4,338 matches
-
reproducerea experimentală a malformațiilor sistemului nervos central,cordului și membrelor. Menkes a fost, de asemenea, autorul unor cercetări originale și de pionierat în domeniul rolului morții celulare în morfogeneza normală și patologică și al mecanismelor stratigenezei normale și patologice în scoarța cerebrală. A emis, între altele, ipoteza „ gradientului de oxigen” ca mecanism în stratigeneza scoarței cerebrale. A efectuat investigații ale efectului teratogen al alcoolului. De asemenea a utilizat noi metode de cercetare în embriologia experimentală, ca de exemplu, folosirea de colorații
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
asemenea, autorul unor cercetări originale și de pionierat în domeniul rolului morții celulare în morfogeneza normală și patologică și al mecanismelor stratigenezei normale și patologice în scoarța cerebrală. A emis, între altele, ipoteza „ gradientului de oxigen” ca mecanism în stratigeneza scoarței cerebrale. A efectuat investigații ale efectului teratogen al alcoolului. De asemenea a utilizat noi metode de cercetare în embriologia experimentală, ca de exemplu, folosirea de colorații vitale pentru teratogeni și utilizarea microcinematografiei în cercetarea embriologică. Laboratorul pe care l-a
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
mare parte rămânând în sertare pentru a folosi ca bază pentru un larg evantai de cercetări în domeniul științelor naturale. Colecțiile zoologice ale Muzeului permit documentarea biodiversității din țară și din străinătate ; colecțiile geologice și paleontologice arată modificările continui ale scoarței terestre, ale climei, ale biodiversității pe actualul teritoriu al României; iar colecțiile etnografice surprind unul dintre cele subtile aspecte ale biodiversității : diversitatea socio-culturală. Colecțiile permit înțelegerea sintetică a evoluției, conformă viziunii geonomice a lui Grigore Antipa, elev al lui Ernst
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
în lume, în concentrații neobișnuit de mari, într-un strat subțire de argilă la limita între Cretacic și Terțiar, constituind un reper sigur stratigrafic. Concentrația lor mare (de câteva zeci de ori mai mare decât conținutul mediu al lor din scoarța terestră) se explică prin aportul adus de asteroidul care a produs catastrofa planetară de la finele epocii cretacice, acum 65 milioane de ani. Stratul de argilă se mai numește și ""Anomalia Iridiu"".
Metale Platinice () [Corola-website/Science/308477_a_309806]
-
i sunt compuși oxigenați ai siliciului cu metale. Constituie peste 90 % din scoarța pământului, pe când mantaua este alcătuită numai din silicați. i au o structură atomică bazată pe același principiu de construcție, piatra de fundament o constituie tetraedri de . Un atom de siliciu fiind legat de patru atomi de oxigen, în centru rămâne
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
Spathiphyllum face parte din familia Araceae alături de: Aglaonema, Anthurium, Caladium, Dieffenbachia, Philodendron, etc. Spathiphyllum este destul de ușor de cultivat. Spathiphyllum ca de altfel majoritatea plantelor tropicale înflorește în aproape orice sol bine drenat. Majoritatea crescătorilor folosesc un amestec de turbă, scoarță și nisip. Cu toate că Spathiphyllum este cultivată în ghivece de 7.5 - 42 cm cele mai des folosite sunt ghivecele de 15, 20, 25, 35 cm. Udarea se face în general săptămânal în funcție de condițiile de mediu ale locului unde se găsește
Spathiphyllum () [Corola-website/Science/308550_a_309879]
-
granulație fină (sub 2 µm). Cea mai mare parte din mineralele argiloase aparțin la silicați, mai precis la filosilicați, la care grupările tetraedrice de sunt așezate în straturi. Ele iau naștere prin procese de degradare suferite de silicați la suprafața scoarței pământului sau prin procese de diageneză (sedimente supuse la presiuni și temperaturi ridicate). Bogate în minerale argiloase sunt argila, bentonitul, lutul (folosit în olărit), nisipul, argile ce conțin calcar, din mlaștini, smârcuri. Argila este folosită în mod deosebit în industria
Minerale argiloase () [Corola-website/Science/308677_a_310006]
-
pe sticlă, xilogravuri, iconostase, uși, mese de altar, piese de mobilier, policandre, sfeșnice, lumânări, cruci, cărți, vase liturgice, odăjdii, clopote. Remarcăm în unele biserici documente vechi, diplome, fotografii, tablouri și chiar arhive parohiale sau private. Să nu uităm prosoapele în scoarțe vechi și culori vegetale, covoarele și broderiile în care stau veacuri de muncă de mână în poalele femeilor românce. În lemnul bisericilor sunt încrustate o paletă complexă și variată de simboluri și motive decorative, menite să dialogheze cu credincioșii și
