4,921 matches
-
o carte despre niște sate... Ieromonahul ridică privirea spre cei din sală. Respira din greu, avea ochii măriți. Se mai uită o dată pe hârtia ce o avea în mână, mai ridică ochii de data aceasta spre Brâncoveanu, care-i zâmbi senin, oftă din nou și cu glas tremurat continuă: — ...Care am scris eu cu mâna mea și acea carte o țin frații măriei sale Io Șerban Voievod iar una se află la preasfințitul Theodosie și mărturie pui pe Dumnezeu cum că doamna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să plece la Odrii. Marele spătar Mihai îl privea pe domn și nu-i venea să-și creadă ochilor. Nu mai era Constandin prâslea, cel orfan, cel ce tăcea mereu și nu lăsa să i se citească nici un gând pe seninul frunții și în zâmbetul îngăduitor. Acum, iată groaza și nerăbdarea înfierbântându-i obrajii și făcându-l furios. Eu Mihai o să plec la Adrianopol ca să nu dau de bănuit, aci o să-l pândească neica Dinu. Poate e mai bine așa. Dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a îmbrăcat aproape singur și a venit sprijinit de soața lui până în grădină. A ridicat ochii și s a uitat spre munți. Știe înălțimea ta că de la Târgoviște, când este cerul limpede, se văd culmile Bucegilor și ale Leaotei. Era senin și pace. Au venit doftorii. Când doamna le-a spus cu bucurie că Scarlat s-a făcut sănătos, doftorii din spatele lui au zis că da, dar i-au făcut semn doamnei că nu i a bună. A mai făcut trei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
greu așteaptă, cum ar fi vânzarea grânelor. Fără porunca noastră nu se vinde nici un bob. Stau jitnițele domnești pline și vine vara. Aș dori să afle capuchehaia Ferriol al francilor că la București s abat furtuni mari și trăsnește din senin. Doamne ferește să se aprindă jitnițele domnești! Aud că în Franța de frig nimeni nu mai seamănă holde. Mi-ar părea rău să se piardă de trăsnet grâul nostru, să-i spui lui Ferriol. — În cât timp ajunge un călăraș la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieșit urmați de spătar și de Ștefan care trebuia să ia suma promisă negustorilor de la marele logofăt Diicu Rudeanu. Rămas singur, Brâncoveanul se îndreptă spre fereastră și o deschise larg. De afară intra un aer cald, aproape înăbușitor, cerul deși senin era lăptos și asta mărea zăpușeala. Era 28 iunie. Mâine, după liturghia de la Mitropolia de la Adrianopol, vom porni să prindem convoiul deja plecat, începu voievodul să-și facă planuri. Este praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Îmi pare bine că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răscumpărare de pe la neamuri. Așa că dacă s-ar răspândi vorba că zac la pat de o boală care se ia, să spunem brâncă sau altceva, m-aș încumeta în straie de negustor strâmtorat să pornesc la drum. În aceeași seară, fiind senin și lună plină, fostul mare spătar Mihai Cantacuzino, cu toată pielea brațului și mâinii stângi umflată chipurile, văitându-se cât îl ținea gura, înfofolit sub trei macaturi îmblănite, culcat în sanie pleca spre Fundeni. Au pornit pe Podul Târgului de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prin care albul iernii bătut de soare intra strălucitor în odaia întunecată de firidele pline cu cărți în spatele grilajelor înflorate de fier forjat. Rămase pe gânduri, urmărind zborul corbilor prin grădina pustiită de ger. O să se schimbe vremea, cu tot seninul la noapte o să înceapă să ningă. Mâine în zori trebuie să plec. Dumnezeule, câtă ură! De unde s-a putut aduna în sufletul lui neica Dinu atâta zavistie și de ce? Când a început să strângă hârtiile ca să-l poată vinde pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ziua - șoarecele alb, și noaptea - șoarecele negru, și se apropie de sfârșit. Balaurul care varsă foc închipuiește înfricoșata rânză a iadului care așteaptă să înghită și să mistuiască pe cei ce iubesc mai vârtos frumusețile și cinstea acestei lumi decât seninul și bunătățile veacului ce va să fie.” Mihai mai aruncă o privire spre palatul atât de italienesc, dar și cumva oltenesc totodată. Se ridicase clădirea exact în vremea când mitropolitul Theodosie purta coconii prin țară pe la mânăstiri să se închine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
