KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...157 158 159 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

vremea aia - cel puțin, prea sărac ca să cumpere ceva. Dar Îți puteai da seama că ar fi cumpărat mult dacă ar fi putut. — Isuse Hristoase, am exclamat. Îți poți Închipui, nu? Să mă duc moț la Karinhall și să spun: „Scuzați-mă, domnule prim-ministru, dar nu cumva se Întâmplă să știți ceva despre un valoros colier de diamante pe care l-a șterpelit unu’ dintr-o reședință de pe Ferdinandstrasse acum câteva zile? Sper că nu aveți nimic Împotrivă dacă arunc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
cauți la poliție sau la morgă. — Da, dar ăsta avea un tac de biliard Înfipt În nas. I-a străpuns creierul, zic ei. Am pus jos furculița și cuțitul: — Te superi dacă amâni detaliile astea sângeroase până termin de mâncat? — Scuză-mă, spuse Stock. Păi, cam asta e tot, de fapt. Dar În mod normal Gestapoul nu face astfel de chestii, nu? — Nu se poate spune ce anume este considerat normal pe Prinz Albrecht Strasse. Poate că tipul și-a vârât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
și Herr Six se Înțelegeau bine? Nu erau dușmani, dacă asta vreți să insinuați. Divergențele lor erau pur politice. — Păi, asta cântărește foarte mult În vremurile astea, nu credeți? — Nu și În cazul ăsta. Și acum, vă rog să mă scuzați, Herr Gunther, dar chiar trebuie să-mi văd de treburi. Da, desigur. Îmi Întinse invitația. — Ei, vă mulțumesc pentru asta, i-am spus, urmându-l afară În hol. Locuiți și dumneavoastră aici, Herr Haupthändler? — Nu, am un apartament În oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
că Înțelegeți. — Păi, domnule, cu siguranță o să vă contactez de Îndată ce voi avea vreo informație care v-ar putea ajuta, zise Jeschonnek, scoțând din buzunar un ceas de aur. Îl privi lung În mod intenționat: Și acum, vă rog să mă scuzați, dar trebuie să-mi văd de treburi. Se ridică și Îmi Întinse mâna-i scurtă și grasă. — Vă mulțumesc pentru timpul acordat, i-am spus. Nu-i nevoie să mă conduceți, cunosc drumul. Sunteți amabil, când ieșiți, să Îi spuneți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
angajat să investighez incendiul, am explicat. De compania de asigurări. — Bine, bine, Îmi răspunse. O singură dată o să-ți spun asta, doar așa, ca să știi, după care mă poți trimite la dracu’: las-o moartă. E ceva mult prea fierbinte, scuză-mi expresia. — Bruno, du-te la dracu’. Lucrez la comision. — Ei, numai să nu zici că nu te-am avertizat când te-or azvârli ăia Într-un KZ. — Promit. Și acum spune tot. — Bernie, ai mai multe promisiuni decât are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
de expresie. Îmi zise: — Dumnealui e Kriminalinspektor Dietz. Cel pe care-l chema Dietz și care bănuiam că e ofițerul superior stătea pe marginea biroului meu, legănându-și un picior și părând, În general, a fi un tip deloc plăcut. — Scuzați-mă că nu-mi scot carnețelul pentru autografe, am replicat și am mers spre colțul de la fereastră unde stătea Frau Protze. Ea suspină, scoase o batistă din mâneca bluzei și Își suflă nasul. Cu nasul În batistă, Îmi spuse: Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932

e un "tic" tentația mea de a socoti "labirint" tot ce imaginația umple de pericole? Dacă-i așa, îmi place să cred că zeii mayașilor au suflat și peste mine un abur, cum au făcut cu primii oameni, ca să pot scuza teama de a mă avânta puțin în junglă. Mă mulțumesc cu ceea ce pot să văd aici; cerul strălucitor și ruinele arzând cenușiu în amiază. Moleșit de lumina amiezii, mă întind în iarbă. Bine că mi-a trecut migrena. Închid ochii

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
face "moderni". Primul episcop al Mexicului se lăuda că ar fi ars cu mâna lui câteva mii de cărți "păgîne". Cei care n-au vrut să vadă și ceea ce e tragic în bestialitatea zeilor din vechiul Mexic n-au nici scuza că au vrut să fie pe placul lui Dumnezeu. orașe Scriu în autobuz. Și mă străduiesc să nu pun caietul deoparte. Îmi place infinit mai mult să mă las în voia gândurilor decât să devin secretarul lor, notîndu-le. De altfel