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
anunțe o spectaculoasă evoluție." - Ioanid Romanescu, prefață la volumul "Iluzia necesară", 1993 Un poet adevărat "Leo Butnaru este un diavol cu barbă care scapără din copite de sidef la mijloc de rău și de bine, adică într-o lume din scoarță de măr domnesc plutind pe creasta valurilor ce le înaltă Prutul. Se vrea gladiator de destine, dar nu știe să și-l păzească pe al său, ceea ce înseamnă că este un poet adevărat. Leo, ridică vâslele și lasă vântul să
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
Pedosfera (din greacă πέδον [pedon] "sol, pământ" + σφαίρα [sfaíra] "sferă") este învelișul discontinuu de la suprafața scoarței terestre, alcătuit din totalitatea solurilor, adică stratul solidificat de la suprafața Pământului, supus procesului de pedogeneză, care servește ca izvor de hrană pentru plante. Pedosfera este o geosferă aflată la contactul a patru geosfere (litosferă, atmosferă, hidrosferă și biosferă), în care
Pedosferă () [Corola-website/Science/308104_a_309433]
-
procese biologice și geochimice care se întrepătrund și se îmbină între ele, dând naștere unui complex și continuu proces biogeochimic. Pedosfera s-a format prin alterarea și transformarea rocii parentale, ca urmare a proceselor complexe care au loc la suprafața scoarței terestre între organismele vii (floră, faună), rocă, aer, apă, în condiții de climă și de relief diferite. Partea minerală a pedosferei, alcătuită din compuși mineralogici și petrografici în diferite stadii de alterare, constituie una din componentele de bază implicate în
Pedosferă () [Corola-website/Science/308104_a_309433]
-
în comparație cu grosimea cristalelor și la fel această structură explică clivajul perfect al mineralului. Din punct de vedere economic mineralul are un conținut ridicat în antimoniu (cca. 71,4%.) Antimonul în natură în stare pură este foarte rar (0,00002% în scoarța terestră). In industria metalurgică antimonul este folosit ca element de aliaj în creșterea durități oțelului, fiind de asemenea utilizat la baterii, sau în industria semiconductorilor. In anul 2003 principala țară exportatoare de stibină a fost China.
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
că pe Pământ au funcționat la acel moment mult mai multe reactoare naturale. Se estimează că radiațiile produse de aceste reactoare ar fi putut induce mutații accelerâd evoluția organismelor vii. Geosociety Există zone unde concentrația mare a mineralelor radioactive din scoarța terestră generează un fond mare de radiații: Brazilia, India, China. Nivelul ridicat al fondului de radiații conduce la apariția de aberații cromozomiale dar nu s-a putut proba creșterea frecvenței la aceste populații. Radionuclizii cosmogenici se formează prin interacția atomilor
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
populații. Radionuclizii cosmogenici se formează prin interacția atomilor țintă cu radiația cosmică, în atmosferă (C-14, Be-10) ori in situ în minerale sau în apropierea suprafeței terestre (Be-10, Al-26, Ne-21). Acumularea radionuclizilor cosmogenici în minerale la /sau în apropierea scoarței terestre oferă posibilitatea datării anumitor fenomene geologice. Radiocarbon Dating O altă aplicație important a radionuclizilor cosmogenici este datarea cu radiocarbon dezvoltată de Willard F. Libby pentru determinarea vârstei în arheologie, geologie, geofizică, etc. Datarea cu radiocarbon folosește ca indicator cantitatea
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
la mare i-au asigurat condiții optime de dezvoltare industrială începând cu prima partea secolului al 20-lea. Din nenorocire orașul s-a dezvoltat chiar pe traiectul faliei seismice nord-anatoliene, falie de-a lungul căreia plăcile tectonice lucrează continuu, făcând scoarța terestră extrem de nesigură și periculoasă. Este aceeași falie care face din Istanbul metropola cea mai nesigură seismic din lume și care se prelinge spre apus până în bazinul egeean. Amenințarea s-a transformat în realitate de foarte multe ori. Chiar de
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
glabre, palmat-lobate 5 sau 3 lobi, lungi până la 8 cm. Florile apar primăvara dispuse în corimbe compuse, sunt poligame și au culoarea verzui. Fructele sunt disamare cu aripi întinse, orizontale. l este un arbore cu lemn alb și tare, cu scoarță roșiatică, care crește frecvent în câmpie și în regiunea de deal. Jugastrul este un arbore melifer. Lemnul dur de jugastru este folosit în industria mobilei, la confecționarea de unelte agricole, căruțe, mânere de scule și instrumente de desen.