expresia feței celui care până în dimineața acelei zile fusese suveranul Valahiei. Frica nu-l mai făcea să tresară și să arunce priviri furișe în toate părțile, acum zâmbetul lui de totdeauna și liniștea care-i încetinea reacțiile șterseseră cutele feței, seninul rugăciunii era reflectat de întreaga atitudine a voievodului, pentru că era cu adevărat voievod cel care din scaunul domnitorilor țării asista la sfânta denie. Mitropolitul avea în fața lui minunea aceasta și nu putea să participe și el la ea și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar dori, ci pentru că judecătorii lumești m-au osândit să nu-mi țin legământul. Dezleagă-mă și tu și ajută-mă cu rugăciunea ta, ca atunci când voi înainta spre marea trecere din lumea aceasta să fiu liber și să intru senin Dincolo. Dezleagă-mă, dar nu mă părăsi, păstrează-mă așa cum păstrezi amintirea unui vis frumos, căci te-aș fi dus mireasă în țara iubirii mele“. Scrisese oare toate acestea în scrisoare, se întreba Radu, sau doar a vrut să le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a spălat pe mâini și față porni la drum temerară. Soarele era sus pe mijlocul cerului când ieși din pădure, dând într-o poiană înconjurată de munți înalți acoperiți cu păduri de conifere. Făcu câțiva pași când apăru din senin o bătrână, dreaptă ca lumânarea, îmbrăcată cu haine negre curate, având fața zâmbitoare și luminoasă, în spate avea o desagă, iar în mână un minunat toiag, care părea de fildeș. -Bun găsit fata mea. Te-ai rătăcit, așa-i? Fetița
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
găsit prințe. Sunt noul vecin al măriei tale, am cumpărat domeniul din poiană. Au mai schimbat câteva cuvinte de conveniență, după care vicontele se retrase. De când apăruse vicontele, prințului îi mergea tot mai prost. Recoltele și pădurea luau foc din senin. La minele de aur și diamant care erau proprietatea prințului, minerii aproape că nu mai găseau nimic, la palat apăreau incendii spontane inexplicabile, servitorii mureau s-au dispăreau pur și simplu. În cetate circulau vorbe urâte despre prinț. I se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și ferestrele se deschideau singure. Noaptea apăreau ciocănituri sacadate în pereți, trosnituri inexplicabile ale mobilei. Soții Morel și-au dat seama într-un târziu, că cineva le atrăgea atenția și destul de insistent. În acea zi se declanșă între ei din senin un scandal monstruos, insulte, palme, țipete. Eterul începu să vibreze ca la cutremur, casa și mobila se clătinau mișcânduse cu zgomot. Apăru globul de lumină, care se mișca supărat prin cameră, lovindu-se de pereți. Globul urca în tavan, coborând
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
făcut asta?întrebă preotul Gherasim. -Machedon și Belzebut-răspuseră măicuțele. -Ioane, se adresă preotul Gherasim dascălui, du-te în sat și dă telefon la arhiepiscopie, săvină cineva aici. Maicile așezară crucile la loc, după care preotul oficie slujba de sfințire. Din senin se stârni vijelia, turla bisericii a fost smulsă și dusă pe sus ca un balon umflat cu aer, zburând pe deasupra pădurii din apropiere, fiind dusă hăt departe până la munții din zare. Preotul duhovnic Machedon, starețul mânăstirii, venea în grabă aproape
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Ne vom întâlni mâine seară. -Noapte bună domnule colonel. -Noapte bună maiestre-spuneau spiritiștii, plecând pe rând la casele lor. A doua zi s-au întrunit, cu puțin înainte de miezul nopții. Aceiați procedură, același ritual. Luminile din candelabre se sting din senin. Lumânările din sfeșnice se aprind fără să fie aprinse. Maiestrul necromant repetă aceleași mișcări ale brațelor. În salon apăru holograma unui bărbat îmbrăcat cu haine de epocă albastre, mantie albă cu fireturi de aur, având coroană pe cap. -Cine ești
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
lui că știu și să se liniștească. - Care sunt bogățiile țării? Eeee! Heeee! Și l-am arătat iar cu mâna, să fie martori și alții, și să râdă și ei de întrebarea lui. A început să râdă el însuși, redevenind senin și a pus mâna pe hățuri. Convingerea mea îl subjugase. La Cîmpu-Lung am ajuns pe seară și am tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vor redresa printr-o împăcare tot în văzul lumii, dîndu-ne de înțeles că ura a obosit, forța otrăvită a cuvântului s-a consumat și că neînțelegerile nu sunt numai ale lor... Dar deodată pălălaia reizbucnea fără legătură, proaspătă, ca din senin, din amintire... Cum, mă, să-i spui tu ăluia că nu i-am dat fii-mi vițeaua pe care a crescut-o ea de mică trei ani de zile, și că i-am vîndut-o și am băut banii? Ai fost