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

că-mi lasă până mâine cursurile ei, numai să aștept puțin, că mai are câteva minute nevoie de ele, să-mi beau liniștit ceaiul, Ia și niște biscuiți! mai erai și flămând pe deasupra, doar câteva clipe, te rog, să mă scuzi, s-a întors la birou, lăsând ceaiul neterminat, atâta mi-a fost, cred că în clipa următoare am și închis ochii, sprijinit cu capul de speteaza fotoliului, Ce mi-o fi pus în ceai? cu siguranță nimic, eram eu prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
invitați la o petrecere, mă anunță Aldo, nu departe de aici, Bine! Poate amânăm ședința de hipnoză pe mâine seară! și Aldo își pune din nou ochelarii de soare, De acord! Se ridică din scaun, te rog acum să mă scuzi, dar trebuie să fac o vizită! Nici o problemă! Rămas singur cu marea, cu pescărușii, cu briza plăcută din aer, cu cerul albastru, cu cognacul mult diluat de gheața topită în pahar, mi-am pierdut pasiunea credinței nu, 14 iulie, Așază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
în viitor, Cu mine ai mai încerca? Nu! Simt ezitarea lui și-aș încerca să-l conving, De ce? Întrebarea mea rămâne în aer, undeva între noi, când Andrea a deschis ușa biroului, Am văzut perdeaua dată la o parte, se scuză el, și m-am gândit că ați terminat, Am terminat, Andrea, îi răspunde tatăl său, îi povesteam lui Theo unul dintre cazurile mele mai puțin fericite, Dacă ați terminat, surâde Andrea, ce-ar fi să coborâm la cină, mie mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
afară, ceaiul excelent, de fructe uscate, fursecurile cu migdale după o rețetă, ce căutai la Paris? Și, ca să nu adorm învăluit în această imagine tulburătoare adusă din cine știe ce neguri îndepărtate ale ființei mele, m-am ridicat precipitat și m-am scuzat că trebuie să plec, Alain s-a oferit să mă invite undeva la un bar, am acceptat, 19 decembrie, neînțelegeri cu Ana, ea vrea să stea de sărbători acasă, să pregătească pentru Alain un Crăciun românesc, mă roagă să rămân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
cu aburi, i-am trimis deja scrisoare părintelui Ioan anunțându-l că la începutul lui iulie voi fi la mănăstire, Duminică, o invit pe Ana în oraș la o pizza, îi dau întâlnire la colț în josul străzii ei, m-am scuzat că nu pot veni s-o iau de acasă, ea a înțeles și n-a mai insistat, îmbăiat proaspăt, amirosind vag a after shave, bărbierit, tuns scurt, ieri mi-am tăiat părul pe care-l prindeam deja într-o coadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
pe cel cu ușa a înghesuit trei, iar pe peretele dinspre stradă câte unul de-o parte și de alta a ferestrei, camera cu treisprezece palmieri, prin colțuri peretele s-a crăpat și cade tencuiala, N-am zugrăvit, s-a scuzat preoteasa când mi-a arătat camera, de vreo zece ani, candelabrul într-un romb de culori în degradeu, de la alb la roșu, după o cunoaștere a teoriei culorilor originală, zugravul și-a imaginat trecerea dinspre alb spre roșu ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
eu eram puștiul îndrăgostit, aceeași atmosferă, dragă mie, altădată, plutește peste tot, dezordinea ei feminină, partituri muzicale, cești de cafea, cărți scoase din bibliotecă și nemaipuse la loc, bluze pe fotolii, N-am mai avut timp să fac ordine, se scuză ea, nici patul n-am apucat să-l fac, îmi eliberează un fotoliu unde aș putea sta și ea începe să instituie ordinea în haosul feminin, peste patul desfăcut aruncă o cuvertură de lână dungată și hainele uitate peste tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ochii prin cameră, nudul meu dăruit anul trecut, sau acum doi ani, nu mai știu exact, l-a înrămat și l-a pus pe perete, nu s-a schimbat mai nimic în camera asta, dar eu?! ar trebui să mă scuz și să plec, n-am ce căuta aici, e foarte obosită și, prima mea zi în camera aceasta, ea era tot la duș, o așteptam pregătit s-o desenez, n-am întrebat-o niciodată ce crede despre Paris, a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
să fi dat de urma mătușii Anei tale, privirea mea alunecând peste el, dacă te mai interesează firește, se fâstâcește lăsându-și ochii în jos, Pentru asta am venit aici, Marius, el scoate din buzunarul pantalonilor o hârtie mototolită, se scuză, nu, nu-i asta, caută în celălalt buzunar, mai întâi dă de o batistă, apoi de o altă hârtie, triumfător, asta e! mi-o întinde, citesc numele unei doamne și o adresă, e undeva lângă Paris, îmi explică el, madame