Jugastru () [Corola-website/Science/307759_a_309088]
-
definește ansamblul "apelor" care se află în golurile scoarței pământului, care se formează sub acțiunea forței gravitaționale a planetei noastre. Presiunea hidrostatică exercitată de aceasta are o valoare care se calculează cu ajutorul formulei lui Pascal (fizician francez, 1623 - 1662). unde: Sub acțiunea forței gravitaționale, apele subterane curg prin golurile
Ape subterane () [Corola-website/Science/306523_a_307852]
-
și mai rotunde decât castanele comestibile, învelișul exterior are țepi mai rări și mai mici, castanele sălbatice nu sunt comestibile din cauza conținutului de -" esculina "-, o substanță toxică cu capacitatea de anticoagulant -. Florile se recoltează când jumătate din inflorescența este înflorita, - scoarță castanului sălbatic se recoltează primăvară, numai de pe ramurile tinere de până la 5 ani, castanele se recoltează toamnă când învelișul verde plin de ghimpi crapă, iar castanele coapte se desprind singure de pe crengi și cad în jurul copacului. Se aleg castanele sănătoase
Castan sălbatic () [Corola-website/Science/306531_a_307860]
-
B - B1, B2-, grăsimi, amidon, saponozide, triterpenice, principii amare, taninuri,- care mențin elasticitatea vaselor sanguine , grăsimi albumine, flavonoide, au proprietăți - antiinflamatoare,- flebotonice, - vasodilatatoare,- antiedematoase,- anticoagulante și fluidizante pentru sânge,- hemostatice,- decongestive, sunt un real remediu pentru creșterea tonusului vaselor capilarefragile. Scoarță de castan sălbatic, conține - substanțe minerale, celuloza, rezine. Florile castanului sălbatic au un conținut bogat de derivați flavonici. Preparatele din castanele sălbatice, flori și scoarță sub formă de - infuzie, ulei, decoct, pulbere și extracte uscate sau solubile obținute în industria
Castan sălbatic () [Corola-website/Science/306531_a_307860]
-
și fluidizante pentru sânge,- hemostatice,- decongestive, sunt un real remediu pentru creșterea tonusului vaselor capilarefragile. Scoarță de castan sălbatic, conține - substanțe minerale, celuloza, rezine. Florile castanului sălbatic au un conținut bogat de derivați flavonici. Preparatele din castanele sălbatice, flori și scoarță sub formă de - infuzie, ulei, decoct, pulbere și extracte uscate sau solubile obținute în industria farmaceutică, au adevărate proprietăți medicinale, cu efecte miraculoase asupra sistemului circulator, a bolilor vasculare, ele vindeca suferințele provocate de afecțiuni grave - accidente vasculare, tumori cancerigene
Castan sălbatic () [Corola-website/Science/306531_a_307860]
-
cele femele sunt scurt pediculate și au 2 sepale. Fructele sunt ovoide sau globuloase, lungi de 5-10 mm și late de 4-8 mm, de culoare verde la început și galben-portocalie la completa lor maturitate. Planta crește până la 2-5 m, are scoarța brun-închis care se transformă în ritidon brăzdat. Face lujeri anuali solzoși, cenușu-argentii, ramuri laterale cu spini numeroși și puternici, cu muguri mici, păroși, cu gust amărui. Frunzele sunt lanceolate, de până la 6 cm lungime, cu nervură mediană evidentă. Face flori
Cătină albă () [Corola-website/Science/306717_a_308046]
-
succinic, acid malic, acid maleiuc, acid ascorbic,α și β cateron, licopen , criptoxantină, zeaxantină, taraxantină, fitofluină, kantofilă, tocoferoli, fitosteroli, ect. Semințele mai conțin acizi grași nesaturați ( cu legături duble sau triple) cum ar fi: acidul linoleic și linolenic. Frunzele și scoarța arbustului are conținut mai mare de sitosferol și tocoferol. După cum bine se știe vitaminele liposolubile sunt instabile în mediu acid, iar vitaminele hidrosolubile sunt instabile în mediu alcalin. Păstrarea acestor vitamine se explică prin existența unor membrane unidirecționale. De aceea
Cătină albă () [Corola-website/Science/306717_a_308046]
-
întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra celui de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil (plastic) de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafața pământului (cazul localităților cu vechi exploatări de sare menționate mai sus). La Turda ciuperca de
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
piritei, având însă o structură cristalină diferită, la o temperatură de peste 400 °C marcasita se transformă în pirită. În procesul hidrotermal de formare, marcasita ia naștere la o temperatură mai scăzută ca și pirita, de aceea se poate întâlni în scoarța pământului mai aproape de suprafață, fiind frevent întâlnit frecvent întâlnit în zăcămintele de cărbuni, straturile de argilă, cretă asociat cu fosile de natură animală sau vegetală. Supus acțiunii intemperiilor marcasita se descompune mai ușor decât pirita, în acest proces de descompunere
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
Topografia (în greacă: "τόπος", topos - loc, "γραφία", grafie - scriere ) este o ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni a scoarței Pământului, cu determinarea poziției elementelor scoarței terestre pe suprafețe mici (considerate plane), precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafețelor măsurate, în scopul întocmirii de hărți și planuri. Începuturile măsurătorilor terestre în România pot fi localizate începând din secolul
Topografie () [Corola-website/Science/307884_a_309213]