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am așezat și eu în fața lui și am început să mâncăm. Era varză cu carne, o porție mare, iar pâinea, deși neagră, era proaspătă. - Tu ești refugiat ardelean? l-am întrebat totuși. Mi-a făcut cu ochiul, cu un surâs senin: nu era, ei și? Era orfan, el unde să mănînce? În fond cineva trebuia să aibă grijă și de el, poate chiar statul, adică cei care se ocupau de orfani, îl îndrumaseră aici. M-am uitat în jur. Erau numai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
religia ei. A răspuns: n-am renunțat la o religie, ca să trec la alta, ci am renunțat la orice religie. A pierdut totul, ai săi l-au blestemat și l-au izgonit din comunitatea lor, ceilalți nu l-au primit. Senin, l-a corectat pe nazarinean mai modest dar mai convingător, ura nu poate fi învinsă prin simpla iubire, ci printr-o iubire mai puternică decât ura. Într-adevăr, o ură mare nu poate fi învinsă printr-o iubire mică! Acest
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am băgat în sertar și am uitat de el cinci ani. Obsedați ai scrisului și ai afirmării, dar și iubitori pasionați ai cuvântului scris, mă întîmpinau nedumeriți: - Ce mai aștepți? Dă-i drumul!... Refuzam să accept că sunt scriitor, spuneam, senin, că vreau să mă las de scris. Și ce să fac? Într-adevăr, ce vroiam să fac? Timp de patru ani insidioasa oboseală, care nu mă împiedica să trăiesc, dîndu-mi doar iluzia că exist, îmi întindea o cursă pe care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
holerei nu îi este atribuită o etiologie naturală. De precizat că aceia care invocau factori mitico-magici și religioși pentru a explica ivirea bolii aveau totuși în vedere nu simplele indigestii sau afecțiunile diareice curente, ci epidemiile grave, care loveau "din senin" contingente însemnate ale populației. Desigur că nu totdeauna era vorba atunci de holera epidemică, întrucît era inevitabilă, în epoca de dinainte de instituirea diagnosticului bacteriologic, confundarea, chiar de către medicii cu experiență, a holerei incipiente cu dizenteria, febra tifoidă și alte entități
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
încuiată. Se întoarse apoi și scoase de sub pat baioneta de la arma bunicului. O aduse de la pușca pe care o folosise în primul război mondial. Rămase cu ea în mână până dimineață. Ziua trece ușor, nor peste nor, soarele despărțitor, cald, senin, vânt și frumos, soare sus și soare jos. Acum plouă, acum stă și cât ai clipi, făcând treabă prin curte, e noapte. Pe nesimțite întunericul se lasă și strânge la piept satul. Odată, de două, de nouă, de câte ori Cel de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sân. Abia apoi, după mult timp, ar fi în stare să privească iar... în jurul gâtului, două salbe subțiri de șerpi. A căror limbă ar vibra continuu, ca un ac negru de busolă. Șocul s-ar amâna, parcă, pentru acea clipă : seninul, nemișcarea făpturii din fața lor ar îngheța aerul, pereții, lumina. Tăcerea ar înghiți totul. Își vor auzi bătăile inimii, măsurate de acul țâșnind dintre dinții șerpilor, ca un metronom în derivă. Veninul unduind, alergând, un senzor în alertă. Singura mișcare pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zidurile caselor albăstrii, panglicile lucii și umede ale străzilor mișcate de goana vreunei mașini, depărtându-se repede, ca o insectă rătăcită. Se prinse de marginile ferestrei, desfăcând mult brațele. Ferestrele aveau gratii groase de fier. Cer hașurat. Încă alb, totuși, senin. „Închisoarea, boala, singurătatea, nenorocirile acestei vieți ciudate. Scurtă, imprevizibilă durată, de care să ne bucurăm. Dacă nu mi-ar fi silă că am auzit cuvintele de la dânsul, cine știe, le-aș fi spus chiar eu.“ În spatele ei încetase orice mișcare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să ne batem cu românii... ― Vai de mine, don' locotenent! sări Petre speriat. Doamne ferește! adăugă pe urmă, închinîndu-se de mai multe ori. Doamne, apără-ne și nu ne părăsi!... Mare păcat, don' locotenent... Apoi să nu-i trăsnească Dumnezeu din senin? Consternarea ordonanței îi făcea bine. Dacă un om simplu se revoltă, atunci eu ce să fac? își zise Bologa, uitîndu-se mulțumit la Petre, și îndată urmă în sine: Atunci cum să nu înțeleagă și generalul?..." De azi-noapte îl urmărea gândul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]