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

să fie sinceră în totalitate. —Punctul meu forte este că sunt meticuloasă, organizată și muncesc mult. Sunt un adjunct bun, spuse Ashling cu sinceritate, citând-o cuvânt cu cuvânt pe Sally Healy. Apoi se opri pentru o secundă și spuse: —Scuzați-mă, nu ați dori un plasture pentru deget? Jack Devine își ridică privirea, speriat. —Cine, eu? Nu mai văd pe nimeni altcineva în jur sângerând, încercă Ashling să zâmbească. Jack Devine dădu violent din cap. Nu, nu... Mulțumesc, adăugă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de când un necunoscut o invitase la dans. Mai ales că era vorba de sufrageria cuiva. Deși acum, că se uita în jur, observă că invitații - în special femeile, desigur - se cam bâțâiau pe Fat Boy Slim. —Eh, nu, mulțumesc, se scuză ea. E prea devreme, sunt încă prea inhibată ca să încep să dansez. —Bine, te mai întreb o dată peste o oră. Perfect! exclamă ea mirată, uitându-se la figura lui entuziastă. Nu îi ajungea o oră pentru a se îmbăta destul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
tăia în carne vie. Apoi Jack i-a arătat Lisei bugetul ei pentru colaboratori, dar ceva era în neregulă cu el, părea că îi lipsește un zero. Cel puțin unul. Asta era prea de tot. S-a trezit că se scuză politicos, că părăsește camera și, ca prin vis, intră la baie și se închide în una dintre cabine. Spre surprinderea ei, a început să suspine și să lăcrimeze. Plângea de dezamăgire, umilință, singurătate, pentru tot ceea ce pierduse. Nu a durat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ea nu avea idee de chestiunile de bază. Alarmată, șopti: Nu-mi spune că nu ai mai fost la nici un eveniment publicitar până acum. Nu ai fost pe vremea când lucrai la Woman’s Place? Nu prea primeam invitații, se scuză Ashling. Oricum, nu la fel de fabuloase ca asta. Presupun că cititorii noștri erau mai în vârstă. Și dacă se întâmpla să primim invitații la deschiderea vreunui cămin sau a unui restaurant sau ceva de genul ăsta, mergea Sally Healy de fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
care le frecventa în Londra. —Un ce? întrebă barmanul cu fața rotundă și roșie, ai cărui mușchi mai aveau puțin și explodau prin cămașa de nailon. —Un cosmopolitan. — Dacă vreți reviste, e un loc undeva mai jos pe stradă, se scuză el. Noi nu servim decât băutură. Lisa se întrebă dacă ar trebui să îi dea instrucțiuni cum să îl facă, după care și-a dat seama că nu știa nici ea rețeta. Un pahar de vin alb, spuse iritată. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
că este prietenul vostru, dar ăsta e un caz evident de Noul-Costum-Hugo-Boss-al-Împăratului, spuse ea sarcastic. —Face asta doar ca să își găsească o prietenă, explică Ashling umil. Poate că e în regulă atunci. Lisa știa foarte bine ce însemna expresia scopul scuză mijloacele. Au mai urmat doi comici după Ted, apoi era rândul lui Marcus Valentine. Atmosfera a început să se schimbe, părând să se umple de anticipare. Când a urcat într-un final pe scenă, publicul a devenit isteric. Ashling și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
am cunoaște, se gândi Ashling incomodată. Crede că am venit aici special ca să îl văd pe el. A continuat să mai vorbească pentru puțin timp, dar trăgând mereu cu ochiul, apoi o atinse pe Lisa pe braț pentru a se scuza și se îndreptă spre Ashling. —Bună, din nou. —Bună. — Ce faci aici? Ea făcu o pauză, îl privi pe sub gene și îi zâmbi. Credeam că o să cânte Macy Gray. Rahat! realiză ea. Flirtez cu el! Râsul lui era apreciativ. Ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
tot timpul la modă - deși nu se servea mâncare asiatică și nici mâncare tradițională irlandeză. Extraordinar de fabuloasă, mâncarea te făcea să plângi. Și prețurile aveau același efect. —Mămica ta e mai bine acum, nu? spuse Dylan, încercând să se scuze că deschisese subiectul acesta. „Mai bine“ era oricum un concept relativ, care nu era mereu relevant. Totuși, pentru a-i face pe plac, Ashling dădu din cap și spuse: Da, e mai bine acum. Ești o fată minunată, Ashling, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]