
dar ne oprește să ne descălțăm, zicând că-i tare frig și putem răci. Spun măicuței că, pe lângă ajutoarele din America, i-am adus niște mesaje înregistrate pe casete audio. Mesajele au fost ascultate de măicuța cu emoție și ochii scăldați in lacrimi, mai întâi cuvintele prof. Ioan Alexa care a spus: “Stimată doamnă Ilașcu, mama eroului nostru! în prezent se află la noi domnul Constantin Chirilă, care ajută cu efortul său să vină la dumneavoastră aceste lucruri. Familia Ioan și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]